Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Sentința nr. 142/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 142/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 29-08-2013 în dosarul nr. 473/32/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ SENTINȚA Nr. 142/2013
Ședința publică de la data de 29 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. G. C.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei în materia contenciosului administrativ și fiscal, privind pe reclamantul S. V. și pe pârâtele B. N. și U. Națională a Barourilor din România, având ca obiect anulare decizie U. Naționala a Barourilor din România.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 august 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr._ din 10.06.2013, reclamantul S. V. a chemat în judecată pârâții B. N. și U. Națională a Barourilor din România în contradictoriu cu care a solicitat următoarele: anularea hotărârii nr. 38/17.01.2013 emisă de Consiliul Baroului N.; obligarea pârâților să emită actul administrativ constând în decizia de suspendare din profesie și înscriere pe tabloul avocaților incompatibili până în momentul încetării stării de incompatibilitate (ca urmare a încetării calității de magistrat, procuror) conform dispozițiilor din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data susținerii interviului de accedere în profesia de avocat; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea depusă în timpul procedurii de regularizare, reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată cu un nou capăt de cerere, solicitând anularea deciziei nr. 738/29.06.2013 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, decizie prin care s-a respins contestația administrativă pe care a formulat-o împotriva hotărârii nr. 38/17.01.2013.
În motivarea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost completată, reclamantul a susținut, în esență, următoarele:
Prin sentința civilă nr. 158/13.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, irevocabilă prin decizia nr. 4107/12.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Baroului N. a fost obligat să emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. În executarea acestei sentințe, pârâtul a emis decizia nr. 130/25.10.2012 prin care a aprobat primirea sa în profesia de avocat începând cu data de 1.11.2012.
La data de 29.11.2012 a adresat Baroului N. o cerere de înscriere în tabloul avocaților incompatibili, solicitând suspendarea sa din profesie potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare în noiembrie 2010 când a susținut interviul. Cu o altă cerere și noi precizări s-a adresat baroului și la data de 10.12.2012. Aceste cereri au fost respinse prin hotărârea nr. 38 din 17.01.2013.
Hotărârea nr. 138/2012 nu este motivată în fapt, este succint redactată, este semnată de o altă persoană decât decanului baroului, nu poartă semnăturile consilierilor care au participat la ședința din 17.01.2013. Temeiul respingerii cererii sale – art. 56 alin. 2 lit. n) din Legea nr. 51/1995 – se referă la o altă situație decât aceea a incompatibilității. Modul în care s-au interpretat obligațiile care îi reveneau conform art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 este inexplicabil, imputându-i-se că nu a rezolvat cerințele textului în intervalul cuprins între data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat și până la soluționarea cererii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili.
Termenul legal de 2 luni prevăzut de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 a fost respectat, interpretarea dacă de pârât acestui text fiind una proprie și care excedează dispozițiilor legale, creând, totodată, o stare de confuzie. Dispozițiile art. 25 alin. 2 nu prevedeau și nu prevăd expres și imperativ modalitatea în care candidatul admis, dar incompatibil, urmează să-și rezolve starea de incompatibilitate, renunțarea la profesia de magistrat fiind doar una dintre ele.; însă, la fel de legale este și solicitarea sa, soluționată prin hotărârea contestată. Atâta vreme cât legea nu prevede în ce constă înlăturarea stării de incompatibilitate, interpretarea dată de pârât, în sensul renunțării la profesia de magistrat, reprezintă o adăugare la lege.
Atât la nivel național, dar și local, există o discriminare între candidați, persoane aflate în situații comparabile fiind tratate diferit. Unele barouri, precum și B. au înscris în tabloul avocaților incompatibili, admiși din rândul magistraților care funcționează în această calitate, iar pe alții au refuzat să-i înscrie. Se evidențiază, astfel modul neunitar prin care U. Națională a Barourilor din România a rezolvat o problemă de drept, existând o discordanță vădită între hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești și atitudinea oscilantă și nelegală a barourilor din țară.
Prin decizia nr. 738/2013, pârâta U. Națională a Barourilor din România a interpretat noțiunea de „trecere” pe tabloul avocaților incompatibili într-un sens vădit părtinitor, considerând-o o consecință directă și obligatorie a înscrierii inițiale pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei. Că nu este așa rezultă și din art. 49 alin. 1 lit. a) din Statutul profesiei de avocat. Calitatea sa de avocat nu este dobândită prin înscrierea în tablou, ci ca efect al unei hotărâri judecătorești.
Întâmpinările pârâților.
