Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2055/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2055/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 6505/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2055/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător D. B. D.
Judecător M. I. I.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul R. A., respectiv de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru Serviciul Fiscal Municipal Hunedoara, ambele împotriva Sentinței nr. 179/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul ales al recurentului reclamant R. A. a depus la dosar, prin Serviciul Registratură al instanței, împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată, și având în vedere actele dosarului și solicitarea părții de judecare în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Împotriva sentinței administrative nr. 179/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ au declarat recurs reclamantul R. A. și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în numele Serviciului Fiscal al municipiului Hunedoara care au adus critici de nelegalitate hotărârii atacate.
Prin recursul său reclamantul R. A. a solicitat casarea parțială a hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune privind dobânda fiscală solicitată pe perioada 29.08.2008 – 31.12.2008.
În motivarea opțiunii sale procesuale reclamantul susține că acțiunea în restituirea taxei de poluare și dobânzilor de la data cererii de restituire a fost admisă, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958 care prevăd că prescripția se întrerupe prin introducerea unei noi cereri de chemare în judecată, ceea ce face ca de la momentul pronunțării unei hotărâri definitive să înceapă să curgă un nou termen de prescripție.
În drept se invocă dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ..
Prin recursul său Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în numele Serviciului Fiscal al municipiului Hunedoara solicitând casarea hotărârii și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâta a arătat că raportat la dispozițiile legale în vigoare la momentul plății, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul momentului de la care se calculează dobânda legală acordată, adică de la data achitării taxei, precizând că momentul de la care trebuia să curgă termenul era de la momentul pronunțării hotărârii sau al formulării cererii de restituire și nu la momentul la care taxa a fost achitată. Se maia arată că hotărârea CJUE produce efecte numai cu privire la raporturile juridice născute sub O.u.G. nr. 50/2008.
S-au formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond în raport cu complexitatea cauzei și aportul avocatului la rezolvarea acesteia, solicitând astfel reducerea lor.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ..
Reclamantul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea din oficiu a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în numele Serviciului Fiscal al municipiului Hunedoara.
În analiza acestei excepții Curtea a reținut că această recurentă n-a avut calitate de parte în fața instanței de fond, reclamantul înțelegând să-și limiteze cadrul procesual la a chema în judecată autoritatea fiscală locală ce a încasat taxa și beneficiarul taxei de poluare, respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și A.F.M. București, hotărârea instanței de fond fiind pronunțată numai în contradictoriu cu acești pârâți.
Serviciului Fiscal al municipiului Hunedoara în numele căruia a exercitat recursul D.G.R.F.P. Timișoara este un terț față de litigiu, hotărârea instanței de fond constituind pentru această instituție publică un „res inter alios iudicata”, astfel că aceasta nu poate formula recurs, părțile în această cale de atac fiind limitate la cele de la instanța de fond, conform art. 458 C.proc.civ..
În concluzie excepția inadmisibilității recursului D.G.R.F.P. Timișoara pentru Serviciului Fiscal al municipiului Hunedoara este întemeiată, va fi admisă și se va respinge recursul acesteia în consecință.
Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate de reclamant, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune este de observat că potrivit art. 135 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire”, iar termenul de prescripție se întrerupe conform art. 133 din același act normativ „în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune.”
Dreptul comun în această materie și la care se referă sintagma „în cazurile și în condițiile stabilite de lege” este Decretul-lege nr. 167/1958, care la art. 16 lit. b prevede că prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent. Efectul acestei întreruperi este dat de art. 17 din acest act normativ care stipulează că „Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. În cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare.”
În cauză, termenul de prescripție pentru dobânzile solicitate de la data plății și până la data cererii de restituire, a fost întrerupt la data 28.03.2012 și, respectiv, la data 11.04.2011, când reclamantul a introdus cererile de chemare în judecată pentru restituirea taxei de poluare și o parte din dobânda aferentă, conform prevederilor procedural fiscale în vigoare, așa încât de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care a fost admisă acțiunile promovate, respectiv 12.02.2013 și 05.12.2011, a început a curge un nou termen de prescripție pentru diferența de dobânzi solicitată în prezentul dosar.
Luând în considerare că în raport de aceste momente termenul de prescripție nu este împlinit, rezultă că excepția prescripției dreptului material la acțiunea în restituirea dobânzilor aferente perioadei 29.08.2008 – 31.12.2008 este neîntemeiată și se impunea a fi respinsă de instanța de fond.
Cu privire la aceste dobânzi la data de 18.04.2013 Curtea Europeană de Justiție în cauza C-561/11, M. I. a stabilit că „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul ca se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
În cauză, prin sentința administrativă nr. 2122/CA/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a stabilit cu caracter irevocabil că, taxa de poluare achitată de reclamant a fost percepută cu încălcarea dreptului unional, astfel că normele prevăzute de art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală care, limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe să fie înlăturate de la aplicare, în măsura în care contravin celor dispuse de judecătorul unional, așa cum în mod corect a dispus instanța de fond.
Înlăturarea parțială de la aplicare a acestor norme, justifică dreptul reclamantului la dobânzi aferente taxei achitate de la data plății lor.
Ca atare sentința atacată este parțial nelegală așa încât pentru îndreptarea acestui neajuns Curtea în raport de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. 1 C.proc.civ. va admite recursul reclamantului, va casa în parte hotărârea atacată, sub aspectul soluției date prescripției dreptului la acțiune și rejudecând cauza în aceste limite, va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 29.08.2008 – 31.12.2008 și drept urmare va obliga pârâtele A.J.F.P. Hunedoara și A.F.M. să plătească reclamantului și dobânda legală aferentă sumei de 3930 lei pe perioada 29.08.2008 – 31.12.2008.
Întrucât pârâtele și recurenta sunt în culpă procesuală în temeiul art. 453 C.proc.civ. vor fi obligate să plătească reclamantului suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul R. A. împotriva sentinței administrative nr. 179/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ pe care o casează în parte, sub aspectul excepției prescripției dreptului material la acțiune și rejudecând cauza în aceste limite:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 29.08.2008 – 31.12.2008 și drept urmare obligă pârâtele A.J.F.P. Hunedoara și A.F.M. să plătească reclamantului și dobânda legală aferentă sumei de 3930 lei pe perioada 29.08.2008 – 31.12.2008.
Menține în rest hotărârea atacată.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în numele Serviciului Fiscal al municipiului Hunedoara împotriva sentinței administrative nr. 179/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.06.2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, D. B. D. - C.O. - semnează Președintele completului M. Ș. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, M. C. |
Red.tehnored.IMI
C.M/ex.5/10.07.2015
Jud.fond.E.C.B..
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1440/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1962/2015.... → |
|---|
