Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 587/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 587/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 764/57/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 587/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător D. B. D.
Judecător M. I. I.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice B. împotriva Deciziei nr. 6612/24.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatoarea Direcția G. a Finanțelor Publice B., consilier juridic F. G., iar pentru intimatul recurent B. M. F., avocat P. I. M., lipsă fiind intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dispozițiile instanței de la termenul anterior au fost îndeplinite.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, o cerere prin care solicită să îi fie comunicat un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar de intimatul reclamant.
Contestatoarea Direcția G. a Finanțelor Publice B. a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, răspuns la întâmpinare.
Reprezentantul contestatoarei, consilier juridic F. G. depune la dosar mandat de reprezentare.
Reprezentantul intimatului recurent B. M. F., avocat P. I. M. depune la dosar extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la o speță similară.
Reprezentanții prezenți în cauză declară că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei Direcția G. a Finanțelor Publice B., consilier juridic F. G. solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, respingerea recursului reclamantului B. M. F.. Susține faptul că decizia instanței de control judiciar a fost pronunțată în baza unei erori materiale privind prevederile art. 3 din Ordinul Președintelui ANAF_/2013, unde se precizează în mod clar că în situația în care pe același post optează mai multe persoane dintre cele disponibilizate sau eliberate din funcție, se organizează concurs. Intepretarea eronată constă în faptul că instanța de control nu a observat faptul că deși au existat 7 posturi în vechea organigramă și în noua organigramă erau tot 7 posturi, pe acestea din urmă au optat 14 persoane. Aspectul neobservat de instanța de recurs a fost că la nivelul activității de inspecție fiscală au existat 103 posturi în vechea organigramă și 90 de posturi în noua organigramă, astfel cel puțin cele 13 persoane din vechea organigramă puteau opta pentru cele 7 posturi din noua organigramă. Numirea directă pe cele 7 posturi din noua organigramă se putea realiza dacă optau doar cele 7 persoane din vechea organigramă pentru acestea, însă în condițiile în care au fost exprimate 14 opțiuni, în mod corect a fost organizat concursul.
Reprezentantul intimatului recurent B. M. F., avocat P. I. M. solicită respingerea contestației în anulare, menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate. Subliniază faptul că, contestația în anulare se exercită doar în anumite condiții conform art. 503 din Noul cod de procedură civilă, iar eroarea materială este o eroare de procedură, o greșeală materială care nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 NCPC. De asemenea, motivarea contestației în anulare formulate de Direcția G. a Finanțelor Publice B. nu se încadrează în prevederile art. 503 din Noul cod de procedură civilă.
Solicită cheltuieli de judecată conform documentelor justificative depuse la dosar.
Având în vedere actele depuse la dosar și motivele expuse oral în dezbateri, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Constată că sub dosar nr._ s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel A. I. contestația în anulare formulată de contestatoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva Deciziei nr. 6612/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ .
În susținerea contestației au fost invocate următoarele argumente:
Decizia atacată a fost pronunțată ca urmare a unei erori a instanței de recurs, raționamentul instanței fiind unul eronat, aceasta aflându-se în eroare cu privire la prevederile actelor normative, aplicabilitatea acestora, respectiv întreg procesul de reorganizare la care a fost supusă ANAF, precum și în ceea ce privește situația recurentului - reclamant în concret.
Instanța de recurs a reținut în mod eronat faptul că reducerea efectivă de posturi a avut loc la nivelul fostei DGFP A. în prezent AJFP A., respectiv de la 498 posturi la 410 posturi, în total rezultând o reducere de 88 de posturi, soluția pronunțată este în total dezacord cu acest aspect.
Acesta este un prim aspect ce evidențiază eroarea în care se află instanța de recurs cu privire la mecanismul privind întreg procesul de reorganizare si în particular situația recurentului - reclamant.
Instanța s-a pronunțat cu privire la recursul formulat, în baza unei erori privind interpretarea prevederilor OPANAF 2133/2013, care la art. 3 precizează în mod clar că în situația în care pentru același post există mai multe opțiuni, se organizează examen potrivit actului normativ invocat.
Procesul de reorganizare a vizat întreaga structură și nu a vizat reducerea unui post anume, ci s-a procedat la reducerea numărului de posturi, reducerea numărului de posturi la nivelul AJFP A. în general și la nivelul structurii de inspecție fiscală în special. Astfel, pentru a fi preîntâmpinată apariția oricărei forme de discriminare, toți funcționarii publici au primi preavize, având dreptul de a opta în scris pentru ocuparea unui post vacant.
