Obligaţia de a face. Hotărâre din 22-09-2015, Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 5742/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2712/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. I. I.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul B. N. împotriva sentinței nr.244 /CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu– Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul B. N. asistat de avocata D. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu. Critică soluția instanței de fond întrucât susține că a soluționat greșit excepția prescripției dreptului la acțiune fără a analiza cauza pe fond. Arată că potrivit art. 135 din C pr fiscală dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor se prescrie în termen de 5 ani de la data anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire. Invocă cauzele T. și N.. Solicită cheltuieli de judecată.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 244/C/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ s-a respins pe excepția prescripției extinctive acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 5649,38 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare și dobânzi fiscale, aferente sumei de respective, calculate de la data plății și până la data restituirii efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul B. N. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe care în opinia reclamantului a soluționat greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât acest termen curge de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE a hotărârilor CJUE în cauzele T. și N..
Recursul reclamantului este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța apreciază că excepția este fondată și a fost corect admisă de instanța de fond având în vedere că potrivit art. 135 C.pr.fiscală dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea se prescrie în termen de 5 ani ,termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Procedura aplicabilă cererilor de restituire a sumelor de bani încasate în temeiul unui act normativ intern contrar dreptului comunitar este potrivit principiului autonomiei procedurale a statelor membre UE, cea internă rezervată tuturor acțiunilor în restituirea unei taxe,impozit,etc.fără titlu întemeiată pe prevederile art.117 Cod de procedură fiscală,de aceea în ce privește termenul și data de la care curge acesta,cazurile de întrerupere,suspendare prescripția dreptului la acțiune este reglementată de normele dreptului intern.
Reclamantul a achitat taxa de poluare la 9 10 2007 termenul de prescripție a început să curgă la 1 01 2008, a făcut dovada înregistrării cererii de restituire în procedura administrativă la 27 06 2013 și a răspunsului primit la 1 08 2013, iar acțiunea este înregistrată la 14 08 2014.
În primul rând trebuie menționat că potrivit Deciziei ICCJ nr. 1 /2014 dată într-un recurs în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”. Prin urmare prescripția dreptului la acțiune pentru prescripțiile începute sub Codul civil vechi ,rămâne o excepție de ordine publică ,pe care o poate invoca oricine,instanța din oficiu în orice stare a pricinii.
În al doilea rând se constată că în temeiul art. 2.532 C civil nou prescripția nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă 7.*) în cazul în care cel îndreptățit la acțiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamația administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanșarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen; Dispozițiile art. 2.532 pct. 6 și 7 din Codul civil privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de . Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după această din urmă dată.conform art. 203din Legea nr. 71/2011.Potrivit art.132 C.pr. fiscală termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se suspendă a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune,astfel că regulile privind întreruperea și suspendarea cursului prescripției de drept comun se aplică și ce privește creanțele fiscale. Unul dintre cazurile de suspendare a cursului prescripției este pe durata reclamației administrative . Reclamantul a făcut dovada înregistrării cererii de restituire la organul fiscal la 27 06 2013 și a răspunsului primit la 1 08 2013, astfel încât instanța trebuie să calculeze termenul de 5 ani cu suspendarea cursului acestuia timp de 34 zile cât a durat soluționarea cererii în procedura administrativă,situație în care se constată că acest termen s-a împlinit la 3 02 2014,iar acțiunea reclamantului formulată la 14 08 2014 este tardivă.
Întrucât instanța de fond a aplicat corect normele de drept care reglementează prescripția extinctivă ,nefiind incidente prevederile art.488 pct. 8 C.pr. civ., se va respinge recursul reclamantului ca nefondat în temeiul art.496 alin.1 C.pr. civ..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. N. împotriva sentinței nr.244 /CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu– Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Respinge cererea reclamantului recurent pentru cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 09 2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, C. G. |
Red.F-M..
Tehn C.G./2ex/24.09.2015
Jud. fond M. T
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2193/2015.... | Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... → |
|---|
