Anulare act administrativ. Sentința nr. 93/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 93/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 751/57/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 93/2015
Ședința publică din 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B. D.
Grefier P. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamantul M. Petroșani prin Primar în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că s-a comunicat la dosar prin Serviciul registratură al instanței, în interiorul termenului de pronunțare, întâmpinare, având atașate înscrisuri, transmise prin e-mail și prin poștă, din partea pârâtului M. D. Regionale și Administrației Publice.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării, din data de 04.05.2015, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul M. Petroșani a chemat în judecată pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice – Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și Direcția Generală Autoritatea de Management pentru P. solicitând ca prin sentința să se dispună:
- anularea Deciziei nr.81/19.07.2013 pronunțată în soluționarea contestației administrative formulate împotriva notei de constatare nr._ din data 22.05.2013 și implicit anularea Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr._ din data 22.05.2013;
- obligarea pârâtului la restituirea sumei de 294 lei și TVA recuperabilă în valoare de 72 lei, reprezentând reducerea procentuală la cheltuielile solicitate spre rambursare prin Cererea de rambursare nr. 7 aferente contractului de proiectare nr._/13.07.2010, conform corecției financiare de 5 % aplicată prin Nota de constatare nr._ data 22.05.2013.
În motivarea acțiunii, a arătat că prin nota de constatare atacată și decizia de soluționare a contestației, echipa de control și cea de soluționare a contestației a stabilit în mod greșit că autoritatea contractantă a încălcat prevederile OUG 34/2006 în aplicarea procedurilor de atribuire a contractului de servicii de proiectare nr._/13.07.2010. In aplicarea procedurii de achiziție publică pentru atribuirea contractului de servicii de proiectare nr._/13.07.2010, autoritatea contractantă M. Petroșani nu a făcut altceva decât să respecte cu strictețe reglementările O.U.G. 34/2006, H.G. nr. 925/2006 și obligațiile asumate prin contractul de finanțare nr.1122/03.12.2010.
Referitor la faptul că, potrivit capitolului V.3. Situația economico-financiară din Fișa de date a achiziției, autoritatea contractantă a solicitat bilanț contabil la data de 31.12.2008 și 31.12.2009 „din care să rezulte o activitate profitabilă” arătă că cerința a fost solicitată deoarece la un prestator de servicii care înregistrează pierderi riscul de neîndeplinire al contractului este apreciabil. Nu a fost solicitat un anumit nivel al profitului, ci doar faptul ca prestatorul de servicii de proiectare să nu aibă pierderi, putea fi și profit zero, deoarece la acea dată nu existau acte normative care să reglementeze asigurarea riscului profesional pentru acest tip de activitate. Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 în care sunt enunțate formulările restrictive privind documentația de atribuire, a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 687 din 28.09.2011, ulterior procedurii de atribuire a contractului de servicii de proiectare.
În ceea ce privește opinia Serviciului de soluționare cu privire la faptul că autoritatea contractantă „a impus că ofertantul, personal, să poată face dovada înregistrării unui profit, eliminând dreptul legal de a participa la procedura de licitație cu susținerea din partea unui terț” este eronată, în Fișa de date a achiziției neexistând o precizare expresă la „ofertantul, personal”. Cerința formulată în Fișa de date a achiziției permitea oricărui operator economic să uziteze de dreptul conferit de lege cu privire la susținerea din partea unui terț. Mai mult decât atât, orice operator economic interesat putea veni în oricare din formele reglementate de art. 41 din O.U.G nr.34/2006 șl aveau posibilitatea să își demonstreze situația economică și financiară invocând și susținerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1) art. 186 din OUG 34/2006 deci nu trebuiau în mod expres să participe doar cei care aveau o situație economică și financiară cu profit. Astfel că solicitarea autorității contractante nu îngrădea în nici un fel operatorii economici interesați să participe la procedura de achiziție publică.
