Anulare act administrativ. Sentința nr. 216/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 216/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 667/32/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Sentința nr. 216/2013
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A. - judecător
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta S.C. P. R. S.R.L. în cadrul acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de aceeași parte în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (subrogată în drepturile și obligațiile D.G.F.P. Bacău), având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 noiembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii de suspendare de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul_ pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta S.C. P. R. S.R.L. Dărmănești a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.F.P.- Activitatea de inspecție fiscală, respectiv Administrația Finanțelor Publice Moinești anularea următoarelor acte administrativ-fiscale: decizia de impunere nr. F-BC 268/21.05.2013, R.I.F. nr. F-BC 235/21.05.2013, decizia de impunere nr. F-BC 294/29.05.2013, R.I.F. nr. F-BC 256/29.05.2013 și procesul verbal nr._/15.05.2013.
În cadrul acestei cereri s-a solicitat și suspendarea efectelor actelor administrative menționate, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că până la soluționarea irevocabilă a cauzei, activitatea societății ar fi iremediabil compromisă, raportat la suma considerabilă de achitat, conform procedurilor execuționale deja demarate. Odată cu instituirea sechestrului imobiliar, societatea nu-și mai poate exercita dreptul de proprietate cu toate atributele sale.
Blocarea conturilor a creat imposibilitatea de a mai face plăți și de a încasa sume de bani necesare achitării furnizorilor.
Raportat la situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, la motivele contestației a căror pipăire generează o îndoială serioasă asupra legalității actelor contestate și la dovedirea urgenței, este probabilă atât înstrăinarea activelor societății, determinând încetarea activității.
Soluția suspendării actelor administrative se înscriu în noțiunea de protecție provizorie corespunzătoare, este recomandată autorității jurisdicționale, fără a se considera că aduce atingere principiului executării deciziilor autorității administrative din oficiu.
În susținerea cererii au fost anexate înscrisuri ( filele 150 și următoarele din dosar ).
S-a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 1985 RON ( fila 137 din dosar), înregistrată în registrul de valori al secției.
Pârâta A.N.A.F. București- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, subrogată în drepturile și obligațiile Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău, nu a depus întâmpinare.
Motivarea Curții
Analizând cererea de suspendare prin prisma motivelor invocate și a limitelor impuse de art. 14 alin. 1 și art. 2 lit. t) și ș) din legea nr. 554/2004, reține următoarele:
Reclamanta nu a invocat în motivarea cererii de suspendare împrejurări legate de starea de fapt și de drept, din a căror examinare sumară să rezulte îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ.
A făcut, într-adevăr, trimitere la motivele indicate în susținerea acțiunii în anulare acte administrativ- fiscale, în care se invocă aspecte ce țin de fondul cauzei, rămânându-i instanței sarcina de a extrage acele împrejurări legate de stare de fapt și de drept pe care aceasta le-ar considera relevante în argumentarea condiției cazului bine justificat, iar nu cele pe care reclamanta le-ar privi astfel.
Or, aceste împrejurări, trebuie decelate cu ușurință, în urma unei cercetări sumare, iar nu a se cere instanței, ca în urma cercetării fondului cauzei să extragă aspectele formale și de aparență.
Instanța, reține că, este de principiu că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate. De aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.
Este cunoscut că printre caracteristicile regimului juridic al suspendării actului administrativ esențial este caracterul de excepție a acestei operațiuni juridice prin intermediul căreia se realizează o întrerupere a producerii de efecte juridice, determinat de trăsătura generală a actelor administrative de a fi executorii din oficiu (executio ex officio), ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor trebuie să fie legitimată de situații speciale și în limitele acelor situații.
Acesta este și motivul pentru care, în conformitate cu art. l4 din Legea nr.554/2004, instanța de judecată este îndrituită să dispună suspendarea executării unui act administrativ dedus judecății dar numai în cazuri bine justificate și pentru a preveni producerea unei pagube iminente. Interpretarea textului mai sus citat nu poate fi decât în sensul că acesta impune două condiții care trebuie întrunite cumulativ, respectiv existența cazului bine justificat și existența unei pagube iminente care se încearcă a fi prevenită.
În speță, în timp ce condiția existenței unui caz bine justificat se deduce din complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condițiilor legale și împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actelor administrativ-fiscale contestate, condiții referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal contestat, cu consecința imediată și directă a afectării grave a activității prestate de reclamantă.
Cât privește condiția cazului bine justificat, reține faptul că, de principiu, cu prilejul soluționării cererii de suspendare a executării unui act administrativ, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, motivat de faptul că în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Cu alte cuvinte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anularea actului administrativ.
În speță, reclamanta a invocat motive de nelegalitate ale deciziilor de impunere, însă, aceste motive vizează fondul cauzei și pot fi examinate numai în cadrul acțiunii în anularea deciziei de impunere.
