Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1934/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Decizia nr. 1934/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 5741/97/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1934/2015

Ședința publică de la 26 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. F.

Judecător F. I. P.

Judecător M. K.

Grefier C. G.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Serviciul Fiscal Municipal Orăștie împotriva sentinței nr.87/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.

Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtei recurente privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.

-CURTEA DE APEL –

Asupra recursului de față:

Prin sentința nr. 87/CA/2015 Tribunalul Sibiu - secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâții Serviciul Fiscal Municipal Orăștie și Administrația F. pentru Mediu și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 2638 lei și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la achitarea efectivă, precum și suma de 263 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu - Serviciul Fiscal Municipal Orăștie, prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.

În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât O.u.G. nr. 50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import.

Se mai precizează că formula de calcul a taxei de poluare reglementată de O.u.G. nr. 50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si în concordanță cu jurisprudența C.J.C.E. atâta timp cât interpretarea dată art. 90 par. 1 din Tratatul C.E. de către C.J.C.E. este în sensul că acesta interzice o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cat valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este făcută fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare, care au fost deja înmatriculate in statul membru. Or, actul normativ în discuție respectă aceste exigențe.

Se invocă lipsa calității procesuale a A.F.P. în ce privește restituirea taxei care se regăsește în patrimoniul A.F.M.

Pe de altă parte, a criticat sentința și sub aspectul cuantumului onorariului avocațial apreciat exagerat în raport de complexitatea cauzei.

Recursul nu este supus timbrajului.

În procedura pregătirii dosarului, recursul a fost comunicat intimaților.

Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul formulat de DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu - Serviciul Fiscal Municipal Orăștie, prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea pe cale incidentală a neconformității dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008 cu art. 110 din T.F.U.E., și implicit constatarea nelegalei perceperi a taxei de poluare instituită prin acest act normativ.

În realizarea acestei analize judecătorul național, ca prim judecător comunitar, spre asigurarea protecției drepturilor conferite prin dispozițiile ordinii juridice comunitare, are obligația de asigura efectul deplin al normelor comunitare, împotriva oricărei dispoziții contrare ale legislației naționale, chiar ulterioară, lăsând acestea neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale ( hotărârea C.J.E. din 09.03.1978, cauza C-106/1977 – Admministrazione dele finanze dello Stato c. Simmenthal Spa. ), întrucât art. 110 din T.F.U.E. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale ce se impun, aș cum s-a arătat, a fi protejate pe cale jurisdicțională.

Cu privire la O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”

În opinia C.J.C.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.

Rezultă așadar că O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing. Aceleași caracteristici prezintă și O.u.G. nr.50/2008 așa cum a fost modificată prin O.u.G. nr. 218/2008, O.u.G. nr. 7/2009 și O.u.G. nr. 117/2009, nefiind introduse texte legale noi prin care măsura fiscală a instituirii taxei de poluare să descurajeze în aceeași măsură punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, și cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Această calitate a actului normativ în discuție a fost confirmată și prin Cauza C-263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. pronunțată de C.J.C.E., reținându-se că toate versiunile de modificare a O.u.G. nr.50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.

În concluzie, Curtea consideră că se impune înlăturarea, spre o reală concurență în spațiul comunitar și pentru respectarea art. 110 din T.F.U.E., de la aplicare a dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.

Înlăturarea normelor ce impun plata taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism, lipsește această operațiune fiscală de temei legal și, implicit, de titlu de creanță, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. (1) lit. a) și d) Cod procedură fiscală .

Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.

Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.

Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform O.u.G. nr.50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.

În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Serviciul Fiscal Municipal Orăștie cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.

În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.

În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.

Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Serviciul Fiscal Municipal Orăștie, cât și Administrația F. pentru Mediu.

În mod corect s-a făcut aplicarea art.451 Cpr civ, instanța obligând pârâtele la plata cheltuielilor de judecată ca părți căzute în pretenții, în sumă de 263 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu pentru avocat conform chitanței depuse la dosar, analizând în mod concret prestația apărătorului ales raportat la cuantumul sumei, poziția procesuală a pârâtelor și activitatea efectiv desfășurată de acesta.

Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care aceasta s-a opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu a înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie, determinând petentul să apeleze la un apărător calificat și implicit să angajeze cheltuieli suplimentare.

De altfel analiza prestației apărătorului este nerealistă în condițiile în care recurenta nu a avut un reprezentant la dezbaterea în fond a pricinii în raport cu judecătorul fondului care a putut realiza cuantificarea efortului acestuia în mod direct și nemijlocit, realizând o justă apreciere a sa.

În concluzie, și din acest punct de vedere soluția instanței de fond este temeinică și legală motiv pentru care recursul DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu - Serviciul Fiscal Municipal Orăștie, va fi respins în temeiul art.496 C.p.civ., nefiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 C.pr.civ..

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Serviciul Fiscal Municipal Orăștie împotriva sentinței nr.87/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II a civilă,de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 Mai 2015.

Președinte,

M. F.

Judecător,

F. I. P.

Judecător,

M. K.

Grefier,

C. G.

Red K.M.

Tehn. C.G./2ex/08.06.2015

Jud. fond. M. L

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1934/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA