Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 27/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 793/57/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 27/2015
Ședința publică din 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B. D.
Grefier P. S.
Pe rol se află soluționarea cererii de suspendare formulată de reclamantul S. A. I. în contradictoriu cu pârâtul S. de S. pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, având ca obiect suspendare executare act administrativ – Ordin nr.87/21.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamantul, prin avocat M. S. A. a comunicat la dosar, prin Serviciul Registratură al instanței, cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare iar în subsidiar de acordare a unui nou termen de judecată.
Reluând cauza și apelul nominal, la a doua strigare se constată lipsa părților.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 NCPC, invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel A. I. raportat la prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, modificat prin art.IV din Legea nr.2/2013.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea de suspendare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._ reclamantul S. A. I. a chemat în judecată pârâtul S. de S. pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, solicitând ca prin sentință să se dispună suspendarea executării Ordinului nr.87/20.20.2014 până la soluționarea definitivă a acțiunii judiciare promovată împotriva eliberării din funcție a reclamantului.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că Ordinul nr.87/20 octombrie 2014 este emis cu încălcarea normelor legale care reglementează regimul juridic al funcției publice instituit prin Legea nr.188/1999 întrucât reorganizarea instituției a avut loc per ansamblu de o manieră nelegală întrucât atribuții specifice funcției publice, prevăzute de art.2 din Legea nr.188/1999 au fost incluse în atribuții ale unor posturi contractuale, cu încălcarea dispozițiilor art.2 din Legea nr.188/1999 care definește funcția publică și stabilește cu caracter imperativ că atribuțiile specifice enumerate de art.2 alin.2, fiind atribuții prin care se exercită puterea publică, pot fi exercitate doar de către funcționarii publici, per a contrario, este ilegală procedura utilizată de instituție de a elibera din funcție funcționari publici motivat de faptul că instituția s-a reorganizat.
Din perspectiva efectelor asupra funcțiilor publice din organigrama instituției publice reorganizarea presupune nu doar o regrupare a atribuțiilor sau doar o modificare artificială și nelegală a naturii juridice a posturilor ocupate, ci o modificare semnificativă a însăși rolului și funcțiilor instituției publice în ansamblul său.
Sub acest aspect nu se poate constata o modificare, respectiv o suprimare a atribuțiilor, care să justifice aplicarea procedurii de reorganizare prin reducerea postului reclamantului de inspector și înființarea unui post de inspector cu atribuții similare considerat a fi un post contractual.
Împrejurarea că, de fapt, reorganizarea este pur formală și are ca scop doar eliberarea reclamantului din funcție este dată și de faptul că, de fapt, postul reclamantului de inspector cu atribuții de coordonare a activității în teritoriu nu s-a modificat, HG 563/2014 dispunând în art.9 alin.5 că în cadrul numărului maxim de 34 de posturi sunt cuprinse și 6 posturi de inspector cu atribuții de coordonare a activității în plan teritorial.
Un alt motiv de nelegalitate este emiterea ordinului de eliberare din funcție cu încălcarea dispozițiilor art.100 alin.5 din Legea nr.188/1999 care dispune în mod expres că în cazul eliberării din funcție a funcționarilor publici motivat de reorganizarea instituției publice, aceasta nu mai poate reînființa aceleași posturi timp de un an.
În mod fals se atestă în cuprinsul ordinului că în cadrul instituției nu au fost identificate funcții publice vacante, în condițiile în care a fost organizat concurs pentru patru astfel de funcții.
Din punct de vedere al conținutului, Ordinul 87/20 octombrie 2014 nu indică în mod expres care sunt motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii acestuia, limitându-se la a indica cu totul generic art.100 alin.1 și 2 din Legea 188/1999 fără a indica expres care este situația juridică, dintre cele enumerate de aceste dispoziții legale, care au intervenit.
