Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2651/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2651/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 2460/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2651/2015
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Judecător Ș. D.
Grefier N. B.
Pe rol se află soluționarea declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței administrative nr.790/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._ având ca obiect anulare control taxe si impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică constata lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura prealabilă a fost parcursă și că a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților.
Față de actele aflate la dosar, lipsa părților și solicitarea de judecare a cauzei in lipsa, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința administrativă nr. 790/CA/2015 pronunțată Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, s-a admis în parte acțiunea reclamantului P. N. A. și au fost obligate pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. la plata dobânzii legale aferente sumei de 6081 lei, pentru perioada cuprinsă între data plății acesteia, cu titlu de taxă de primă înmatriculare - 09.05.2008 și data formulării cererii de restituire a acesteia - 12.09.2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 de lei.
Prin aceeași hotărâre au fost respinse pretențiile reclamantului formulate în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu București, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, solicitând, în baza art.483 C.pr.civ., admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca netemeinică și nelegală a acțiunii reclamantului, precum și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, motivat de împrejurarea că aceasta a fost formulată în afara termenului de 5 ani în care se putea formula cererea, având în vedere data plății taxei-09.05.2008 și data înregistrării acțiunii la Tribunalul Sibiu-01.06.2014.
Cu referire la excepția prescripției dreptului la acțiune, recurenta a menționat în motivarea recursului că termenul de prescripție nu poate fi considerat întrerupt, deoarece niciodată reclamantul nu a formulat vreo cerere privind dobânda între data plății și data formulării cererii de restituire a taxei în procedură prealabilă.
Cu privire la fondul cauzei, în motivarea recursului s-a arătat că dobânda care se cuvine reclamantului este cea prevăzută de dispozițiile art.124 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 alin.2 și 21 sau la art.70, acordarea dobânzilor făcându-se la cererea contribuabililor, de la data depunerii cererii de restituire și până la data plății efective.
În drept a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ., precum și dispozițiile art.223 alin.2 C.pr.civ. și art.124 din OG nr.92/2003.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare la data de 16.07.2015 (f.14-15), prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta pârâtă, ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial în sumă de 500 d elei.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a menționat că în speță prescripția nu a operat, termenul de prescripție fiind întrerupt prin introducerea cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat restituirea taxei împreună cu dobânda calculată cu începere de la data formulării procedurii prealabile, motiv pentru care sunt aplicabile prevederile art.1865 pct.1 V. C.civ. și art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958.
În drept au fost invocate prevederile art.2, 7, 8, 11, 18 din Legea nr.554/2004, art.25, 28, 90 din TCE, art.148 din Constituție, OUG nr.50/2008, art.120 alin.1, art.124 din OG nr.92/2003, art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958, art.1865 și art.1869 pct.1 V. C.civ., art.205 C.pr.civ.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei, precum și a criticilor formulate de către recurentă prin raportare la motivele de nelegalitate invocat în susținerea acestuia, Curtea de Apel constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Deși prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f.21), în fața instanței de fond, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii introductive formulată de reclamant, prima instanță a omis cu desăvârșire să abordeze acest mijloc prin care pârâta a invocat lipsuri referitoare la dreptul la acțiune, urmărind, în condițiile legii, respingerea acesteia.
Or, în temeiul art.248 C.pr.civ., fiind vorba despre o excepție de fond care, în condițiile admiterii acesteia, ar fi făcut inutilă cercetarea în fond a cauzei, instanța de fond a procedat la soluționarea în fond a procesului, fără prealabila punere în discuția părților a acestei excepții, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.224 C.pr.civ., potrivit cărora instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii sau invocate din oficiu.
Procedând în acest fel, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, încălcând de asemenea regulile de procedură anterior evocate, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității cauzând pârâtei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii, în condițiile art.174-176 C.pr.civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.5 C.pr.civ.
În consecință, în temeiul art.496 și 498 C.pr.civ., urmează ca recursul declarat în cauză de către recurenta-pârâtă A.J.F.P. Sibiu, împotriva sentinței pronunțată de tribunal, să fie admis, cu consecința casării acesteia.
Procedând la rejudecarea procesului în fond, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către recurenta pârâtă, se constată că aceasta este nefondată.
Reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare după care solicită dobânda în cauză, la data de 09.05.2008, după cum rezultă din actele aflate la dosarul instanței de fond (f.15).
Potrivit dispozițiilor art.135 C.pr.fiscală, forma în vigoare la data achitării taxei de către reclamant, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
În speță, dreptul reclamantului de a cere restituirea taxei de primă înmatriculare percepută nelegal de către organul fiscal s-a născut la data achitării acesteia, respectiv 09.05.2008, termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în restituirea taxei, cât și la plata dobânzii fiscale aferente pentru lipsirea de folosința sumei de bani plătită cu acest titlu, împlinindu-se la data de 31.12.2013.
