Anulare act administrativ. Decizia nr. 459/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 459/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 5459/110/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr._ Decizia nr. 459/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31 IANUARIE 2013
PREȘEDINTE - G.-M. C. - judecător
- OLGUȚA L. T. - judecător
- V. S. - președinte secție
- M. V. - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă G. F. – Comisariatul General București, împotriva sentinței civile nr. 1006 din 07 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, s-a constatat lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Reluându-se cauza, la apelul nominal au răspuns consilier juridic consilier juridic P. M., cu delegație de reprezentare la dosar, pentru recurenta-pârâtă G. F. – Comisariatul General București, intimatul-reclamant R. D., asistat de avocat B. A. D., cu împuternicire avocațială la dosar și consilier juridic C. G., cu delegație de reprezentare la dosar, pentru intimata-pârâtă G. F. – Secția Județeană Bacău.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Se comunică recurentei-pârâte prin reprezentant copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, împrejurare față de care aceasta solicită acordarea unui termen pentru studiu.
Instanța constată că întâmpinarea a fost depusă la dosar în termen, motiv pentru care apreciază că solicitarea recurentei-pârâte nu reprezintă un motiv de amânare și respinge cererea formulată.
Părțile arată că nu au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente pentru a formula concluzii pe fondul cauzei.
Având cuvântul în susținerea recursului, consilier juridic P. M., solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii în totalitate ca neîntemeiată, motivat de faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă).
Astfel, cu privire la obligativitatea publicării Ordinului nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F., arată că acesta a fost adus la cunoștința tuturor comisariatelor și rezultă fără putință de tăgadă că este vădit neîntemeiată motivarea instanței de fond în sensul că intimatul-reclamant nu ar fi avut cunoștință de prevederile ordinului menționat.
Referitor la competența de eliberare din funcție a personalului de execuție din cadrul secțiilor județene, arată că potrivit art. 3 alin. (4) în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei nr. 65/2011, aparține Comisarului General care numește, angajează, promovează, sancționează și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul de execuție din comisariatul General, nu și personalul de execuție din cadrul secțiilor județene.
Susține, de asemenea, că forma modificată a textului art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009, potrivit dispoziției tranzitorii prevăzute de art. II din H.G. nr. 566/2011, a devenit incidentă în termen de 45 zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 566/2011, termen care nu se împlinise la data emiterii deciziei de eliberare din funcție.
Având cuvântul în combaterea recursului, avocat B. A. D., solicită respingerea acestuia ca nefondat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată motivat de faptul că instanța de fond în mod corect a arătat că nu avea competența de a elibera din funcție comisarul șef de secție, iar prin prisma dispozițiilor H.G. nr. 566/2011 e o chestiune nesupusă controlului de fond.
Susține că s-a invocat că consecința ar fi fost revenirea O.G. nr. 37 și nr. 105/2009, dar acestea nu au modificat hotărârea de guvern, doar Legea nr. 188/1999, limita de competență a rămas aceeași. Arată, totodată, că nu se poate susține că atribuțiunile au fost verificate.
Cu privire la cealaltă susținere a recurentei, la necesitatea existenței unui aviz, precizează că acesta a existat dar nu a fost depus la instanță, nici la fond, nici în recurs. De asemenea, decizia contestată a fost emisă de o persoană care nu avea această calitate. Instanța de fond a arătat că actul este individual, deci consideră că acesta trebuia comunicat fiecărei persoane supuse ordinului. Încălcarea procedurii urmează a fi analizată, susține că intenția este de a adăuga la lege.
Pe de altă parte, arată că a depus hotărârea de guvern care reglementează activitatea gărzii financiare și reiese că structura a crescut în mod netemeinic și instanța a dispus anularea actului administrativ.