Declară că se poate constata faptul că autoritatea contractantă nu a încălcat în nici un fel prevederile art. 178, alin 2, art. 179 și ale art. 185, alin.(1) din OUG nr. 34/2006 și nici ale art.8 și 9 din HG nr. 925/2006 și s-a demonstrat faptul că cerința nu este disproporționată în raport cu complexitatea și specificitatea contractului de servicii. Cerința solicitată nu este de natură să genereze niciun prejudiciu, scopul și principiile ordonanței de urgență fiind respectate.
Subliniază că autoritatea contractantă a respectat scopul, principiile și toate prevederile ordonanței de urgență prin folosirea criteriilor de calificare legale, având drept țel obținerea unor servicii de cea mai bună calitate, la prețuri competitive și respectând legislația națională și europeană. Principiul proporționalității nu a fost încălcat deoarece la stabilirea cerințelor minime de calificare s-a avut în vedere că este vorba de un contract de prestări servicii pentru reabilitarea unei infrastructuri de transport care trebuie să asigure îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a traficului auto și pietonal.
Menționează faptul că Ordinul nr.1441/2013 apărut ulterior emiterii actelor atacate prin prezenta acțiune, ca urmare a identificării unor serii de deficiențe în aplicarea legislației privind achizițiile publice în procesul de verificare a procedurilor de achiziții publice finanțate prin instrumente structurale, nu are identificate ca și „risc” tipurile de cerințe considerate a fi restrictive de echipa de control.
Referitor la sumele reținute Municipiului Petroșani, arătăm faptul că, din Cererea de Rambursare 7 a fost reținută suma de 294,00 lei la care se adaugă TVA recuperabilă în valoare de 72,00 lei, ceea ce reprezintă 10% din valoarea solicitată prin această Cerere de rambursare.
Apreciază că Unitatea Administrativ Teritorială - M. Petroșani nu se încadrează în prevederile art.2 alin.(1) lit.a) din Ordonanța de urgență nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, care definește „neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene”, deoarece prin argumentele prezentate am dovedit că a fost respectată legislația în domeniul achizițiilor publice aplicabilă în România, precum și Directiva CE 18/2004.
În drept, a invocat prevederile art. 10, alin. 1¹ si alin.3, art. 11 ale Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ și art.51, alin.2 din OUG 66/2011 - privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
Pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare la data de 09 noiembrie 2013, fila 45, dosar nr._ prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel A. I., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, a susținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1¹ din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel", iar potrivit alin.3 „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu poate invoca excepția necompetenței teritoriale” (de către reclamant).
Din analiza prevederilor ultimului articol din Contractul de Finanțare reiese că: „în eventualitatea unui litigiu între AMPOR/OI și Beneficiar, survenit în executarea acestui contract, se va încerca soluționarea acestuia pe cale amiabilă. În situația în care nu se poate ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București".
Consideră că reclamantul era obligat să introducă acțiunea la instanța competentă material de pe raza Municipiului București, fapt pentru care solicită admiterea excepției invocate și declinarea cauzei spre competentă soluționare către secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește existența unui prejudiciu apreciază că restricționarea nemotivată a participării la procedura de atribuire a oricăror posibili ofertanți, prin impunerea de criterii de calificare nerelevante și restrictive, respectiv „prezentarea bilanțului contabil la data de 31.12.2008 și la data de 31.12.2009, din care să rezulte o activitate profitabilă”, a generat un posibil prejudiciu; astfel se prezumă că nu a fost respectat principiul concurenței cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice, presupunând că participarea mai multor ofertanți s-ar fi putut materializa în oferte mai avantajoase față de cea atribuită.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a susținut în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel A. I., faptul că cererea a fost introdusă la această instanță pe considerentul ultimelor modificări intervenite prin Legea nr. 76/2012 prin introducerea art. 10 alin.1 ind.1 în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care prevede că „toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea UE, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Referitor la faptul că în contractul de finanțare nr. 1129/03.12.2010 părțile ai stipulat faptul că orice litigiu generat de executarea contractului se va soluționa de instanța judecătorească competentă din raza teritorială a Municipiului București, lasă la latitudinea instanței să decidă competența de soluționare a prezentului litigiu.
