Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2219/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2219/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 363/57/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2219/2015
Ședința publică din 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător M. Ș.
Judecător D. B. D.
Grefier R. P.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul G. D. împotriva deciziei nr. 1662/06.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că contestația în anulare a fost motivată, este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, intimata ITM Hunedoara a depus la dosarul cauzei prin fax, în 17.06.2015 și prin poștă, în 22.06.2015, întâmpinare, anexând la aceasta delegația de reprezentare; în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, conf. art. 411 pct. 2 NCPC.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru și abținerea/recuzarea completului de judecată și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Târgu M. Sau Curtea de Apel Cluj.
Instanța constată că prin încheierea de ședință din data de 22.06.2015, cererea formulată de contestatorul G. D., calificată ca o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel A. I., a fost respinsă ca inadmisibilă și având în vedere că nu s-au mai formulat alte cereri, iar în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare/revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr._, reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâții I. T. DE MUNCĂ HUNEDOARA și B. A. F., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora să comunice în scris un răspuns motivat la solicitarea adresată și înregistrată sub nr. 1674/21.02.2014 la ITM Hunedoara, totodată obligarea la plata de daune materiale și morale.
Prin sentința nr.1737/CA/2014 Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara a respins acțiunea formulată de reclamantul G. D., în contradictoriu cu pârâții I. T. de Muncă Hunedoara și B. A. F., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Hunedoara a declarat recurs reclamantul G. D. și s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum este formulată până la comunicarea hotărârii nr.1737/13.11.2014, să se constate că pârâtul B. A. F. recunoaște că în calitate de Inspector șef îi revine răspunderea prev. de art.22 din Legea nr.554/2004 întrucât este reprezentant legal al Inspectoratului T. de Muncă, dovadă și întâmpinarea cu numele și semnătura sa și ștampila ITM, că nu a răspuns punctual, corect și complet la plângerea prealabilă fila 5 din plângere, că îi deține abuziv carnetul de muncă contrar art.298/3 din Codul muncii care prevede că „Carnetele de muncă se vor preda până în 30 iunie 2011, întrucât ITM a refuzat să motiveze de ce îi deține/reține în mod abuziv Carnetul de muncă, astfel că nu poate depune/completa Dosarul pentru pensionare în lipsa carnetului de muncă.
Prin decizia nr.1662/2015 Curtea de Apel Alba Iulia a anulat recursul declarat de reclamantul G. D. împotriva sentinței nr.1737/CA/2014 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Hunedoara.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare/cerere de revizuire reclamantul G. D., solicitând admiterea acesteia și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii recursului declarat de reclamant, astfel cum a fost formulat.
În motivarea cererii, a arătat în esență că, instanța a eludat principiile procesului civil prevăzute în art. 5-23 NCPC, în special art. 6 CE, respectiv principiul contradictorialității, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil întrucât în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialității. Pentru asigurarea contradictorialității instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul.
Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii.
Prin cererea de completare depusă la data de 18.06.2015, fila 15, contestatorul a solicitat verificarea competenței instanței pe motivele prev. de art.42 alin.2, 6, 9 și 13 NCPC, arătând că instanța are interesul de a-i fi respinsă acțiunea, la fel ca în alte dosare, solicitând totodată abținerea și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Târgu M. sau Cluj.
De asemenea, a solicitat scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, depunând înscrisuri în dovedirea acestei cereri, ca și recomunicarea deciziei din recurs, întrucât exemplarul primit nu este semnat, ci este fals potrivit art.538 NCPC.
În final, a reiterat aceleași solicitări, respectiv admiterea contestației/revizuirii formulate și obligarea pârâților să-i predea carnetul de muncă completat cu vechimea pe perioada 2008 - 2014.
Intimatul I. T. de Muncă Hunedoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.
În motivare, a arătat că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică, arătând în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile recurentului reclamant.
Prin acțiunea formulată, contestatorul nu arată care ar fi neregularitățile procedurale și în ce ar consta ele prin prisma articolelor invocate.
Din perspectiva criticilor aduse, motivele invocate de contestator nu vizează nici unul din cazurile limitativ prevăzute la art. 503 NCPC, dimpotrivă face o critică a modului de interpretare a unor probe existente la dosar, aceste critici constituind un adevărat recurs la recurs, ceea ce apreciază că nu poate fi primit de instanța de judecată.
Prin încheierea de ședință din 18.06.2015 instanța a admis cererea contestatorului privind acordarea ajutorului public judiciar și în consecință a încuviințat scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru de 100 lei, fila 21.