Intimatul-reclamant M. G. arată că încă 9 colegi ai săi au atacat deciziile de eliberare din funcție și li s-au admis acțiunile, cauze aflate în prezent pe rolul acestei instanțe.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._, reclamantul ROMASCANU D., a chemat in judecata paratele G. F. – SECȚIA JUDEȚEANĂ BACĂU și G. F. – COMISARIATUL GENERAL, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea actului administrativ, decizia nr.65 din 22.07.2011, emisă de G. F. – secția județeană Bacău, suspendarea executării deciziei atacate, obligarea la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale, de la data emiterii deciziei contestate si până la data reintegrării, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată ca a deținut funcția publica de execuție comisar clasa I, in cadrul Gărzii Financiare – secția județeana Bacău, iar prin decizia contestată, s-a dispus eliberarea sa din aceasta funcție, in temeiul art. 97 lit. (c), coroborat cu art. 99 al.1 lit. (b) din Legea nr.188/1999. Consideră decizia nelegală, deoarece Ordinul Președintelui ANAF nr.2253/2011, ce a stat la baza emiterii acestei decizii, stabilește o procedura de reorganizare contrara prevederilor art. 100 din Legea nr.188/1999, in sensul că mai întâi i s-a acordat preaviz și apoi s-a organizat examen pentru ocuparea funcțiilor vacante.
Deși, prin sentința civila nr.220 din 13.07.2011 a Curții de Apel G., s-a dispus suspendarea efectelor acestui ordin, până la soluționarea contestației formulate împotriva lui, s-au continuat procedurile de examinare profesională, conform acestui ordin, care nu mai producea efecte.
Totodată, consideră ca Ordinul nr.2253/2011 al Președintelui ANAF nu putea produce efecte juridice, nefiind publicat in Monitorul Oficial, întrucât, contrar susținerilor pârâtei nu este un act individual ,ci un act normativ.
Mai arată reclamantul că decizia este nelegală, nefiind respectate dispozițiile art.99 al.5 si 6 si art. 100 din Legea nr.188/1999, în sensul că persoanelor respinse la examenul de testare profesionala nu li s-au pus la dispoziție funcțiile publice vacante si nu li s-a adus la cunoștință salariaților, prin enumerare si justificare, care au fost cazurile exprese de reorganizare, pentru a putea verifica legalitatea reorganizării autoritarii sau instituției publice.
La termenul din 14 martie 2012,reclamantul a depus completare la acțiune, prin care a solicitat si reintegrarea in funcția publică deținută anterior emiterii actului administrativ contestat.
Prin Încheierea din 10.05.2012 pronunțată în prezenta cauză, instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, formulată de reclamant, pentru considerentele arătate.
Prin sentința civilă nr. 1006/07.06.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr._, s-a admis în parte, acțiunea reclamantului, cum a fost completată, în sensul că s-a dispus anularea Deciziei nr.65 din 22.07.2011 emisă de G. F. - Secția Județeană Bacău și a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorului de la data de emiterii deciziei contestate și până la data reintegrării.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a îndeplinit funcția de comisar clasa I, in cadrul Gărzii Financiare – secția județeana Bacău .
La data de 22.07._, parata G. Financiara – secția județeana Bacău, având in vedere Ordinul Președintelui ANAF nr.2253/2011 si adresa nr.803.950 din 23.06.2011 a Gărzii Financiare – Comisariatul General, a înaintat reclamantului preavizul nr._ din 23.06.2010, pentru o perioadă de 30 zile calendaristice, cu motivarea că funcția publică deținută de reclamant a fost supusă reorganizării, potrivit dispozițiilor anexei 1 a HG nr.1324 /2009 si Ordinului nr.2253/2011 a Președintelui ANAF., oferindu-i-se posibilitatea să opteze pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare – conform noii structuri organizatorice, ce urma a fi publicată pe site-ul Gărzii Financiare, a ANAF și la avizierele Gărzii Financiare - Comisariatul General și secțiilor teritoriale ale GF, examenul urmând a fi susținut în datele de 11.07.2012 și respectiv 15.07.2012.
Potrivit acestei adrese, bibliografia de examen și ordinul 2253/2011 puteau fi consultate pe site-ul GF și a ANAF și la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale.
În realitate însă, din Ordinul nr.2253/23.06.2011 al președintelui ANAF nu a fost publicată decât anexa 8, cuprinzând Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici, anexă care a fost ulterior modificată, prin Ordinele nr.2433 din 07.07.2011 și respectiv nr.2434 din 07.07.2011 ale președintelui ANAF.
Preavizul nr._ din 23.06.2011 a fost emis ca urmare a adresei nr._ din 23.06.2011 a Comisariatului General al GF, prin care se comunică statul de funcții și structura organizatorică aprobate prin Ordinul nr.2253 din 23.06.2011 al președintelui ANAF, însoțită de un model de preaviz, ce urma să fie comunicat în aceeași zi către funcționarii publici ce nu se mai regăsesc în noua structură organizatorică.
Reclamantul a optat pentru funcția publică de comisar superior al GF – secția Județeană Bacău.