Prin sentința nr. 322/2013 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel A. I. și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București.
Prin decizia nr.2532/2014 pronunțată de ÎCCJ ca urmare a conflictului negativ de competență, s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel A. I..
În consecință, dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
La termenul de judecată din 06.04.2015 reclamantul a depus o precizare de acțiune, fila 9, în ce privește capătul doi de cerere, arătând că pe lângă suma de 294 lei și TVA recuperabilă în valoare de 72 lei, solicitată prin cererea de chemare în judecată, solicită și restituirea sumei de 2.379,01 lei reprezentând creanță bugetară stabilită prin Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr._ din data de 22.05.2013, sumă recuperată de pârât ulterior introducerii cererii de chemare în judecată prin deducere din cererea de rambursare nr.7 și prin plată voluntară, așa cum rezultă din adresa pârâtului nr._/06.12.2013.
Cuantumul total al sumelor reținute este de 2.745,01 lei reprezentând valoarea corecției financiare de 5% din cheltuielile eligibile și TVA recuperabilă aplicată la contractul de servicii de proiectare nr._/13.07.2010 încheiat cu S.C. Procons Invest SRL.
Pârâtul a formulat întâmpinare la acțiunea precizată, fila 34, solicitând respingerea acesteia ce nefondată pentru următoarele:
În ceea ce privește suma totală care a fost reținută de către pârât de la reclamantă, în baza Notei de constatare nr._/22.05.2013, învederează faptul că aceasta este în cuantum de 2.562,01 lei, defalcată astfel:
- 2.379,01 lei ( 1.911,1 la care se adaugă TVA în valoare de 468 lei) reprezentând creanța bugetară stabilită în cadrul Notei de constatare nr._/22.05.2013 recuperată prin deducere din Cererea de rambursare nr.7 (1.784,87 lei) și prin plata voluntară efectuată de reclamantă (630,14 lei).
- 183 lei ( 147 lei la care se adaugă TVA în valoare de 36 lei) reprezentând suma aferentă corecției financiare de 5% aplicată cheltuielilor solicitate în cadrul Cererii de rambursare nr.7 în baza contractului nr._/13.07.2010 încheiat cu ..
Prin nota de autorizare aferentă cererii de rambursare nr.7 (bis) a fost restituită diferența dintre valoarea reducerii procentuale aplicată ca măsură tranzitorie (10%) și valoarea corecției financiare stabilită prin Nota de constatare nr._/22.05.2013 (5%), diferența rezultată fiind totodată reținută în contul debitului de recuperat stabilit conform Registrului de debite (conform CR nr.7 bis).
În drept, a invocat dispozițiile art.205 Cod pr. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul UAT M. Petroșani a procedat la atribuirea unui contract de servicii având ca obiect servicii de proiectare și asistență tehnică pentru proiectul „ Reabilitare străzi zona centrală a municipiului Petroșani”, criteriul de atribuire fiind „ cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic”.
Potrivit raportului procedurii nr._/24.06.2010, au depus oferte un număr de 5 operatori economici, societatea declarată câștigătoare fiind S.C. Procons Invest SRL D., cu care reclamantul a încheiat contractul de servicii nr._/13.07.2010, fila 63.
Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată la data de 22.05.2013, nr._/2013 de către pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice – Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, s-a aplicat reclamantului o corecție financiară de 5% din valoarea contractului verificat, rezultând o creanță bugetară în sumă de 2.379,01 lei și TVA recuperabilă, întrucât s-a apreciat că autoritatea contractantă a restricționat accesul operatorilor economici la procedura de achiziție publică la atribuirea contractului, prin impunerea în fișa de date a achiziției a unor cerințe minime de calificare excesive și restrictive, încălcându-se prevederile art.178 alin.2 din OUG nr.34/2006.
Astfel, în cuprinsul notei de constatare, s-a reținut că, prin fișa de date a achiziției reclamantul a solicita ca cerință minimă obligatorie „ prezentarea bilanțului contabil la data de 31.12.2008 și la data de 31.12.2009 din care să rezulte o activitate profitabilă”.
