Obligaţia de a face. Decizia nr. 929/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 929/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 7847/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 929/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător O. M. P.
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul O. D. împotriva Sentinței nr. 2663/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele de la dosar și de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2663/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamantul O. D. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU
Reclamantul O. D. a declarat recurs împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea acțiunii.
În expunerea de motive invocă în esență faptul că temeiul de drept pentru calcularea și perceperea taxei de poluare pentru autoturisme îl constituie dispozițiile OUG 9/2013, prevederi legale care contravin reglementărilor comunitare, care prevăd în art. 110 paragraful 1 din tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene ca nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, urmărindu-se în acest mod reglementarea și asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de discriminare.
Mai arată recurenta că aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația înc are au fost deja înmatriculate în țara de proveniență iar pentru autovehiculele reînmatriculate în România această taxă nu se percepe. Invocă dispozițiile Constituționale potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne și considerentele deciziei Curții Europene de Justiție în cazul Simmenthal, care obligă judecătorul național să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă, sau a unei proceduri constituționale.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate curtea reține următoarele:
Potrivit art. 488 alin 1 din Codul de procedură civilă,casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate în mod limitativ la pct. 1-8, iar recurentul a înțeles să invoce cazul de casare prevăzut de pct. 8, respectiv, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, curtea reține că ceea ce se contestă în cauză este interpretarea dispozițiilor din O.U.G 9/2013 prin raportare la cele ale art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, explicitate prin jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
O.U.G nr. 9/2013 stabilește cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu care face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Art. 4 al. 1 lit. a) din același act normativ stipulează că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
Demn de reținut este faptul că art. 4 al. (2) stipulează faptul că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Acest text a fost introdus în scopul armonizării legislației interne cu cerințele de nediscriminare stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor.
Cu această ocazie s-a reținut că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E. iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
La punctul 27 din Hotărârea din 7 iulie 2011, N. (C‑263/10), Curtea a ajuns la aceeași concluzie în ceea ce privește versiunile modificate ale OUG nr. 50/2008. Astfel, fiecare dintre aceste versiuni modificate menținea un regim de impozitare care descuraja înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Instituind o taxă și pentru tranzacțiile cu „produsele similare”legiuitorul nu a făcut altceva decât să se conformeze celor reținute de instanța europeană.
Prin Ordonanța din 03.02.2014 pronunțată în cauzele conexate C‑97/13 G. C. și C‑214/13 G. C., Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
Însă în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2012 a fost publicata Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 1/2012 prin care s-a prevăzut că „Începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.”
Relativ la acest act, prin aceeași Ordonanță, instanța europeană a reținut că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Această concluzie nu este în niciun fel infirmată de faptul că OUG nr. 1/2012 nu a suspendat aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 decât începând de la 31 ianuarie 2012,(…). Astfel, OUG nr. 1/2012 prevedea nu numai suspendarea aplicării articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 începând de la 31 ianuarie 2012, ci și restituirea taxei pe poluare percepute în temeiul articolului 4 alineatul (2) menționat în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 și 30 ianuarie 2012. În consecință, situația creată retroactiv prin OUG nr. 1/2012 pentru această perioadă era, la rândul său, caracterizată prin aplicarea unui regim care avea un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Față de aceste aspecte se poate conchide că Legea nr. 9/2012, în forma în vigoare după 01.01.1013, respectă exigențele art. 110 T.F.U.E. așa cum a fost explicitat prin jurisprudența unională arătată, fiind astfel conformă dreptului unional.
Analizând în acest context jurisprudențial prevederile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu se constată că acesta conține la rândul său prevederi similare cu cele ale art. 4 alin 2 din Legea 9/2012, respectiv art. 4 lit. c) din OUG 9/2013. Ca atare nu există nici un argument ca noul cadru normativ să fie contrar, prin prisma acelorași argumente, art. 110 T.F.U.E. și ca atare nu se impune înlăturarea de la aplicare a normelor juridice interne aplicabile, cum în mod corect a dispus instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că hotărârea atacată este legală, astfel că în temeiul art. 496 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă va fi menținută prin respingerea recursului formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. D., împotriva sentinței nr.2663/C./2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2015.
Președinte, C. C. F. | Judecător, O. M. P. | Judecător, L. I. G. |
Grefier, M. S. |
Red.tehnored.F.C.
5 ex/M.S. 24 Martie 2015
Jud.fond:P. L.A.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 928/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
