Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 267/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 4580/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 267/2015
Ședința publică de la 22 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. A.
Judecător N. A.
JudecătorCojocaru C. M.
Grefier S. C. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2068/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II – a Civilă și de C. Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, la data de 23.12.2014 prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare și chitanță nr. 45/15.01.2014 în cuantum de 500 lei de către reclamanta D. A. M. prin av. N. C..
De asemenea se constată că, recursul este motivat și scutit de taxă judiciară de timbru, iar recurenta pârâtă prin motivele de recurs a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 2068/CA/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal în dosar nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Drasovean A. - M., cu domiciliul în Sibiu, ., ., . și cu domiciliul judiciar în Sibiu, ., jud. Sibiu la Cabinet de Avocat N. C. C. împotriva pârâților Administrația Județeană A Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, .. 17, jud. Sibiu și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință:
S-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 1.438 lei reprezentând " taxă de poluare " și a dobânzii fiscale calculată la suma restituită, începând cu data perceperii taxei (22.09.2011) și până la data restituirii.
Au fost obligate pârâtele să plătească în favoarea reclamantei suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul, a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că taxa de poluare contravine dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din TCE, preluate de dispozițiile art. 110 paragraf 1 a Tratatului de la Lisabona care prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Așa fiind, se impune înlăturarea acestor dispoziții și restituirea taxei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii față de AFP, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține, că nu au fost încălcate prevederile art.90 din TCE și că OUG. nr.50/2008 corespunde exigențelor normelor comunității europene.
Se face mențiunea că sumele achitate cu titlu taxă de poluare au fost virate în contul special al Administrației F. de Mediu București (pârât care gestionează aceste taxe), așa încât se solicită respingerea acțiunii față de AFP și obligarea doar a AFM București - beneficiarul taxei de poluare, la restituire.
Se critică sentința atacată și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, solicitând a se face aplicarea art. 451 alin.(1) cod procedură civilă în ce privește onorariul avocațial.
În drept se invocă: art.488 punct 8 Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004, OUG. nr.50/2008, HG. nr. 686/2008.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare în această fază procesuală solicitând respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, verificând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate reține, următoarele:
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și o corectă aplicare a principului priorității dreptului comunitar asupra celui național, dând eficiență celui dintâi.
Astfel, așa cum corect a reținut și prima instanță, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat, în mai multe cauze, neconformitatea taxei instituită de O.U.G. nr. 50/2008, indiferent de modificările aduse ulterior.
În acest sens, în cauza T. contra României, CJUE a reținut, în esență, că art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Acest text normativ din TFUE interzice statelor membre să aplice produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mare decât cele aplicabile produselor naționale similare iar o asemenea interdicție trebuie să se aplice de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că vehiculele de ocazie cumpărate pe piața din România și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în România, din alte state membre, constituie produse concurente. De asemenea, instanța europeană a indicat expres faptul că obiectivul de protecție a mediului evocat de statul român putea fi urmărit aplicând taxa de poluare oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România. O astfel de soluție nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi conformă principiului poluatorul plătește.
Reiterând aceleași principii, Curtea de Justiție a constatat cu alt prilej, în cauza N. contra României că și modificările ulterioare aduse O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea acestei taxe sunt contrare dreptului comunitar.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 în toate variantele sale, deci inclusiv forma de la data plății taxei, îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
În aceste condiții, instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern care este incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal.
Față de toate aceste considerente, ținând cont și de faptul că deciziile Curții Europene de Justiție sunt obligatorii pentru instanțele naționale care sunt sesizate cu probleme similare cu cea pentru care s-a pronunțat o soluție, se apreciază că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că reclamantul este îndreptățit la restituirea taxei nelegal percepută.
În privința dobânzilor, Curtea constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 117 alin. 1 lit. d) Cod proc. fiscală, potrivit cărora sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie, la cerere, debitorului. Pentru aceste sume, contribuabilul are dreptul la dobândă legală, care se acordă la cerere, potrivit art. 124 alin. 1 Cod proc. fiscală.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie conform O.U.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe. Acest aspect este reglementat și de art.7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea
(continuarea deciziei civile nr. 267/22.01.2015 pronunțată în dosar nr._ )
contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are AJFP Sibiu, care a emis decizia de calcul a taxei și care s-a pronunțat și asupra cererii de restituire.
Critica referitoare la cheltuielile de judecată este de asemenea nefondată, instanța de fond, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă în sensul obligării pârâtelor ca părți căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată dovedite de către reclamant și care în speță, constau doar în taxă de timbru și timbru judiciar, care nu pot fi micșorate așa cum prevede expres art. 451 alin.4 din NCPC.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 496 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul promovat de pârâtă, menținând ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
Urmarea a respingerii recursului, în baza art. 453 alin. (1) din Noul cod de procedură civilă va fi obligată recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată, în recurs.
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2068/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II – a Civilă și de C. Administrativ.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatului reclamant D. A. M. cu titlul de cheltuieli de judecată in recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.01.2015.
Președinte, M. M. A. | Judecător, N. A. | Judecător, C. C. M. |
Grefier, S. C. C. |
Red. M.A.
Tehnored.M.A./ C.S.
2 ex./27 ianuarie 2015
Jud. M. T.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 225/2015. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