Împotriva acestei Note de constatare a neregulilor, reclamantul a formulat contestație în temeiul art.50 din OUG nr.66/2011, care a fost respinsă de către pârât prin Decizia nr.81/19.07.2013, filele 13-17.
Analizând în fapt și drept actele contestate prin prisma apărărilor formulate de reclamantă, a susținerilor pârâtului și a dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază că acestea sunt nelegale pentru următoarele:
Pârâtul pretinde ca fiind restrictivă cerința de calificare impusă de autoritatea contractantă cu privire la situația economico - financiară a ofertanților, motivat în esență de faptul că, prin prezentarea bilanțului contabil în conformitate cu art.185 alin.1 din OUG nr.34/2006, sunt suficiente elemente care pot indica situația economico - financiară a societății, nefiind relevant dacă societatea a înregistrat profit sau pierdere.
În cauză, din Raportul procedurii nr. nr._/24.06.2010, Curtea reține că au depus oferte un număr de 5 operatori economici, dintre care două au fost descalificate ca urmare a lipsei garanției de participare, iar una a fost respinsă ca neconformă.
În consecință, criteriul de atribuire s-a aplicat doar ofertelor admisibile, respectiv ofertei depuse de Institutul de Cercetări în Transporturi – Incertrans SA București care a oferit un preț de 139.700 lei, fără TVA și celei declarate câștigătoare, cu o ofertă de 45.000 lei, fără TVA.
Prin urmare, se observă că nu această cerință a determinat respingerea ofertelor necâștigătoare, nici unul dintre ofertanți nefiind descalificat pentru acest criteriu.
Pe de altă parte, conform art.15 alin.2 din HG nr.925/2006, atunci când stabilește factorii de evaluare a ofertelor, autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza factori care:
a) nu au o legătură directă cu natura și obiectul contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit;
b) nu reflectă un avantaj real și evident pe care autoritatea contractantă îl poate obține prin utilizarea factorului de evaluare respectiv, condițiile de calificare analizate neîncălcând aceste dispoziții imperative.
Astfel, instanța reține că, raportat la starea de fapt și de drept menționate anterior, nu se poate considera că s-a urmărit restricționarea concurenței, deoarece această cerință privea toți ofertanții locali și externi, autoritatea contractantă urmărind ca eventualul câștigător al licitației să dispună de capacitatea financiară care să asigure executarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale.
De altfel, interdicția introducerii cerințelor minime de calificare care pot conduce la restricționarea accesului la procedură, este prevăzută de art. 8 alin.1 din HG nr.925/2006, în conformitate cu care, autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:
a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit;
b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit, situația de față neîncadrându-se între cazurile enumerate limitativ de acest text de lege, neputându-se considera că această cerință din fișa de date nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică care urma să fie atribuit sau că ar fi disproporționate raportat la acest contract de servicii.
Mai mult, potrivit art.8 alin. (2), atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției.
Or, din nota justificativă nr. 8822/01.06.2010, fila 35, rezultă că reclamantul a justificat această cerință, prin aceea că este necesară pentru a verifica capacitatea financiară de susținere a contractului de către operatorii economici, deoarece autoritatea contractantă nu acordă avans pentru execuția contractului, iar cifra de afaceri arată performanța economică a operatorilor economici.
Pârâtul susține de asemenea că autoritatea contractantă a impus prin această cerință ca ofertantul personal să poată face dovada înregistrării unui profit, eliminând dreptul legal de a participa la procedura de achiziție cu susținere din partea unui terț, or, sub acest aspect, instanța reține că această concluzie este eronată, întrucât în fișa de date a achiziției nu există o precizare expresă de genul „ofertantul personal”, astfel că cerința supusă analizei permitea oricărui operator economic să uziteze de dreptul acordat de lege de a fi susținut de către un terț.
În plus, nu s-a dovedit faptul că au existat operatori economici interesați de atribuirea contractului de servicii care să fi renunțat la intenția de participare la procedura de atribuire urmare a faptului că nu îndeplineau cerința minimă de calificare în discuție și nici faptul că au fost depuse contestații la documentația de atribuire în legătură cu aceste criterii.