Întrucât numărul opțiunilor a fost mai mare decât numărul de posturi, s-a organizat examen de testare profesională, reclamantul fiind respins, conform listei cuprinzând rezultatele finale.
În baza acestui rezultat, se emite decizia nr.65 din 22.07.2011 prin care reclamantul este eliberat din funcția publică deținută, începând cu data de 25.07.2011, conform dispozițiile art. 97 lit. c), coroborate cu art. 99 al.1 lit. b, al 2,3,5, art. 103 și art.104 din Lg.188/1999 republicată.
Reclamantul a contestat administrativ, conform art. 7 din Legea 554/2004, atât preavizul acordat de pârâta GF .- secția Bacău cât și această decizie, la Comisariatul General, plângerea prealabilă fiind înregistrată sub nr._ /2012, iar răspunsul la aceste plângeri fiindu-i comunicat în sensul că preavizul și deciziile contestate sunt legale, conform adresei nr._ din 19.04.2012.
Ca atare, reclamantul s-a adresat instanței pentru anularea deciziei de eliberare din funcția publică pentru motivele arătate în cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia Deciziei nr.65/2011 a Gărzii Financiare, secția județeană Bacău, instanța de fond reține că raportul de serviciu al funcționarului public este reglementat de dispozițiile Legii nr.188/1999 cu modificările și completările ulterioare, care se completează (conform art. 117 din această lege) cu prevederile legislației muncii, respectiv ale Codului Muncii, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Cum Legea nr.188/1999 nu conține prevederi cu privite la sarcina probei, se aplică dispozițiile din legislația muncii, potrivit cărora angajatorul trebuie să dovedească legalitatea și temeinicia deciziei contestate.
Pârâtele și-au întemeiat apărarea privind legalitatea și temeinicia deciziei contestate pe existența Ordinului nr.2253/2011 al Președintelui ANAF, iar în ce privește natura juridică a acestui act administrativ, s-a constatat că este aceea a unui act individual și nu normativ, cum susține reclamantul ,deoarece aplicabilitatea sa nu este generală „erga omnes”, ci el se aplică doar salariaților Gărzii Financiare.
În acest sens, s-a pronunțat și Î.C.C.J prin Decizia civilă nr.562 din 03.02.2012, pronunțată în dosarul nr._ .
Ca atare, nu era obligatorie publicarea lui în Monitorul Oficial al României, fiind suficientă comunicarea lui către persoanele cărora li se aplică prevederile acestui Ordin, prin publicarea pe site-ul instituțiilor pârâte.
Tribunalul a constatat că sub un prim aspect, pârâtele nu au făcut dovada publicării,în condițiile legii a ordinului, deși reclamantul a susținut că doar anexa nr.8 a fost publicată; sub un al doilea aspect, se constată că pârâtele nu au relevat și dovedit ce criterii au fost avute în vedere pentru reorganizarea activității, în raport de dispozițiile art. 99 al. Lit. b) din Legea nr.188/1999 ,referitoare la reducerea personalului ca urmare a reorganizării activității, și de art. 100 din aceeași lege.
Tribunalul mai reține că invocarea, în preambulul acestui ordin, a OUG nr.229/2008 privind măsuri pentru reducerea cheltuielilor bugetare, la doi ani și jumătate de la . acestei ordonanțe, pentru a justifica reorganizarea Gărzii Financiare, după ce salariaților acestuia le-au fost reduse salariile cu 25%, ( ca și celorlalți salariați din sectorul bugetar), apare ca un argument neserios.
Ca urmare, s-a concluzionat în sensul că nu au fost respectate criteriile prevăzute de art. 100 al.1 din Legea nr.188/1999, Ordinul Președintelui ANAF fiind un act juridic inferior legii, nu poate să modifice sau să completeze Legea nr.188/1999, putând doar să detalieze cu privire la dispozițiile cuprinse în această lege; măsura dispusă de pârâtă a fost apreciată ca nefundamentată și arbitrară, fiind încălcat și principiul stabilității în exercitarea funcției publice, prevăzut de art. 3 lit. f) din Legea nr.188/1999 .
Pe de altă parte, tribunalul a stabilit că modul în care pârâtele au înțeles să aplice legea nr.188/1999 este incorect, deoarece întâi trebuia organizat examenul de verificare a cunoștințelor (în măsura în care s-a optat pentru acest criteriu de departajare ) și doar celor care nu au promovat examenul să li se comunice preavizul, ca o consecință a nepromovării.
