Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2726/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2726/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 190/97/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2726/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. I. I.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu și ca nefondat recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal Orăștie împotriva sentinței nr. 423/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța invocă din oficiu inadmisibilitatea recursului formulat de DGRFP Timișoara prin AJFP Hunedoara în nume propriu. Față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față :
Împotriva sentinței administrative nr. 423/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ au formulat recurs reclamanta S.C. Marmogranit S. S.R.L. și pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu și pentru Serviciul Fiscal Municipal Orăștie.
În recursul său reclamanta S.C. Marmogranit S. S.R.L. solicită casarea parțială a hotărârii atacate în sensul acordării cheltuielilor integrale de judecată reprezentând cheltuieli cu taxa judiciară de timbru, cu onorariu de avocat în primul ciclu procesual atât în fața instanței de fond cât și în recurs, considerând că în mod nelegal nu au fost acordate toate aceste cheltuieli.
În recursul său pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu și pentru Serviciul Fiscal Municipal Orăștie a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se respingă acțiunea reclamantei.
Prin motivele de recurs se susține că acțiunea este nefondată, întrucât potrivit L. 157/2005 pentru ratificarea tratatului de aderare a României la UE, legea - cadru europeana este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legii europene devin obligatorii. Art. 110 T.F.U.E nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasa pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxa ce se aplică și în alte state U.E.. Instanța trebuia să țină cont de prevederile O.u.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede ca se restituie diferența dintre taxa speciala încasata pentru autoturisme în perioada 1.01.2007 – 30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ..
Curtea din oficiu a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu.
În analiza acestei excepții Curtea a reținut că această recurentă n-a avut calitate de parte în fața instanței de fond, reclamantul înțelegând să-și limiteze cadrul procesual la a chema în judecată autoritatea fiscală locală ce a încasat taxa și beneficiarul taxei de poluare, respectiv Serviciul Fiscal Municipal Orăștie și A.F.M. București, hotărârea instanței de fond fiind pronunțată numai în contradictoriu cu acești pârâți.
D.G.R.F.P. Timișoara este un terț față de litigiu, hotărârea instanței de fond constituind pentru această instituție publică un „res inter alios iudicata”, astfel că aceasta nu poate formula recurs, părțile în această cale de atac fiind limitate la cele de la instanța de fond, conform art. 458 C.proc.civ..
În concluzie excepția inadmisibilității recursului D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Hunedoara în nume propriu este întemeiată, va fi admisă și se va respinge recursul acesteia în consecință.
Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin celelalte recursuri, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
1. Reclamantul a importat un autoturism din statele membre ale Comunității Europene pentru care a plătit taxa speciala reglementată de art. 2141, 2142 din Codul fiscal.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligat să achite în contul Trezoreriei statului suma de 4.026,05 lei cu titlul de „taxă specială auto la prima înmatriculare în România”.
Prevalându-se de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din T.C.E. (actualul art. 110 T.F.U.E.), de art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, reclamantul s-a adresat paratelor D.G.F.P. A. si A.F.P. Ocna M., solicitând restituirea taxei, acestea comunicându-i în esența ca suma nu-i poate fi restituită.
Taxa a fost percepută în temeiul art. 2141 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule. Astfel, legea prevede ca „intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează. Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu”.
Din punct de vedere al eligibilității, taxa speciala se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 2142 din Cod).
Sub aspectul conformității taxei cu dispozițiile art. 110 T.F.U.E. în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că respectiva taxă este contrară dreptului comunitar.
Sub acest aspect se reține că în jurisprudența sa C.J.U.E. a arătat, în mod constant, că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene c. Republicii Elene, par. 17).
Cu privire la natura taxei de înmatriculare C.J.C.E. s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra cererilor preliminare formulate în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 N., ocazie cu care a statuat că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă.
Însă, așa cum se arăta în cauzele citate anterior - C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 N. - în scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză, cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 110 T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) trebuie interpretat ca interzicând o taxă percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (în același sens și Decizia C.J.C.E. în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Întrucât în România, stat comunitar, se percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, fără ca la calculul acestei taxe să se ia în considerare deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în România, Curtea constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsa în art. 110 T.F.U.E., urmare a faptului ca dispozițiile legii fiscale naționale, art. 2141 si 2142 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, astfel că în mod corect au fost înlăturate de la aplicare, iar ca o consecință taxa achitată de reclamant s-a dispus a fi restituită.
Reclamantul este îndreptățit la plata daunelor sub forma dobânzii legale, care se datorează conform art. 214 C.p.fiscală de la data de la data plății taxei conform hotărârii C.J.C.E. în cauza I. contra României care a fost publicată în Buletinul Oficial al Uniunii Europene la data de 08.06.2013, așa cum în mod temeinic a dispus instanța de fond.
Aplicarea în speță a dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. O.u.G. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M. OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008. Eligibilitatea taxei intervine, la fel ca în reglementarea precedentă, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. La data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se abrogă art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14)
În conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate. În același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului și achiziționării autoturismului, reclamantul a efectuat operațiunea juridică cunoscând legislația aplicabilă la acea dată, astfel ca nu se poate aplica o prevedere legala ce nu era in vigoare la data importului.
Concluzionând, criticile pârâtelei se dovedesc a fi nefondate, astfel că în temeiul art. 496 și 498 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal Orăștie.
2. Referitor la recursul reclamantei S.C. M. G. S.R.L. se constată că în raport de soluția pronunțată la fond, confirmată în recurs, culpa procesuală a pârâtului Serviciul Fiscal Municipal Orăștie este dovedită.
Acesta aspect presupunea acordarea cheltuielilor de judecată în integralitatea lor, cu sublinierea aspectului că soluționarea litigiului dintre părți a presupus parcurgerea de două ori a celor două cicluri procesuale, așa încât la contabilizarea acestora trebuia să se aibă în vedere și cheltuielile de judecată din recurs, care s-au ridicat la suma de 1800 lei, instanța de fond acordând doar suma de 1300 lei.
Pentru aceste considerente, va fi admis recursul reclamantei S.C. M. G. S.R.L., va fi casată în parte sentința atacată și, rejudecând în aceste limite cauza, vor fi majorate cheltuielile de judecată acordate reclamantei la instanța de fond la suma de 1800 lei.
Întrucât recurentul - intimat Serviciul Fiscal Municipal Orăștie este în culpă procesuală în temeiul art. 453 C.proc.civ. va fi obligate să plătească reclamantei suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, angajate în prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu și ca nefondat recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal Orăștie împotriva sentinței nr. 423/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. M. G. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe și în consecință:
Casează în parte sentința atacată și, în rejudecare, majorează cheltuielile de judecată acordate reclamantei la instanța de fond la suma de 1800 lei.
Menține în rest hotărârea instanței de fond.
Obligă intimatul Serviciul Fiscal Municipal Orăștie la plata sumei de 150 lei în favoarea reclamantei recurente cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, C. G. |
Red.I.M.I.
Tehn C.G./2ex/28.09.2015
Jud. fond Bocsa D
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2667/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