Însă, Curtea observă că deși reclamantul a formulat acțiunea prin care a solicitat plata dobânzii începând cu data plății taxei și până la data formulării cererii de restituire a taxei în procedură prealabilă, în afara termenului de prescripție care, după cum anterior s-a reținut, s-a împlinit la data de 31.12.2013, printr-o altă acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, la data de 28.02.2012, deci în interiorul termenului de prescripție, sub număr dosar_, acesta a formulat o altă acțiune prin care a solicitat restituirea taxei achitată nelegal și dobânda aferentă începând cu data formulării cererii de restituire, acțiunea fiind admisă irevocabil prin decizia Curții de Apel A. I. nr._/11.11.2013 pronunțată în același dosar.
În aceste condiții, în speță devin incidente dispozițiile legale referitoare la întreruperea prescripției, reglementată de art.1865 pct.1 C.civ. 1864 și art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată.
Ca atare, prescripția aferentă acțiunii privind plata dobânzii, ca accesoriu al taxei achitată nelegal, a fost întreruptă prin introducerea cererii de chemare în judecată înregistrată sub număr dosar_, efectul întreruptiv prelungindu-se până la data rămânerii irevocabile a hotărârii de admitere a acțiunii pronunțată în cauză, respectiv 11.11.2013, de la acest moment începând să curgă un nou termen de prescripție.
În consecință, excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată, motiv pentru care, în temeiul art.248 C.pr.civ., Curtea va proceda la respingerea acesteia, ca nefondată.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că în cauză este necesar a fi făcută o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății, esențială fiind aplicarea corectă a principiului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul, potrivit cerințelor art.148 alin.2 din Constituție.
Astfel, se constată că ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare achitată de către reclamant și a dobânzii legale aferentă sumei achitată cu acest titlu, de la data formulării cererii de restituire și până la restituirea efectivă, respectiv sentința administrativă nr. 3768/CA/2012, irevocabilă prin decizia Curții de Apel A. I. nr._/2013, la data de 18.04.2013 Curtea Europeană de Justiție, în cauza C-561/11 M. I., a stabilit că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul ca se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe, dând astfel expresie principiului efectivității care impune ca, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, normele naționale care privesc calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani plătită fără temei, ceea ce se traduce, în alți termeni prin aceea că dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, se cuvine de la data plății taxei.
Prin urmare, față de considerentele de fapt și de drept anterior reținute, acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtele A.J.F.P. Sibiu și D.G.R.F.P. B., urmează a fi admisă, astfel că pârâtele vor fi obligate să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 6081 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, calculată conform art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, pentru perioada cuprinsă între data plății taxei (09.05.2008) și data formulării cererii de restituire a sumei (12.09.2011).
Aflându-se în culpă procesuală, prin raportare la dispozițiile art. 452 - 453 Cod procedură civilă, pârâtele urmează a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată avansate de către reclamant, cu titlu de onorariu avocațial în cuantum de 600 de lei, potrivit datelor rezultate din chitanța depusă la dosarul instanței de fond (f.37), al cărui cuantum în aprecierea Curții nu depășește condiția rezonabilității, prin raportare la obiectul judecății, complexitatea cauzei, munca îndeplinită de avocat și câtimea pretențiilor, precum și a taxei judiciare de timbru aferentă pretențiilor formulate, în cuantum de 300 de lei.
Întrucât pârâta Administrația F. pentru Mediu nu are calitate procesuală în cauză, taxa de primă înmatriculare fiind datorată bugetului de stat, potrivit prevederilor art.2141 din Legea nr.571/2003, administrat de către organele fiscale, în temeiul art.248 C.pr.civ., admițând excepția ridicată în cauză, Curtea urmează a proceda la respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Având în vedere soluția preconizată a fi dată recursului declarat de către pârâta AJFP Sibiu, solicitarea reclamantului privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată avansate în această etapă procesuală urmează a fi respinsă, nefiind îndeplinite prevederile art.453 C.pr.civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței administrative nr.790/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal pe care o casează și rejudecând procesul în fond:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. N. A., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și în consecință:
Obligă pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 6081 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, calculată conform art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, pentru perioada cuprinsă între data plății taxei (09.05.2008) și data formulării cererii de restituire a sumei (12.09.2011).
Obligă pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. să plătească reclamantului suma de 900 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2015.
Președinte, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș | Judecător, Ș. D. |
Grefier, N. B. |
Red./tehnored.AEH.28.09.2015
Jud. fond P. L.A.
NB.6 ex./ .>
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2272/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1591/2015.... → |
|---|