(Pârâtele au procedat la organizarea examenului înainte de vacantarea funcțiilor.)
În ceea ce privește necompetența organului emitent de a emite această decizie, invocată de reclamant, tribunalul consideră întemeiată această susținere, deoarece potrivit art. 99 al.1 din Lg.188/1999, măsura de eliberare din funcție se dispune de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică, dispoziție ce se coroborează cu dispoz.art.3 al.4 din HG nr.1324/2009, privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare (în vigoare până la apariția HG nr.566/2011) potrivit cărora „Comisarul general numește, angajează, promovează, sancționează și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul de execuție din G. F., precum și personalul de conducere din Comisariatul General și secțiile județene”, cu anumite excepții prevăzute de lege .
Pârâta G. F. – Comisariatul General a invocat, în concluziile scrise, prevederile art. II din HG nr.566/2011 în sensul că dispozițiile HG nr.566/2011, art. 3 al.4, privind competența Comisariatului General de a elibera din funcție personalul de execuție, devin incidente în termenul de 45 zile de la . HG nr.566/2011, așa cum este prevăzut în alin.1 al art. II.
În aceste condiții, se aplică dispozițiile ar. 6 al.1 din HG nr.1324/2009, potrivit cărora, „ secțiile județene sunt conduse de către un director coordonator, care numește, angajează promovează, sancționează și eliberează din funcție personalul de execuție din subordinea sa, cu avizul conform al Comisariatului general”.
Ori, tribunalul reține că din decizia contestată, rezultă că ea a fost emisă de către Comisarul șef de secție al secției județene al Gărzii Financiare, funcție care, după susținerile pârâtei, nu există la data emiterii acestei decizii.
Pe de altă parte nici din probele administrate de către pârâta și nici din cuprinsul deciziei de eliberare din funcție nu rezultă existența unui aviz conform (care este obligatoriu) din partea Comisariatului General, privind eliberarea din funcție a reclamantului.
Ca atare, reține tribunalul, chiar dacă HG nr.566/2011 era sau nu era incidentă cu privire la competența Comisariatului General de a elibera din funcție personalul de execuție din cadrul secției județene Bacău, la data de 22.07.2011, decizia de eliberare din funcția de execuție de reclamant nu respectă condițiile legale, fiind lovită de nulitate absolută, neputând să producă efecte juridice.
Pentru aceste considerente, a fost admisă în parte acțiunea, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta G. F. - Comisariatul General, care a criticat soluția sub următoarele aspecte:
- Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ( art. 304 pct.7 Cod procedură civilă) ;
- Tribunalul a reținut în mod greșit că intimatul reclamant nu ar fi avut cunoștință de prevederile Ordinului 2253/2011, care a fost afișat pe site – ul instituției, conform proceselor verbale întocmite în acest sens;
- În mod greșit s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 99 și 100 din legea 188/1999, în speță fiind incidentă o situație specială, respectiv reducerea numărului de posturi, pentru respectarea restricțiilor bugetare, în condițiile în care se impunea reducerea cheltuielilor bugetare și asigurarea unei structuri simple și eficiente a instituției, prin crearea unei noi structuri organizatorice; Ca urmare, reorganizarea instituției nu s-a realizat prin modificarea atribuțiilor de serviciu, ci prin reducerea numărului de posturi, în condiții de legalitate.
- Tribunalul a reținut în mod greșit că nu au fost respectate etapele privind verificarea cunoștințelor și ulterior acordarea preavizului, în opinia recurentei procedura fiind legală;
- În ce privește competența de a dispune eliberarea din funcție a reclamantului, instanța de fond, a interpretat greșit dispozițiile legale incidente – art. II din HG 566/2011și art. 3 alin. 4 din HG. 1324/2009;
- În mod greșit s-a reținut necesitatea emiterii avizului conform al comisarului general al Gărzii Financiare și chiar dacă acest aviz ar fi fost necesar, acesta exista;
- Nu erau îndeplinite condițiile art. 274 Cod procedură civilă, pentru obligarea recurentei pârâte la cheltuieli de judecată, atât în ce privește lipsa caracterului irevocabil al sentinței, cât și sub aspectul culpei procesuale.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată următoarele:
Tribunalul a constatat că se impune anularea deciziei prin care reclamantul a fost eliberat din funcție pe de o parte, pentru nerespectarea unor cerințe formale ale legii, respectiv:
- - lipsa de competență a persoanei care a semnat decizia;
- –lipsa avizului conform al Comisariatului General ;
- – nerespectarea ordinii etapelor – acordare preaviz – organizare examen;
- –nepublicarea integrală a Ordinului nr. 2235/2011, cu consecința imposibilității
reclamantului de a lua cunoștință de conținutul actului;
cât și pentru nerespectarea unei condiții de fond, respectiv nerespectarea condițiilor impuse de art. 99 alin.1 lit.(b) și 100 alin. 1 din Legea 188/1999.