Astfel nu se poate reține că având în vedere că anterior în cadrul serviciului în care și-a desfășurat activitatea recurentul - reclamant existau 7 posturi iar în prezent în cadrul noii structuri care a luat naștere în urma reorganizării există 7 posturi, acesta ar fi trebuit reintegrat fără examen.
Pentru toți funcționarii a fost aplicat același tratament, iar în situația de față având în vedere că existau 7 posturi de inspectori principali, însă opțiunea pentru ocuparea acestora a fost exprimată de 14, toți au susținut examenul prevăzut de OPANAF 2133/2013.
Instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile legale și a înțeles întreg procesul de reorganizare la care a fost supusă ANAF, reținând că nu a existat situație de discriminare în ceea ce privește procedura de eliberare din funcția publică, deoarece s-a dovedit ca toți funcționarii publici, implicit din structura din care făcea parte și recurentul - reclamant au fost eliberați din funcția publică.
Nu au fost înființate posturi similare celor desființate ci pur și simplu a fost stabilit numărul de posturi aferente noii structuri, aceasta fiind esența reorganizării, toți funcționarii din vechea structură primind preaviz și fiind eliberați din funcțiile desființate, acestea aparținând vechii structuri care nu mai există, urmând a fi numiți pe noile funcții în limita numărului de posturi existente, fie direct fără examen dacă, numărul opțiunilor coincidea cu numărul de posturi din noua structura și prin examen acolo unde existau mai multe opțiuni.
Astfel eroarea instanței de recurs este una evidentă, nu poate rămâne nesancționată, în caz contrar instituția fiind obligată să numească în funcția publică în mod nejustificat recurentul - reclamant, deși acesta nu îndeplinește condițiile impuse de procesul de reorganizare.
Erorile sunt în cuprinsul întregii motivări și constituie baza pronunțării deciziei netemeinice și nelegale. Este evident că eroarea în care s-a aflat instanța a condus pronunțarea unei soluții în totală contradicție cu prevederile legale și situația de fapt supusă analizei.
Intimatul - reclamant B. M.-F. a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a contestației în anulare și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică pentru următoarele:
Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în întâmpinarea din recurs, uneori sub altă formă (critici de netemeinicie și de nelegalitate), scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate definitiv, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza P. contra Republicii M., nr.2. Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
Soluționând recursul, instanța de recurs a reținut temeinic că ceea ce trebuia evaluat la momentul comparării celor două organigrame, cea veche a DGFP A. și cea nouă a AJFP A. din cadrul DGRFP B. era modalitatea în care compartimentele, ca și competență, și posturile aferente acestora sunt reflectate în noua organizare. Această abordare permitea identificarea situațiilor în care, pentru un anumit compartiment/activitate numărul de posturi a fost redus, caz în care se impunea aplicarea procedurii de concurs sau acesta este egal sau mai mare decât cel inițial, caz în care funcționarii existenți pe posturile identice trebuiau preluați de noua structură, urmând ca pentru celelalte posturi să fie realizată o selecție pe bază de concurs.
Cu toate că potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 contestatoarea trebuia să reîncadreze intimatul pe postul anterior deținut în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii irevocabile (24.09.2014), cu rea-credință, de-abia la mijlocul lunii decembrie i-a comunicat reîncadrarea.
La termenul de judecată din 30.01.2015, s-a admis excepția de litispendență în dosarul nr._ și s-a atașat acest dosar la prezenta cauză.
Analizând contestația în anulare, Curtea constată că aceasta este nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 6612/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._, instanța a admis recursul declarat de reclamantul B. M. F. împotriva sentinței nr. 482/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. - Secția de C. Administrativ, Fiscal și de insolvență și în consecință:
A casat în parte sentința atacată și rejudecând:
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. M. F. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice B. și în consecință:
A anulat Decizia nr.488/01.08.2013 emisă de pârâta DGRFP B..
A obligat pârâta DGRFP B. să numească reclamantul B. M. F. în funcția de inspector principal în cadrul DGRFP B. - AJFP A. - Serviciul Inspecție Fiscală - Persoane fizice.
A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite de la data încetării activității și până la data repunerii acestuia în funcție.
