Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1962/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1962/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 753/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1962/2015
Ședința publică de la 29 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. D.
Judecător G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Grefier A. Ț.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de paratul Serviciul Fiscal Orasenesc A. împotriva sentintei nr. 11/CA/2015 pronuntata de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura prealabilă a fost parcursă, că reclamantul a depus concluzii scrise și că a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților.
Instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței de a soluționa prezenta cauză, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, pe care o reține spre soluționare și, având în vedere actele aflate la dosar și cererea de judecare în lipsa părților, o lasă în pronunțare.
Curtea de Apel
Asupra recursului de față:
Prin sentința administrativă nr. 11/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a admis acțiunea reclamantului P. T. în contradictoriu cu pârâtele Serviciul Fiscal Orășenesc A. și A.F.M., și s-a dispus restituirea sumei de 4342 lei încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precum și dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective a sumei datorată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism din spațiul U.E.. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzute de Legea 9/2012.
Tribunalul a apreciat că Legea nr. 9/2012 așa cum a fost modificată prin O.u.G. nr. 1/2012 contravine normelor dreptului obiectiv comunitar și în special a art. 110 din Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene, taxa instituită prin acest act normativ fiind percepută la prima înmatriculare în România a oricărui autoturism adus din Uniunea Europeană, fără ca celor deja înmatriculate să li se perceapă o astfel de taxă, așa cum s-a reținut în jurisprudența C.J.C.E. în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., astfel că actul normativ în discuție întrunește toate condițiile pentru declararea sa ca incompatibil cu dreptul comunitar.
În aceste condiții s-a considerat că perceperea taxei pentru emisii poluante s-a făcut fără temei legal, astfel că se impune restituirea acesteia reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc A., solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta a susținut că taxa de poluare percepută în temeiul Legea nr. 9/2012 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu.
În ce privește cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. pronunțată de C.J.C.E., se susține că nu este aplicabilă decât raporturilor juridice născute sub incidența O.u.G. nr. 50/2008 și nu celor născute după modificarea acestui act normativ.
S-au formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond în raport cu complexitatea cauzei și aportul avocatului la rezolvarea acesteia, solicitând astfel reducerea lor.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Curtea, analizand sentinta atacata sub aspectul recursului declarat in cauza, constata ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
1. Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Reclamantul supunând controlului de legalitate refuzul nejustificat manifestat de pârâtă de a restitui taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 pentru autoturismul său achiziționat din spațiul Uniunii Europene, a solicitat instanței de fond constatarea pe cale incidentală a neconformității actului normativ național ce instituie această taxă cu dreptul obiectiv al Uniunii Europene.
În acest sens, spre asigurarea efectului deplin al normelor Uniunii Europene, în concret a art. 110 T.F.U.E., s-a solicitat ca în analiza pe care o va face asupra fondului cauzei, instanța să dea eficiență jurisprudenței C.J.U.E. concretizată prin cauza C-106/1977 – Admministrazione dele finanze dello Stato c. Simmenthal Spa. în a lăsa neaplicate dispozițiile Legii nr. 9/2012, așa cum a fost modificată prin O.u.G. nr. 1/2012.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Această hotărâre nu vizează în mod special un act normativ național, chiar dacă a fost adoptată în perioada de activitate a O.u.G. nr. 50/2008, explicitând că art. 110 T.F.U.E. se opune oricărei măsuri naționale legislative, chiar ulterioare, care în materie fiscală ar fi de natură a descuraja punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Sub acest aspect este de observat că prin Legea nr. 9/2012, act normativ prin care s-a dorit a se înlătura inechitățile constatate de instanțele judecătorești, rezultate din aplicarea O.u.G. nr. 50/2008, act normativ declarat în mod constant neconform cu art. 110 T.F.U.E., s-a reglementat prin art. 4 că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8, la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7, precum și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, asupra unui autovehicul rulat al cărui proprietar n-a fost anterior impus la prima înmatriculare a autoturismului în România.
Acest din urmă caz reglementat asigura neutralitatea taxei, astfel că Legea nr. 9/2012 respecta exigențele art. 110 T.F.U.E. așa cum a fost explicitat prin jurisprudența unională arătată.
Însă, prin O.u.G. nr. 1/2012 au fost suspendate până la 1 ianuarie 2013 de la aplicare dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxarea autovehiculelor cu ocazia primei transcrieri, astfel că ansamblul legislativ format de cele două acte normative a conservat viciile de neconformitate a O.u.G. nr. 50/2008, fiind menținută discriminarea autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței unionale arătate, ceea ce justifică declararea ca neconformă a Legii nr. 9/2012 cu modificările aduse de O.u.G. nr. 1/2012 pe perioada de incidență a acestui din urmă act normativ, în raport de art. 110 T.F.U.E., și înlăturarea de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect s-a dispus de instanța de fond.
Înlăturarea de la aplicare a actului normativ național care instituie obligativitatea plății taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, duce în mod logic la constatarea că taxa plătită de reclamantă pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă, conform art. 124 Cod procedură fiscală, calculată de la data achitării taxei, conform celor dispuse de CJUE în Cauza I. C-565/11.
2. Pârâtele prin soluția pronunțată de instanța de fond sunt în culpă procesuală, iar prestația avocatului, relativa complexitate a dosarului, precum și câtimea prestației dedusă judecății justificau acordarea cheltuielilor de judecată în cuantumul stabilit de instanța de fond, apreciat în acest context ca rezonabil, mai ales în condițiile în care pârâtele în condițiile unei practici judecătorești constante și predictibile în materie, nu-și reglează în mod corespunzător conduita și determină prin opoziția lor continuă ca cei ce reclamă restituirea taxei de poluare să apeleze la justiție.
Toate aceste considerente dovedesc temeinicia hotărârii recurate, astfel că pentru menținerea acesteia, Curtea, în temeiul art.496 NCPC, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, va fi obligată recurenta să plătească intimatei suma de 230 lei cheltuieli de judecata în recurs, reprezentand onorariul avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de paratul Serviciul Fiscal Orasenesc A. împotriva sentintei nr. 11/CA/2015 pronuntata de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Sibiu.
Obligă recurenta sa plateasca intimatului suma de 230 lei cheltuieli de judecata în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 05 2015.
Președinte, Ș. D. | Judecător, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș |
Grefier, A. Ț. |
Red., tehnored. G.M. 2 ex/05.06.2015
J. fond L.R.P.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2055/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2521/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