De asemenea, instanța de fond, deși nu era învestită cu examinarea legalității Ordinului nr. 2235/2011, ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, observă că ordinul respectiv ar conține „un argument neserios”, cu referire la invocarea – în preambulul ordinului – a dispozițiilor OUG 229/2008 .
Întrucât prin motivele de recurs se critică toate argumentele (atât cele de formă, cât și cele de fond) care au condus la soluția de anulare a deciziei nr. 65/2011, acestea vor fi examinate de instanța de recurs în ordinea mai sus arătată, având în vedere caracterul și efectele încălcărilor pretinse .
1. În ce privește persoana care a semnat decizia de eliberare din funcție, curtea constată că susținerile recurentei sunt întemeiate, sub acest aspect instanța de fond făcând o interpretare și aplicare greșită a legii.
Astfel, potrivit art. II din HG.566/2011, Încadrarea personalului în limita numărului de posturi și în noua structură organizatorică se face în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
(2) Până la data expirării termenului prevăzut la alin. (1), activitatea Gărzii Financiare este supusă dispozițiilor cuprinse în actele normative privind organizarea și funcționarea acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Așadar, până la expirarea termenului de 45 de zile, activitatea Gărzii Financiare era reglementată în continuare de HG 1324/2009, care prin art. 3 alin. 4 stabilește:
Comisarul general numește, angajează, promovează, sancționează și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul de execuție din Comisariatul General, precum și personalul de conducere din Comisariatul General și comisarii șefi divizie din secțiile județene și Secția Municipiului București, cu avizul conform al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția comisarului general prim-adjunct și comisarilor generali adjuncți, care sunt numiți prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu avizul conform al ministrului finanțelor publice.
În raport de aceste dispoziții legale, Comisarul general nu avea competența să emită actul de eliberare din funcție al reclamantului, întrucât acesta făcea parte din personalul de execuție al unei Secții Județene a gărzii și nu din structurile pentru care ar fi fost competent Comisarul General. Ca urmare, decizia emisă de Comisarul șef al Secției Județene Bacău este legală din punct de vedere al competenței emitentului.
2. În ce privește lipsa avizului conform al Comisariatului General al Gărzii Financiare, este de observat că nici reclamantul prin acțiunea completată nu a indicat textul de lege care prevede o asemenea condiție, după cum nici instanța de fond nu precizează temeiul juridic al constatării sale . Avizul la care face referire reclamantul era prevăzut de art. VI lit. a din OUG 105/2009, ordonanță ce a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 414/2010.
HG 1324/2009, care a fost emisă pentru punerea în aplicare a OUG 105/2009, prevedea că directorul coordonator al secției județene numește, promovează și eliberează din funcție personalul, cu avizul conform al comisarului general. După ce Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea OUG 105/2009, funcția de director coordonator nu a mai existat, astfel că nu se poate susține că au subzistat atribuțiile și condiționările prevăzute de lege pentru funcția respectivă. În atare condiții, având în vedere că lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, curtea constată că la data emiterii deciziei contestate, raportat la prevederile HG 1324/2004,nu mai exista cerința legală cu privire la avizul conform al Comisariatului General al Gărzii Financiare, astfel că și sub acest aspect criticile din recurs sunt întemeiate.
3. Cu privire la nerespectarea ordinii etapelor – acordare preaviz – organizare examen,curtea are în vedere că potrivit art. 99 alin. 5 din Legea 188/1999, în cazul în care instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, „în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici.”
Potrivit art. 100 alin. 3 din lege, „În cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică.”
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că recurenta nu a încălcat dispozițiile legale sub acest aspect, etapele fiind respectate . Pe de altă parte, reclamantul s-a prezentat la examenul organizat, astfel că nu poate invoca o vătămare a dreptului său sub acest aspect.