În ceea ce privește caracterul urgent al cererii învederează instanței că prin punerea în aplicare a ordinului 87/2014 a cărei suspendare se solicită, reclamantului i se produce o vătămare a dreptului acestuia la muncă și, de asemenea, a drepturilor conexe acestuia, printre care dreptul la asigurări sociale și dreptul la asigurări de sănătate, în condițiile în care postul ocupat de reclamant este scos la concurs.
În drept, s-a invocat dispozițiile art.2 alin.1 și 2, art.100 alin.1,2 și alin.5, art.109 din Legea nr.188/1999, art.9 alin.5 din HG 563/2014, art.1, art.7, art.10 alin.3, art.14 din Legea nr.554/2004.
Pârâtul S. de S. pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, a depus întâmpinarela fila 42 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată pentru următoarele motive:
În baza Hotărârii 563/09.07.2014 privind organizarea și funcționarea Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, instituția s-a reorganizat.
În urma reorganizării, Departamentul pentru Revoluționari are doar personal contractual, nu și de funcționari publici. Înainte de reorganizare exista Serviciul Monitorizare. Acest serviciu în cadrul căruia reclamantul era angajat și își desfășura activitatea nu se mai regăsește în noua organigramă și toate posturile de funcție publică au fost desființate.
În consecință, măsura eliberării din funcția publică ocupată de reclamant a fost făcută respectând Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici și Hotărârea 563/09.07.2014 privind organizarea și funcționarea Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, HG 760/2003.
În probațiune, s-au depus înscrisuri în susținerea cererii reclamantului, filele 12-18, precum și actele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat, filele 44-45.
La primul termen de judecată, la care părțile au fost legal citate instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 NCPC, a supus dezbaterii părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel A. I. raportat la prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, modificat prin art.IV din Legea nr.2/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Litigiul dedus judecății are ca obiect suspendarea punerii în executare a Ordinului nr. 87/20.10.2014 emis de S. de S. pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică deținută începând cu data emiterii ordinului.
Conform art. 109 din Legea nr.188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Prin urmare, în cauză fiind vorba despre un litigiu privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului - funcționar public în cadrul S. de S. pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, cauza este de competența Secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr.188/1999, în lipsa unor dispoziții speciale care să prevadă expres competența altor instanțe, în speță Curtea de Apel.
De asemenea, va reține că, în conformitate cu disp. art.14 alin.1 și art. 15 alin.1 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, să dispună suspendarea executării acestuia, de unde rezultă că în cazul cererii de suspendare, instanța competentă din punct de vedere material este instanța competentă să se pronunțe asupra acțiunii în anularea actului.
În privința competenței teritoriale, instanța reține că, în condițiile în care reclamantul are domiciliul în mun. Sibiu, iar sediul pârâtului se află în București, competent, din punct de vedere teritorial, este Tribunalul Sibiu sau Tribunalul București, conform art. 10 alin. 3 teza I din Legea nr.554/2004, care prevede că "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului".
Având în vedere că reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, competența teritorială revine tribunalului în circumscripția căruia se situează domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Sibiu.
În raport de cele ce preced, instanța consideră întemeiată excepția de necompetență materială, astfel că o va admite și, pe cale de consecință, în temeiul art. 132 alin.3 din Noul Cod de procedură civilă, va declina în favoarea Tribunalului Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal competența de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel A. I., invocată de instanță din oficiu și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de suspendare formulate de reclamantul S. A. I., cu domiciliul în Sibiu, ..21, jud. Sibiu, CNP_ în contradictoriu cu pârâtul S. de S. pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, cu sediul în Piața Presei Libere, nr.1, . 3, sector 1, București, cod de identificare fiscală_, cont bancar RO25 TREZ23A_X deschis la D.T.C.P.M.B. în favoarea Tribunalului Sibiu – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2015.
Președinte, D. B. D. | ||
Grefier, P. S. |
Red./Tehnored. D.D.B.
4ex./11.02.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
