Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 2285/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2285/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 6203/85/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 338/2015
Ședința publică de la 27 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător N. D.
Judecător M. I.
Grefier L. A.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de AJFP Sibiu împotriva sentinței nr. 2285/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 223 alin. 3 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 2285/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția de C. Administrativ și Fiscal_ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. T. V. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu Administrația F. pentru Mediu București fiind obligate pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 6879 lei pentru perioada 05.12.2008 – 10.10.2011, cu 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că Obiectul acțiunii îl reprezintă plata dobânzii fiscale asupra unei sume încasate necuvenit cu titlu de taxă iar potrivit dispozițiilor art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau art. 70 după caz. Dispoziții similare sunt cuprinse și în art. 119.1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, aprobate prin HG nr. 1050/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării României la UE, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare.
Față de aceste dispoziții constituționale, judecătorului național îi revine obligația de a înlătura aplicarea unor norme de drept intern care contravin reglementărilor comunitare, judecătorul național fiind judecătorul de drept comun al dreptului comunitar, așa cum s-a stabilit de C.J.U.E. în cauza V. Gend & Loos.
Prin Hotărârea C.J.U.E din data de 18.04.2013, pronunțată în cauza I., instanța comunitară a stabilit că dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Taxa asupra căreia se solicită dobânda a fost încasată cu încălcarea dreptului comunitar iar contribuabilul are dreptul la restituirea dobânzii, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității, de la data încasării sumei (Hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza Little Woods Retail și alții).
Având în vedere practica C.J.U.E. mai sus amintită, judecătorului național îi revine obligația de a înlătura dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală și ale art.119. 1 din Normele de aplicare și, potrivit dreptului comunitar, să acorde dobânda de la data plății taxei.
Față de aceste considerente acțiunea reclamantului a fost admisă.
Având în vedere dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, în termen și motivat, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
A fost criticată soluția de acordare a dobânzii legale aferentă taxei, recurenta arătând că reclamantului i-au fost calculate dobânzile legale aferente în conformitate cu prevederile art.124 din OG 92/2003, momentul de la care se calculează dobânda legală acordată este cel al pronunțării hotărârii sau cel al formulării cererii de restituire și nu momentul când taxa a fost achitată, care depinde exclusiv de reclamant, cu cât acesta a solicitat taxa după un moment mai îndelungat, crescând cuantumul dobânzii, ceea ce prejudiciază în mod nejustificat bugetul general consolidat.
Prin concluziile scrise, intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:
Prin sentință irevocabilă s-a dispus restituirea către reclamant a sumei achitate necuvenit și plata dobânzii asupra acestei sume, de la data formulării cererii de restituire și până la data plății sumei efective.
Cererea de chemare în judecată promovată de reclamant se fundamentează pe pronunțarea de către CJCE a unei hotărâri, ulterioară rămânerii irevocabile a sentinței Tribunalului A., prin care s-a constatat că norma internă nu este compatibilă cu dreptul comunitar, în ceea ce privește data de la care se datorează dobânda cu ocazia restituirii unei taxe percepute.
Astfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11 M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu, că atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei.
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
În speță, se constată că un regim, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine, astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
În consecință, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 alin. 2 și art. 20 al. 2 din Constituție, în mod corect a fost admisă acțiunea reclamantei, câtă vreme soluția privind data de la care se datorează dobânda s-a întemeiat pe dispozițiile normelor interne (art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală), iar ulterior s-a constatat că tocmai aceste dispoziții din dreptul național contravin normelor comunitare.
Apoi, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a organelor fiscale, cu putere de lucru judecat în dosarul nr._/107/2011 s-a stabilit că ambelor pârâte, le revine, în solidar, obligația de restituire a diferenței din taxa de primă înmatriculare, ca și cea de plată a dobânzilor și a cheltuielilor de judecată.
Așa fiind, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă va fi respins recursul de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de AJFP Sibiu împotriva sentinței nr. 2285/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.
Președinte, M. N. | Judecător, N. D. | Judecător, M. I. |
Grefier, L. A. |
Red. IMC
Th. AL
Ex. 5/05.02.2015
Jud. fond: Șomandră D.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 583/2015. Curtea... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 344/2015.... → |
|---|