Iar motivele de netemeinicie nu pot fi examinate în cadrul cererii de suspendare, art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 reglementând „îndoiala serioasă” doar în privința legalității actului administrativ.
În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a ICCJ a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și /sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
În speța de față argumentele prezentate de reclamantă, nu reprezintă motive temeinice de natură a se crea o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actelor administrativ - fiscale reprezentate de deciziile de impunere.
Procedând la o analiză sumară a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei, reține următoarele:
Inspecția fiscală este guvernată de următoarele reguli:
- are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
- se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
- se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării.
- contribuabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
- contribuabilul va fi informat pe parcursul desfășurării inspecției fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecția fiscală.
- organul fiscal prezintă contribuabilului proiectul de raport de inspecție fiscală, care conține constatările și consecințele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere (Art. 9 Dreptul de a fi ascultat - Înaintea luării deciziei organului fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.)
- contribuabilul are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale.
- la finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declarație se va menționa și faptul că au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de contribuabil.
- contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală.
Raportul privind rezultatul inspecției fiscale:
(1) Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care se prezintă constatările inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal.
(2) Raportul de inspecție fiscală se întocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele și obligațiile fiscale verificate.
(3) Raportul de inspecție fiscală stă la baza emiterii:
a) deciziei de impunere, pentru diferențe de obligații fiscale aferente perioadelor verificate.
Nu pot fi făcute aprecieri asupra operațiunilor înscrise în facturile emise, privind caracterul impozabil sau neimpozabil al acestora, întrucât excede prezentului dosar cadru procesual.
În cazul în care organele de inspecție au suspiciuni temeinic fundamentate asupra realității sau legalității unor operațiuni economice și pentru clarificarea stării de fapt fiscale a contribuabilului, se procedează la efectuarea unui control încrucișat. Verificările încrucișate se solicită doar atunci când este depășit un anumit prag de semnificații, concretizat în riscul pe care respectiva tranzacție îl reprezintă pentru bugetul statului precum și în raportul dintre suma solicitată la rambursare și valoare tranzacției.
Nu se poate susține că titularul operațiunii impozabile nu are obligația verificării mențiunilor înscrise în facturi sau în alte documente, deoarece răspunderea pentru exactitatea documentelor justificative revine nu numai acelora care l-au întocmit, vizat și aprobat ci și acelora care le-au înregistrat în contabilitate.
Normele care reglementează deductibilitatea unor cheltuieli la stabilirea impozitului pe profit și a TVA sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât subiecții operațiunilor impozabile nu pot invoca, fie buna credință, fie eroarea obiectivă cu privire la identitatea partenerilor lor de afaceri, ca o cauză exoneratoare de culpă (decizia ÎCCJ pronunțată asupra recursului în interesul legii).
Art. 145 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 561/2003 prevede că orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată datorată sau achitată, pentru livrări sau prestări de servicii de către o altă persoană impozabilă, „dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Pentru a beneficia de deductibilitate, serviciile nu trebuie să figureze numai generic înscrise în facturi fiscale, ci să se dovedească realitatea și efectivitatea prestării lor cu documente valabil încheiate/întocmite, respectiv contracte încheiate cu prestatorii, situații de lucrări, procese-verbale, rapoarte de lucru sau de activitate, fiind obligatoriu ca respectivele servicii să servească operațiunilor taxabile desfășurate de beneficiarul lor.
În cauză, este de necontestat că punerea în executare a unui act administrativ fiscal va avea drept consecință diminuarea patrimoniului societății comerciale, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 lit. ș) din lege.
Deși susținerile reclamantei tind să argumenteze existența unei pagube iminente, respectiv a unui prejudiciu material viitor și previzibil sau, a perturbării previzibile grave a funcționării societății, această condiție nu este de natură să justifice singură suspendarea executării actelor administrative atacate. Cele două condiții a cazului bine justificat și a pagubei iminente trebuiesc îndeplinite cumulativ.
Față de situația de fapt și considerentele expuse, urmează ca în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 1063 al. ultim, să se dispună respingerea ca nefondată a cererii de suspendare și restituirea cauțiunii achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de suspendare executare acte administrative fiscale formulată de reclamanta S.C. P. R. S.R.L. cu sediul în Dărmănești, .. 2, județul Bacău, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. J_ și CUI_, în cadrul acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de aceeași parte în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (subrogată în drepturile și obligațiile D.G.F.P. Bacău) cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași.
Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 1985 lei către reclamantă, cauțiune consemnată la CEC Bank cu recipisa de consemnare nr._/1 din 10.09.2013, înregistrată la instanță la poziția 181 nr. 33/2013.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2013.
Președinte, L. A. | ||
Grefier, E. S. |
Red.sent. L.A./7.12.2013
Tehnored.E.S/ 4 ex.
16.12.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3350/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2169/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