A respins cererea de acordare a daunelor morale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În motivarea acestei soluții, a reținut că admisibilitatea acțiunii promovată de reclamant depinde de modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor care au stat la baza reorganizării ANAF, realizată în baza OUG nr.74/2013 și a HG nr.520/2013, prin metoda fuziunii prin absorbție a unor structuri centrale și teritoriale.
Conform acestor acte administrative, noii structuri AJFP A., în cadrul căreia funcționează în prezent Activitatea de inspecție fiscală, i-au fost aprobate un nr. de 410 posturi, față de 498 posturi, câte avea aprobate fosta DGFP A. anterior reorganizării. În consecință, se reține că la nivelul acestei unități fiscale a rezultat o reducere a 88 de posturi.
Raportat la dispozițiile art. 24 alin.2 din HG 520/2013, personalul trebuia preluat în limita numărului aprobat de 410 posturi.
Însă ceea ce trebuia evaluat la momentul comparării celor două organigrame, cea veche a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului A. și cea nouă a Administrației Județene a Finanțelor Publice A. era modalitatea în care compartimentele – ca și competență - și posturile aferente acestora sunt reflectate în noua organizare. Această abordare permitea identificarea situațiilor în care, pentru un anumit compartiment/activitate numărul de posturi a fost redus, caz în care se impunea aplicarea procedurii de concurs sau acesta este egal sau mai mare decât cel inițial, caz în care funcționarii existenți pe posturile identice trebuiau preluați de noua structură, urmând ca pentru celelalte posturi să fie realizată o selecție pe bază de concurs.
Cum această evaluare nu a fost realizată, în mod nelegal a procedat pârâta atunci când a decis emiterea deciziei contestate și organizarea concursului, în condițiile în care postul reclamantului nu fusese redus, astfel cum prevăd dispozițiile art.99 lit. b din Legea nr.188/1999 (aceste dispoziții legale permit eliberarea din funcție numai în situația în care postul funcționarului public a fost efectiv redus).
Examinând însă situația concretă a postului pe care funcționa reclamantul, se constată că în vechea organigrama a DGFP A., erau cuprinse 7 posturi de inspectori principali pentru inspecție fiscală persoane fizice (filele 88-113 dosar de fond) iar în noua organigramă aferentă Administrației Județene a Finanțelor Publice A. se regăsesc de asemenea un număr de 7 posturi de inspectori principali pentru inspecție fiscală persoane fizice (filele 79-87 dosar de fond), împrejurare față de care nu se justifică eliberarea sa din funcție.
Curtea reține că prezenta contestație în anulare vizează așadar decizia 6612/2014 și se întemeiază pe dispozițiile art.503 alin.2 pct.2 NCpc, respectiv hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.
Sunt greșeli materiale în sensul acestor prevederi legale erorile materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
Textul vizează greșeli pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Așadar, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În speță, contestatoarea invocă ca și greșeală materialămodul în care instanța de recurs a interpretat dispozițiile legale referitoare la întreg procesul de reorganizare a ANAF în raport de situația concretă a reclamantului.
Sub acest aspect, Curtea reține că, raționamentul instanței de recurs care a determinat în final soluția pronunțată, nu se circumscrie motivelor prevăzute de art. 503 pct.2 N.C.pr.civ., pe această cale neputând fi valorificate eventuale greșeli de interpretare a unor dispoziții legale.
Or, așa cum susține și reclamantul, reiterând aspectele prezentate instanței de recurs, contestatoarea urmărește în fapt să obțină o nouă examinare a recursului declarat de reclamant, conduită inadmisibilă în cazul contestației în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B..
În baza art. 453 NCPC, pe temeiul culpei procesuale, va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate, Curtea nu va acorda întreaga suma solicitata cu titlu de onorariu avocat pentru următoarele motive:
Articolul 451 alin.(2) C.pr.civ., care permite instanței să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea creanței cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Având în vedere activitatea avocatului prin raportare la criteriile menționate mai sus, instanța apreciază că onorariul de asistență juridică este nejustificat de mare.
În atare situație, instanța va reduce acest onorariu la suma de 500 lei, ca fiind corespunzătoare prestației efective.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a stabilit că „un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor și cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. având ca obiect anularea deciziei nr. 6612/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._ .
Obligă contestatoarea să plătească intimatului breaz M. F. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.02.2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, D. B. D. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, M. C. |
Red.tehnored.DDB
C.M/ex.5/16.02.2015
Jud.recurs: L.I.G.
A.T.Vegheș
O.M.P.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 372/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 27/2015.... → |
|---|
