Obligaţia de a face. Decizia nr. 167/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 1211/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 167/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător D. B. D.
Judecător M. I. I.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Instituția P. Județului A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor, împotriva sentinței administrative nr. 942/C./2014, pronunțate de Tribunalul A. – secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentantul recurentei pârâtă Instituția P. Județului A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor, consilier juridic M. A., lipsă fiind intimatul reclamant V. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă.
Reprezentantul intimatului reclamant V. R. a depus la dosar, prin fax la Serviciul Registratură al instanței, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul recurentei pârâtă, consilier juridic M. A. declară că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic M. A. în calitate de reprezentant al recurentei pârâte solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și rejudecând, respingerea acțiunii reclamantului. Susține faptul că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, invocând în baza art. 488 punctul 6 din Noul cod de procedură civilă că autoturismul în speță nu a fost obținut prin partaj, ci printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.06.2013, contract care este depus la dosarul cauzei. Raportat la art. 488 punctul 8 din Noul cod de procedură civilă consideră că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8 lit. f din OUG 9/2013 și însuși reclamantul, prin acțiunea formulată nu a solicitat înmatricularea autoturismului în baza acestor dispoziții, ci a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Față de aceste motive, Reprezentantul recurentei pârâtă, consilier juridic M. A. solicită admiterea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Împotriva sentinței administrative nr. 942/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosar_ a declarat recurs pârâta Instituția P. Județului A. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii reclamantului V. R. de înmatriculare a autoturismului său fără plata taxei privind timbrul de mediu.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că refuzul de a înmatricula autoturismul în lipsa plății taxei privind timbrul de mediu este în concordanță cu dispozițiile Tratatului pentru Funcționarea Uniunii Europene, respectiv art. 110, parag. 1, întrucât O.u.G. nr. 9/2013, în forma în vigoare la data cererii reclamantului de înmatriculare a autovehiculului său, nu instituie o discriminare între produsele interne și cele din spațiul uniunii.
A mai arătat pârâta că nu poate proceda la înmatricularea autoturismului în lipsa dovezii achitării taxei, cât și a îndeplinirii tuturor cerințelor impuse de lege, cu motivarea că prima înmatriculare a vehiculelor în România se poate efectua doar dacă sunt respectate dispozițiile art. 7 din O.M.A.I. 1501/2006, atât în sensul prezentării documentelor cât și în sensul achitării tuturor taxelor de înmatriculare prevăzute de legislația în vigoare.
În drept, se invocă prevederile art. 485, 486 și 488 pct. 8 C.p.civ..
Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat pentru următoarele argumente:
Reclamantul supunând controlului de legalitate refuzul nejustificat manifestat de pârâtă de a înmatricula autoturismul său achiziționat din spațiul Uniunii Europene, fără plata taxei privind timbrul de mediu provenite de la autovehicule prevăzută de O.u.G. nr. 9/2012, a solicitat instanței de fond constatarea pe cale incidentală a neconformității actului normativ național ce instituie această taxă cu dreptul obiectiv al Uniunii Europene.
În acest sens, spre asigurarea efectului deplin al normelor Uniunii Europene, în concret a art. 110 T.F.U.E., s-a solicitat ca în analiza pe care o va face asupra fondului cauzei, instanța să dea eficiență jurisprudenței C.J.U.E. concretizată prin cauza C-106/1977 – Admministrazione dele finanze dello Stato c. Simmenthal Spa. în a lăsa neaplicate dispozițiile Legii nr. 9/2012, așa cum a fost modificată prin O.u.G. nr. 1/2012.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Această hotărâre nu vizează în mod special un act normativ național, chiar dacă a fost adoptată în perioada de activitate a O.u.G. nr. 50/2008, explicitând că art. 110 T.F.U.E. se opune oricărei măsuri naționale legislative, chiar ulterioare, care în materie fiscală ar fi de natură a descuraja punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Sub acest aspect este de observat că prin O.u.G. nr. 9/2013, act normativ ce abrogă Legea nr. 9/2012, s-a reglementat prin art. 4 că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7, cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin aceste din urmă cazuri de percepere a taxei privind timbrul de mediu se asigură neutralitatea acesteia, astfel că O.u.G. nr. 9/2013 ce o instituie, respectă exigențele art. 110 T.F.U.E. așa cum a fost explicitat prin jurisprudența unională arătată, fiind astfel conformă dreptului unional și nu se impune înlăturarea de la aplicare a normelor juridice interne aplicabile, cum în mod corect a dispus instanța de fond.
Pe de altă parte, taxa privind timbrul de mediu, indiferent de denumirea ei, este o taxă ce se percepe la prima înmatriculare sau transcriere a autoturismului. Sub acest aspect se reține că taxa se determină pe baza unor criterii obiective, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO2, capacitate cilindrică, norma de poluare pentru motor și vechimea autoturismului, fiind asigurată libera circulație a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, protejată prin art. 110 din T.F.U.E.,criticile reclamantului fiind și din acest punct de vedere neîntemeiate.
În concluzie, soluția legislativă adoptată prin O.u.G. nr. 9/2013 este conformă dreptului unional, astfel că reclamantul trebuia să plătească taxa privind timbrul de mediu la momentul formulării cererii de înmatriculare a autoturismului său, refuzul pârâtei de a proceda la satisfacerea cererii sale fără plata taxei fiind justificat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că hotărârea atacată este netemeinică, astfel că pentru îndreptarea acestui neajuns în temeiul art. 496 și 498 C.p.civ. o va casa și rejudecând cauza va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Instituția P. Județului A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor împotriva sentinței administrative nr. 942/C./2014, pronunțate de Tribunalul A. – secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosar nr._ .
Casează în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul V. R. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, D. B. D. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, M. C. |
Red.tehnored.IMI
C.M/ex.4/ 26.01.2015
Jud.fond.C. F..
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel ALBA... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 665/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
