Pretentii. Decizia nr. 4422/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4422/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 3309/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4422/2013
Ședința publică de la 03 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător C. Ș.
Judecător P. C.
Grefier O. N. P.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului R. împotriva sentinței civile nr. 1022/CF/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-reclamantă . SRL și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că prezenta cauză se află la al doilea termen de judecată, termen acordat pentru ca intimata-reclamantă să depună la dosarul cauzei dovada înmatriculării autoturismului pentru care se cere restituirea taxei de poluare, într-un stat membru al UE, anterior achiziționării sale, obligație care nu a fost îndeplinită.
Nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1022/CF/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată, excepția tardivității și a prematurității introducerii acțiunii.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. L. T. 2008 S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R..
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice R. să restituie reclamantului suma de_ lei reprezentând taxă auto, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 120 alin 7 din O.G. nr. 92/2003, începând cu data achitării taxei până la data restituirii efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție.
A fost obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice R. sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice R. să achite reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru înmatricularea unui autoturism second-hand provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a achitat suma de_ lei fila 8.
În cauză este incident RIL pronunțat de ICCJ la data de_, potrivit căruia: procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod. În consecință, excepțiile invocate de pârâtă nu se fundamentează.
Pe fondul cauzei s-a reținut că această taxă a fost instituită prin OUG nr.50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene stipulează că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Instanța a constatat că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
În cauza T., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a apreciat că taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea română – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie. Dacă în cauza T. Vs statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a OUG nr.50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza c-263/10, I. N. vs statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG nr.50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008 – 31 decembrie 2010.
Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele OUG nr.50/2008, sunt incompatibile cu prevederile art. 110 pct.1 din TFUE.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C./Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de către reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, însă nu calculat în raport de indicele de inflație ci în raport de dispozițiile legale incidente în cauză respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală cu observare incidenței în mod direct a dispozițiilor Hotărârii C-565/11 prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție in litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a constatat următoarele:
Cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța o constat-o ca fiind întemeiată.
Astfel, suma la plata căreia a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice R. a fost încasată de aceasta însă a fost virată chematei în garanție, potrivit art.1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. Pentru Mediu.
Cum chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constat caracterul nelegal al taxei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei de poluare, cu dobânda fiscală datorată de pârâtă reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului R..
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată că taxa de poluare percepută nu este contrară art. 90 din TCE fiind stabilită pe alte principii decât taxa anterioară, așa cum rezultă din art. 3 și 4 din OUG 50/2008, iar în art. 6 este reglementată procedura de stabilire a taxei.
Susține că dispoziția legală nu a fost declarată neconstituțională sau discriminatorie, că taxa nu este contrară art. 90 din TCE, iar obligația de armonizare a legislației interne revine potrivit art. 148 exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești, că prioritatea dreptului comunitar se realizează potrivit actului de aderare.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată fondat recursul pentru următoarele considerente:
Din probele administrate la prima instanță și în recurs rezultă că reclamantul . SRL a achitat, pentru înmatricularea în România a autovehiculul marca M. Meiller, număr de identificare WMAT46ZZZ1M328235, taxa de 19.358 lei stabilită de organul fiscal prin decizia_/08.09.2008, taxă achitată cu chitanța depusă la fila 8 din dosarul de fond.
În prezenta cauză reclamanta nu face dovada că autoturismul pentru care a achitat taxa de poluare a fost cumpărată de aceasta dintr-un stat membru al Uniunii Europene, că ar fi fost înmatriculat anterior cumpărării într-un astfel de stat, sau că, la data pretinsei cumpărării, acesta ar fi fost bun comunitar.
În consecință instanța reține că marca M. Meiller, număr de identificare WMAT46ZZZ1M328235 pentru care s-a solicitat restituirea taxei de poluare ca fiind contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene nu este un bun comunitar.
Potrivit art. 90 alin. 1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (TCE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și, de asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Aceste dispoziții, așa cum a reținut și instanța de fond, au o aplicabilitate directă în țările Uniunii, însă numai cu privire la circulația produselor altor state care sunt tot membre ale Uniunii.
Așadar, cel care se prevalează de protecția prevăzută de art. 90 din TUE este ținut să facă dovada că bunul, cu privire la care apreciază că este grevat de măsuri impuse de stat care îl discriminează direct sau indirect în raport de produsele similare de pe piața națională, este un bun comunitar, ceea ce în cauză reclamantul nu a produs o astfel de dovadă în conformitate cu dispozițiile art. 139 din Codul de procedură civilă, nici la judecata în primă instanță și nici în calea de atac deși s-a pus în discuția reclamantei această împrejurare.
În consecință, sub acest aspect, recursul declarat de recurentă este fondat și urmează a fi admis, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 3041 din Codul de procedură civilă.
În consecință față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și va respinge cererea formulată de reclamant ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului R., cu sediul în loc. R., Piața R. V., nr. 1, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1022/CF/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-reclamantă . SRL cu sediul în comuna C., . și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2013.
Președinte, V. P. | Judecător, C. Ș. | Judecător, C. P. |
Grefier, O. N. P. |
Red. sent. fond S. U.
Red/tehnored. decizia recurs Cl. P.
O.P./10.12.2013/ 2 ex.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1828/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 3627/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