4. În ce privește nepublicarea integrală a Ordinului nr. 2235/2011, cu consecința imposibilității reclamantului de a lua cunoștință de conținutul actului, curtea constată că acest aspect nu este real și nu este în măsură să conducă la anularea deciziei contestate.
În primul rând se impune observația că, așa cum a susținut recurenta pârâtă, nefiind vorba despre un act normativ, ci despre un act administrativ individual, nu era obligatorie publicarea lui în Monitorul Oficial al României, fiind suficientă comunicarea lui către persoanele cărora li se aplică prevederile acestui Ordin, prin publicarea pe site-ul instituțiilor pârâte.
Neîndeplinirea condiției de publicitate a unui act administrativ individual atrage nulitatea relativă a respectivului act ; ca urmare, reclamantul ar fi trebuit să dovedească faptul că prin neluarea la cunoștință a conținutului actului respectiv a fost prejudiciat într-un drept recunoscut de lege, iar prejudiciul nu ar putea fi înlăturat decât prin anularea actului. Ori în speță, deși susține că nu a avut cunoștință de conținutul Ordinului nr. 2253/2011 emis de președintele ANAF, reclamantul s-a conformat cerințelor din ordin, în sensul că și-a manifestat în termen opțiunea pentru ocuparea unei funcții vacante și a participat la examenul de testare profesională pentru ocuparea unei funcții . În aceste condiții ,nu se poate reține că reclamantul nu a cunoscut conținutul ordinului menționat.
Cu privire la motivul de anulare ce vizează nerespectarea unor condiții de fond, respectiv a celor impuse de art. 99 alin.1 lit.(b) și 100 alin. 1 din Legea 188/1999, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 99 alin.1 lit.(b) din Legea 188/1999, „Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public”.
Se impune observația că deși măsura eliberării din funcție a reclamantului a fost întemeiată pe acest text de lege, reorganizarea Gărzii Financiare nu se plia în totalitate pe ipoteza reglementată de legiuitor, în sensul că în speță nu a avut loc o reorganizare a activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, ci o reorganizare de ansamblu a întregii instituții, care funcționa, potrivit anexei 1 la HG 1324/2009 cu o schemă de 1805 posturi, iar în urma publicării HG 566/2011, numărul maxim de posturi a fost stabilit ca fiind de 1092. Ca urmare, G. F. a interpretat și a pus în acord dispozițiile HG 1324/2009, astfel cum a fost modificată prin HG 566/2011, cu dispozițiile Legii 188/1999,în măsura în care legea era compatibilă cu măsurile dispuse.
În aceste condiții, nu se poate pune în discuție o încălcare a criteriilor impuse de art. 100 alin. 2 din Legea 188/1999, întrucât condițiile în care a avut loc reorganizarea instituției nu se încadrau strict în situațiile reglementate expres de art. 100 alin.1 din lege. Așa fiind, singura posibilitate a instituției de a efectua reorganizarea, conformându-se reglementării legale privind numărul maxim de posturi, era aceea de acordare a preavizului și de organizare a selecției pentru funcționarii ce optau pentru noile posturi disponibile, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 din lege.
De altfel, în considerentele deciziei în discuție nici nu se face referire la dispozițiile art. 100 alin.1 și 2 din Legea 188/1999, a căror încălcare a reținut-o, în mod greșit instanța de fond .
Față de considerentele expuse, curtea constată că sentința recurată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale mai sus invocate, motivele de recurs fiind întemeiate, în raport de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul de față și va modifica în parte sentința tribunalului, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea astfel cum a fost completată.
Vor fi menținute dispozițiile din sentință privind respingerea excepției invocate de pârâtă, sub acest aspect instanța de recurs nefiind investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă G. F. – Comisariatul General București, cu sediul în București, Sector 3, Piața A. I., nr. 6,, . sentinței civile nr. 1006 din 07 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. D., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. A. D. – Bacău, .. 8, ., județul Bacău și intimata-pârâtă G. F. – Secția Județeană Bacău, cu sediul în Bacău, .. 1 – 3, județul Bacău.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1006 din 7.06.2012 a Tribunalului Bacău, în sensul că respinge acțiunea astfel cum a fost completată, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței privind soluționarea excepției invocată de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, V. S. |
Grefier, M. V. |
red. sent. G. A.
red. d.r. V.S.
V.M./3 ex.
01.03.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3866/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3102/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