Mai mult decât atât, potrivit documentației de atribuire a contractului, reclamantul a stabilit valoarea estimativă de atribuie a contractului în sumă de 242.929 lei, iar potrivit contractului de servicii nr. 11.938/2010, prețul contractului este de 45.000 lei, fără TVA, astfel că nici sub acest aspect nu poate fi reținut vreun prejudiciu.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant a Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 66 din OUG nr.66/2011, Curtea reține că, într-adevăr, în cauză, procedura de achiziție publică finalizată cu încheierea contractului nr._/2010 s-a derulat sub imperiul OUG nr. 79/2003, iar OUG nr.66/2011 care a constituit baza legală a verificării legalității atribuirii contractului, a intrat în vigoare la data de 30.06.2011. Așadar, s-a realizat o aplicare retroactivă a prevederilor OUG nr.66/2011, Curtea Constituțională statuând că stabilirea creanțelor bugetare și calificarea neregulii se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din OUG nr.79/2003 cu cele ale OUG nr.66/2011.
Din actele contestate în cauză, rezultă că pârâtul a identificat în sarcina reclamantului o neregulă în sensul art.2 alin.1 lit. a din OUG nr.66/2011, care a generat un posibil prejudiciu, prezumându-se că nu a fost respectat principiul concurenței cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice. Or, astfel cum arată și Curtea Constituțională, OG nr.79/2003 nu vorbește și despre potențialitatea prejudiciului când definește noțiunea de neregulă, conținând sub acest aspect dispoziții mai favorabile.
În consecință, este corectă susținerea reclamantului potrivit căreia calificarea noțiunii de neregulă s-a făcut în temeiul uni act normativ care nu era în vigoare la data săvârșirii sale.
Față de toate aceste considerente, constatând că actele atacate sunt nelegale, întrucât în speță nu s-a făcut dovada restricționării accesului la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică încheiat în cauză și prin urmare nu poate fi aplicată nici corecția, în temeiul art.51 alin.2 din OUG nr.66/2011, Curtea va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. Petroșani, reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și Direcția Generală Autoritatea de Management pentru P., și în consecință:
Va anula Decizia de soluționare a contestației nr. 81/19.07.2013 emisă de pârât, precum și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. _/22.05.2013 emisă de M. D. Regionale și Administrației Publice prin Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene – Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - P. și drept urmare, va obliga pârâtul să restituie reclamantului suma de 2.562,01 lei, reținută în baza Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/22.05.2013.
Cu privire la suma solicitată a fi restituită prin capătul doi de cerere, astfel cum a fost ulterior precizat, se reține că reclamantul a solicitat suma totală de 2745 ,01 lei, reprezentând valoarea corecției financiare de 5% și TVA recuperabilă, în timp ce pârâtul a recunoscut doar suma de 2.562,01 lei, iar reclamantul prin reprezentanții săi prezenți în instanță, nu a fost în măsură să explice diferența de sumă.
În consecință, se va dispune restituirea sumei necontestate de pârât, astfel cum s-a menționat anterior.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ – fiscal formulată și precizată de reclamantul M. Petroșani, reprezentat prin Primar, cu sediul în Petroșani, ., nr.93, jud. Hunedoara, cod fiscal_, cont bancar RO08TREZ__ deschis la Trezoreria Petroșani în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și Direcția Generală Autoritatea de Management pentru P., cu sediul în București, ., Latura Nord, sector 5, cod fiscal_ și în consecință:
Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. 81/19.07.2013 emisă de pârât, precum și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. _/22.05.2013 emisă de M. D. Regionale și Administrației Publice prin Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene – Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - P. și în consecință:
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 2.562,01 lei, reținută în baza Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/22.05.2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Curtea de Apel A. - I., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.05.2015.
Președinte, D. B. D. | ||
Grefier, P. S. |
Red./Tehnored. D.D.B.
4ex./21.05.2015
Exp. 2 .
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 74/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1037/2015.... → |
|---|
