Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1931/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1931/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 1231/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1931/2015
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. K.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal Mediaș împotriva sentinței nr.49 /CA/2015 pronunțată de Tribunalul S. - Secția a II a civilă,de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.
Se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare din partea reclamantei intimate, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtei recurente și a reclamantei intimate privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 49/2015 Tribunalul S. - Secția a II a civilă și contencios administrativ și fiscal – a admis acțiunea formulată de reclamanta R. A. împotriva pârâților Serviciul Fiscal Municipal Mediaș și Administrația F. pentru Mediu și a obligat pârâții la restituirea sumei de 4638 lei, reprezentând taxă pe poluare și a dobânzii legale, în materie fiscală, calculate de la data plății și până la restituire precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Mediaș, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât O.u.G. nr.50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import.
Se mai precizează că formula de calcul a taxei de poluare reglementată de O.u.G. nr.50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si în concordanță cu jurisprudența C.J.C.E. atâta timp cât interpretarea dată art.90 par. 1 din Tratatul C.E. de către C.J.C.E. este în sensul că acesta interzice o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cat valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este făcută fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare, care au fost deja înmatriculate in statul membru. Or, actul normativ în discuție respectă aceste exigențe. Se critică lipsa calității procesuale a organului fiscal în ce privește restituirea taxei care se regăsește în patrimoniul AFM și obligarea la cheltuieli de judecată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
În procedura pregătirii dosarului recursul a fost comunicat intimaților, intimata reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul pârâtului Serviciul Fiscal Municipal Mediaș prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. este nefondat pentru următoarele considerente:
Se apreciază că prima instanță a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
Conform art. 4, alin. 1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (forma inițială) obligatia de plata a taxei intervenea atât, cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare”, cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
OUG 1/2012 a adus suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012.
Astfel, prin actul normativ menționat anterior s-a stabilit că începand cu data intrarii in vigoare a ordonanței de urgenta aplicarea dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.
De asemenea, s-a stabilit pentru contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, in conformitate cu prevederile art. 4 alin (2) din Legea 9/2012, in perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a acestei legi si data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, că pot solicita restituirea acesteia.
Astfel, rezultă că, în urma suspendării aplicării dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012, și acest act normativ menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În aceste condiții Curtea constată că nu există o diferență relevantă între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia și dispozițiile Legii 9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin. 2 al art. 4), prin urmare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementată de cel din urmă act normativ, este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare instituită prin Legea 9/2012 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 .Acest aspect este reglementat de art. 10 din Legea 9/2012.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are autoritatea fiscală care a emis decizia de calcul a taxei și care s-a pronunțat și asupra cererii de restituire.
În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al administrației finanțelor publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Serviciul Fiscal Orășenesc Săliște cât și Administrația F. pentru Mediu.
În concluzie, din acest punct de vedere soluția instanței de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. în numele pârâtului Serviciul Fiscal Municipal Mediaș va fi respins în temeiul art.496 alin.1 Cpr civ., nefiind incidente motivele invocate potrivit art.488 pct.8 C.pr. civ..
În temeiul art. 453 C.P.C. va obliga recurenta să plătească reclamantei suma de 300 lei,cu titlu cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal Mediaș împotriva sentinței nr.49 /CA/2015 pronunțată de Tribunalul S. - Secția a II a civilă,de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească reclamantei suma de 300 lei,cu titlu cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Mai 2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. K. |
Grefier, C. G. |
Red. K.m.
Tehn C.G./2ex/08.06.2015
Jud. fond. P. L A
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1224/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1328/2015.... → |
|---|
