Obligaţia de a face. Decizia nr. 1801/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1801/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 7780/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1801/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Judecător Ș. D.
Grefier N. B.
Pe rol se afla judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. și ca nefondat recursul declarat în nume propriu de aceeași pârâtă împotriva sentinței administrative nr.2355/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._ având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în cauză a fost parcursa procedura de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecata, din partea intimatului reclamant s-au depus la dosar concluzii scrise, iar din partea recurentei s-a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Instanța, invoca din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat de AJFP Sibiu in numele si pentru DGRFP B..
Față de actele existente la dosar, lipsa părților si solicitarea de judecare cauzei in lipsa, in temeiul art. 223 (3) NCPC, instanța retine cauza in pronunțare pe excepția invocata și pe fondul cauzei, cu privire la recursul declarat de AJFP Sibiu în nume propriu.
Curtea de Apel
Asupra recursului de față
Constată că prin împotriva Sentința administrativă nr.2355/CA/2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . și s-a dispus obligarea pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu la plata sumei de 898 lei, reprezentând dobânda pentru zilele de întârziere la rambursarea TVA în luna mai, iunie și iulie 2013, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 546 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că pentru nerestituirea sumei de 43.319 lei reprezentând TVA aferent lunii mai 2013, a sumei de_ lei TVA aferent lunii iunie 2013 și a sumei de 49.859 leri TVA aferent lunii iulie 2013, după trecerea termenului de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire, devin incidente prevederile art.124 alin.1, 2 și 4 din Codul de procedură fiscală care permit contribuabililor să solicite dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la stat.
Instanța de fond a mai reținut că prin Instrucțiunile nr.802.520/2009 ale ANAF, invocate de către pârâtă în apărare, nu pot fi stabilite alte termene de plată a TVA decât cel prevăzut în Codul de procedură fiscală.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta AJFP Sibiu, pentru DGRFP B. și în nume propriu, solicitând casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivele de recurs s-a arătat că pârâta nu datorează dobânzi pentru întârziere deoarece prin instrucțiuni emise de ANAF s-a stabilit o decontare la nivel național, la 3 termene fixe, în funcție de ordinea vechimii deconturilor. Instrucțiunile fiind obligatorii, organul fiscal nu este în culpă pentru neefectuarea plăți TVA.
S-au formulat critici și în legătură cu cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de fond, prin raportare la complexitatea cauzei și suma solicitată la restituire, recurenta solicitând diminuarea onorariului avocațial, în temeiul art.483 C.pr.civ., într-un cuantum rezonabil și necesar, suma de 496 lei acordată cu acest titlu fiind disproporționată față de cuantumul despăgubirilor acordate
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul declarat de pârâta AJFP Sibiu pentru DGRFP B. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
1. În contencios administrativ dobândesc calitate procesuală părțile între care se stabilește raportul juridic fiscal, în cauză fiind vorba despre o cerere de rambursare TVA adresată de reclamantă pârâtei AFP Sibiu, în sarcina acesteia fiind stabilită obligația legală de rambursare. În consecință, calitate procesuală pasivă are doar debitorul obligației de restituire, anume AFP Sibiu, în prezent AJFP Sibiu urmare a reorganizării aparatului fiscal, nu și instituția căreia i se subordonează acesta, DGRFP B..
În aceste condiții, cadrul procesual a fost corect stabilit în fața primei instanțe, iar declararea recursului pentru o persoană care nu figurează în proces este inadmisibilă.
2. În ceea ce privește recursul declarat de AJFP Sibiu, din cuprinsul căruia se desprinde invocarea motivului de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ., examinând hotărârea pronunțată de instanța de fond, prin prisma cadrului legal incident cauzei, precum și a criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat, sens în care urmează să fie respins, pentru considerentele în continuare expuse:
Conform art. 124 al.1 C. pr. fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2 sau art. 70, după caz.
Totodată, conform art. 70 din C. pr. fiscală, cererile contribuabililor se soluționează în termen de 45 de zile.
Deși pârâta AJFP Sibiu a făcut dovada rambursării sumelor solicitate de reclamantă, plata acestora s-a efectuat cu întârziere, cu depășirea termenul legal stabilit, astfel cum s-a arătat mai sus, inclusiv pentru decontul aferent lunii iulie 2013 care a fost înregistrat la data de 09.08.2013 iar TVA-ul a fost rambursat la data de 02.10.2013, cu o întârziere de 10 zile față de termenul instituit de art.70 alin.1 C.pr.fiscală.
În această situație reclamantei i se cuvin dobânzi pentru întârziere, calculate în baza art.124 C.pr.fisc.
Împrejurarea că rambursarea TVA s-a realizat eșalonat, în baza graficului stabilit prin instrucțiuni emise de ANAF, care au caracter obligatoriu pentru AJFP, nu prezintă relevanță sub aspectul obligației de plată a dobânzilor, atât timp cât plata s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de lege. Eșalonarea plății de către debitorul acesteia nu poate avea drept efect pierderea dreptului legal al creditorului de a încasa dobânzi legale pentru întârziere.
Referitor la critica privind acordarea cheltuielilor de judecată într-un cuantum nerezonabil și disproporționat față de natura și complexitatea cauzei, Curtea reține că recurenta pârâtă are în mod indiscutabil calitatea de parte în prezentul litigiu, astfel că admiterea acțiunii îndreptată împotriva acestei pârâte, este dovada necesară și suficientă a culpei sale procesuale, ce a justificat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care aceasta s-au opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu a înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este consacrată în sensul admisibilității unor cereri similare celei formulate de reclamantă, determinând-o pe aceasta să apeleze la un apărător calificat și implicit să angajeze cheltuieli suplimentare cu plata taxei judiciare de timbru și a onorariului avocațial.
Cheltuielile de judecată sunt justificate de culpa procesuală și nu de buna sau reaua credință în raportul de drept material. Prin admiterea acțiunii, pârâta, în calitate de autoritatea fiscală competentă, este în culpă procesuală ceea ce justifică obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 546 lei, constând în onorariu avocațial - 496 de lei, care, în aprecierea Curții, îndeplinește condiția rezonabilității prin raportare la circumstanțele cauzei, respectiv valoarea pretențiilor solicitate și activitatea desfășurată de avocat (redactare acțiune, răspuns la întâmpinare, concluzii scrise, concluzii orale la dezbaterea în fond a cauzei), iar diferența reprezintă taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor formulate.
Concluzionând, criticile pârâtei se dovedesc a fi nefondate, astfel că în temeiul art. 496 C.pr.civ. Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta AJFP Sibiu, pentru DGRFP B. și ca nefondat recursul declarat de pârâta AJFP Sibiu, în nume propriu.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. și ca nefondat recursul declarat în nume propriu de aceeași pârâtă împotriva sentinței administrative nr.2355/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2015.
Președinte, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș | Judecător, Ș. D. |
Grefier, N. B. |
Red./tehnored.AEH .16.06.2015
Jud. fond Șomandra D.
NB.4 ex./16.06.2015/.>
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2265/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2577/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
