Pretentii. Decizia nr. 2169/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2169/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 5369/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2169/2013
Ședința publică de la data de 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. B.
Judecător M. G. C.
Judecător Olguța L. T.
Grefier A. R.
****************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice Moinești împotriva sentinței civile nr.1617 din 02.11.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat în cauză de Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice Moinești este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1617 din 2.11.2012 Tribunalul Bacău a hotărât următoarele: a admis excepția netimbrării cererii de chemare în garanție formulată de către reclamant și a anulat cererea; a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău și a respins acțiunea în consecință; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Moinești pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 9796 lei reprezentând taxă pe poluare, si dobânda fiscală calculată conform art. 124 și 70 Codul de procedură fiscală până la data restituirii efective și 42 lei, cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de AFP Moinești și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei AFP Moinești suma de 9796 lei reprezentând taxă pe poluare, si dobânda fiscală calculată conform art. 124 și 70 din Codul de procedură fiscală până la data restituirii și 42 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 10 din Legea 146/1997 prevede că cererile de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale, iar art. 3 lit. m din Legea 146/1997 stabilește că cerere cu caracter patrimonial introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 lei. La primul termen de judecată din ședința publică din data de 21.09.2012, instanța a pus în vedere reclamantului să achite taxa de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 3 lei, obligația care nu a fost îndeplinită de reclamant, dându-se efect dispozițiilor sancționatorii cuprinse în textul de lege al art. 20 alin 3 al Legii nr. 146/1997 și art. 35 alin 5 din Normele Metodologice pentru aplicarea legii taxelor de timbru.
Una din condițiile prevăzute de lege pentru promovarea unei acțiuni civile o reprezintă calitatea procesuală (art. 41 C. pr. civ.) care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului pretins, precum și între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. În cazul plății nedatorate raportul juridic se stabilește între partea care a efectuat o plată din eroare și partea care primește debitul, răspunderea fiind fundamentată pe lipsa obligației. În cauză, decizia de calcul a fost emisă de AFP Moinești iar plata s-a realizat de către debitor în contul organului fiscal-AFP Moinești, raporturile juridice fiind încheiate între reclamant și AFP Moinești.
Reclamantul a achiziționat autovehiculul marca BMW, înmatriculată anterior, la data de 27.02.2001 în Italia. Pentru înmatricularea în România a acestui autoturism, reclamantul a plătit taxa pentru emisiile poluante prevăzută de OUG 50 din 2008, în suma 9796 lei, potrivit Deciziei de calcul din 05.05.2010 emisa de AFP Moinești (fila 6) si chitanței . nr._.
Din cuprinsul dispozițiilor art. 4 alin 1 din OUG nr. 50/2008 rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Interpretând acest act normativ teleologic (se constată ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect – ”poluatorul plătește” -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Scopul general al art. 90 ( actualul articolul 110 TFUE) este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele și taxele interne care impun o sarcina fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. Este nelegală încasarea taxei și, implicit dispozițiile OUG nr. 50/2008, ca urmare a principiului aplicării directe a reglementarii comunitare, dispozițiile acesteia fiind contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (actualul articolul 110 TFUE) întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel în speță (Italia), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, instanța a reținut că este întemeiată și sub acest aspect, în raport de dispozițiile articolului 124 Cod.pr fiscala, având în vedere principiul restituirii in integrum a sumei achitate fără bază legală. Sunt îndeplinite dispozițiile art. 63 Cod procedura civila și art. 5 alin (4) din OUG 50/2008, fiind stabilite raporturile juridice obligaționale între Administrația F. pentru Mediu și pârâtă, cererea de chemare în garanție fiind întemeiată, fiind admisă și obligată chemata în garanție.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău a formulat prezentul recurs, în numele Administrației Finanțelor Publice Moinești, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a admis acțiunea reținând nelegalitatea O.U.G. nr. 50/2008 care ar încălca normele de drept comunitar, iar susținerile reclamantului cu privire la regimul fiscal discriminatoriu instituit prin taxa de poluare sunt nu numai neîntemeiate, ci și neconforme cu obiectul cauzei.
Taxa de poluare nu este contrară normelor comunitare și art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. În ceea ce privește aplicarea acestui text este de reținut hotărârea C.J.C.E. în cauzele reunite C-290/2005 Nadasi și C-330/2005 N..
În ceea ce privește dobânda, este de constatat că reclamantul nu s-a adresat cu cerere de restituire organului fiscal, ci direct instanței de judecată.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate în recurs, curtea de apel constată următoarele:
Reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în materia interpretării art. 110 din TFUE (fost 90 TCE), invocate de recurentă, au fost reținute de însăși Curtea de Justiție a Uniunii Europene în motivarea hotărârii date în cauza C-402/09 T. împotriva României. Curtea a analizat neutralitatea taxei de poluare instituită pentru autovehiculele de ocazie importate prin raportare atâta la vehiculele similare înmatriculare anterior în România și supuse, cu ocazia acestei înmatriculări, aceleași taxe, cât și la vehiculele de ocazie similare înmatriculare anterior în România anterior instituirii taxei de poluare. Interpretarea finală a Curții se referă la această din urmă situație. Cu privire la prima situație, Curtea a reținut că un sistem precum cel al O.U.G. nr. 50/2008 asigură că taxa de poluare nu depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia primei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008 (par. 47).
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă că caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
Sub aspectul dobânzii legale aplicabile sunt dispozițiile art. 124 alin. 1 din acest cod; pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Așadar, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, cu luarea în considerare a termenului prevăzut de art. 70 și a datei la care aceștia au solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare. Totodată, potrivit pct. 2 al Ordinului nr. 1899/ 2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice, restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Codul de procedură fiscală.
Față de cele ce preced, hotărârea recurată se impune a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice Moinești în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. N., cu domiciliul ales la C.. Av. T. M. – V. A., ., ., Moinești și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 1617 din 02.11.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. |
Grefier, A. R. |
Red.sent.S.L.G.
Tehno.red.dec.rec. G.M.C./6.06.2013
2ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 216/2013. Curtea de... | Alte cereri. Decizia nr. 1546/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