Prin încheierea de ședință din 22.06.2015, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de reclamant, pentru considerentele expuse în cuprinsul acelei încheieri, fila 30.
Având în vedere că cererea care formează obiectul prezentului dosar este denumită atât contestație în anulare, cât și revizuire, precum și faptul că titularul acesteia nu a precizat în mod expres dacă înțelege să formuleze revizuire sau contestație în anulare, Curtea a apreciat că se află în prezența a două cereri distincte, pe cale le va analiza ca atare.
Analizând cererile de revizuire, respectiv contestație în anulare formulate de reclamant împotriva Deciziei nr.1662/06.05.2015 a Curții de Apel I., instanța constată următoarele:
Cu privire la contestația în anulare:
În conformitate cu dispozițiile art.503 NCPC, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și nesuspensivă de executare, care poate fi exercitată atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata ( alin.1). A..2 al aceluiași articol enumeră alte cazuri în care hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, respectiv atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Așadar, se constată că dispozițiile legale indicate enumeră limitativ cazurile în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac, iar contestatorul nu a indicat în mod expres nici unul dintre acestea.
Astfel, se invocă încălcarea principiilor procesului civil între care principiul contradictorialității, al dreptului la apărare și al dreptului la un proces echitabil, susținându-se că decizia contestată este nelegală și lovită de nulitate.
În aceste condiții, este evident că invocarea acestor principii care guvernează procesul civil cu titlu general nu se încadrează în motivele de contestație în anulare, iar considerentele pentru care instanța de recurs a procedat la anularea recursului declarat de contestator, nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
Referitor la aspectele legate de verificarea competenței instanței, se reține că reclamantul nu invocă în fapt necompetența absolută a instanței de recurs care a pronunțat decizia contestată sau greșita alcătuire a acesteia, pentru a se putea încadra în prevederile art.503 alin.2 pct.1 NCPC, ci formulează în fapt o cerere de recuzare a completului de judecată desemnat aleatoriu cu soluționarea prezentei contestații, cerere care, așa cum s-a menționat anterior, a fost soluționată prin încheierea de ședință din 22.06.2015.
În raport de toate aceste considerente, va respinge contestația în anulare formulată de reclamantul G. D. împotriva Deciziei nr.1662/06.05.2014 pronunțată în dosar nr._ de către Curtea de Apel Alba Iulia.
Cu privire la cererea de revizuire:
Prin decizia nr.1662/2015 pronunțată în dosar nr._ *, Curtea de Apel Alba Iulia a anulat recursul declarat de reclamantul G. D. împotriva sentinței nr.1737/CA/2014 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Hunedoara.
În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin cererea de recurs, reclamantul nu a formulat critici susceptibile de cenzură în recurs, limitându-se să reitereze cererea de obligare a pârâtului la plata unor despăgubiri și afirmația că acesta îi reține abuziv carnetul de muncă. Recurentul-pârât nu arată în ce modalitate decizia primei instanțe nu este conformă legii și nu se raportează la considerentele acesteia.
Recurentul-pârât a nesocotit astfel dispozițiile art.487 NCPC, în conformitate cu care recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs și ale art.488 alin.1 NCPC, în conformitate cu care casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Aceasta întrucât, în calea de atac extraordinară a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiectul judecății fiind constituit exclusiv legalitatea hotărârii pronunțată de instanța de în fond.
Analizând decizia civilă atacată, Curtea constată că nu a fost evocat fondul cauzei, or din interpretarea per a contrario a art. 509 alin. 1 Cod pr. Civilă, rezultă că revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs este admisibilă doar dacă s-a evocat fondul, cu excepția ipotezelor prevăzute de alin.1 pct.3 dar numai în ipoteza judecătorului, pct.4, pct.7-10, iar motivele invocate de către revizuient nu pot fi încadrate în nici una dintre aceste ipoteze.
Față de aceste considerente, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamantul G. D. împotriva Deciziei nr.1662/06.05.2014 pronunțată în dosar nr._ de către Curtea de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G. D. împotriva deciziei nr. 1662/06.05.2015, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ *.
Respinge, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de revizuentul G. D. împotriva aceleiași decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.06.2015.
Președinte, M. I. I. | Judecător, M. Ș. | Judecător, D. B. D. |
Grefier, R. P. |
Red./Tehnored.D.D.B.
Ex.5/R.P./29.06.2015
Jud.Recurs:F. C.C.; P. O.M.; G. L.I.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2571/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 928/2015.... → |
|---|