Pârâta U. Națională a Barourilor din România a susținut netemeinicia acțiunii, în raport de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 în forma la data emiterii deciziei nr. 130/2012, dispoziții care impuneau reclamantului să solicite înscrierea în barou și în tabloul avocaților, făcând dovada încetării oricărei stări de incompatibilitate în termen de 2 luni de la emiterea acestei decizii.
În cauză, acest termen s-a calculat începând cu data de 1.11.2012. Cererea reclamantului a fost adresată baroului la sfârșitul anului 2012, moment când nu mai erau în vigoare dispozițiile referitoare la primirea în profesie cu scutire de examen; astfel, este firesc ca cererea sa să fie calificată ca o cerere de primire în barou și de înscriere în tabloului avocaților, de competența consiliului conform art. 25 și art. 56 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 și art. 73 din Statut. Termenul de 2 ani se consideră respectat dacă reclamantul face, odată cu solicitarea de înscriere în barou, a încetării calității incompatibilității.
Prin nerespectarea obligațiilor în termen, decizia de primire nu-și mai produce efectele; prin urmare, nici calitatea de avocat nu este dobândită efectiv, iar trecerea pe un tablou sau altul, fără această calitate, este imposibilă. Reglementarea legală exclude ideea trecerii directe pe tabloul avocaților incompatibilitate, teza contrară lipsind de utilitate termenul de 2 luni.
Înscrierea în tabloul avocaților este firesc să fie condiționată de încetarea stării de incompatibilitate întrucât înscrierea în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, ca pas obligatoriu primirii în profesie, presupune dreptul de a exercita efectiv această profesie; or, exercitarea este incompatibilă cu activitatea salarizată și cu funcția de magistrat conform art. 15 din Legea nr. 51/1995 și art. 5 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 125 alin. 3 din Constituție.
Pârâtul B. N. a invocat, mai întâi, excepția lipsei de interes având în vedere faptul că pe rolul Curții de Apel G. reclamantul a promovat o acțiune similară în contradictoriu cu B. G., acțiune care a fost admisă.
Pe fondul acțiunii, pârâtul a susținut, de asemenea, netemeinicia acțiunii.
În privința lipsa motivării în fapt și a semnăturilor consilierilor de pe hotărâre sunt de reținut dispozițiile art. 58 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 56 alin. 2 lit. e) și f) din Legea nr. 51/1995 R, precum și distincția dintre situația semnării hotărârilor și deciziilor de către decan în calitate de decan și de reprezentant al consiliului, în îndeplinirea competențelor prevăzute de art. 58 alin. 1 lit. a) și b) și cea a deciziilor emise de decan în îndeplinirea celorlalte competențe, în calitate de emitent și pentru care Legea nr. 51/1995R prevede o procedură distinctă de contestare conform art. 59. Hotărârea contestată a fost semnată de prodecan care, în temeiul art. 58 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 R, în absența decanului, îl înlocuiește pe acesta. Motivarea hotărârii rezultă din procesul-verbal al ședinței consiliului baroului din 17.01.2013, procesul-verbal făcând corp comun cu hotărârea.
Reclamantul este în eroare cu privire la natura juridică a incompatibilității. Incompatibilitățile vizate de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995R sunt cele reglementate de art. 15, în cauză incidentă fiind lit. a). La momentul emiterii deciziei nr. 130/2012 reclamantul se afla în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 15 lit. a) și acestuia îi revine obligația de respectare a termenului de 2 luni prevăzut de art. 25 alin. 2.
Nesocotind caracterul imperativ al unor norme și apreciind întâietatea practicii judiciare asupra legii, reclamantul face confuzie între noțiunile de exercitare a profesiei de avocat, incompatibilități existente la momentul deciziei de primire în profesie, incompatibilități apărute în cursul exercitării profesiei de avocat și motive de trecere pe tabloul avocaților.
În privința modului neunitar de aplicare a Legii nr. 51/1995 invocat de reclamant, trebuie reținut că aplicabile sunt dispozițiile în vigoare la data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat. apoi, reclamantul nu a respectat etapele până la momentul înscrierii la cerere pe tabloul avocaților incompatibili; la momentul formulării acestei cereri, reclamant nu avea calitatea de avocat. Pe de altă parte, potrivit art. 27 teza a II-a din Statutul profesiei de avocat coroborate cu art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, pentru primirea în profesia și pentru exercitarea profesiei de avocat nu trebuie să existe vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege; sunt de reținut, totodată, dispozițiile art. 49 alin. 1 lit. a) din Statutul profesiei de avocat.
Situațiile vizare de art. 49 și 51 din Statutul profesiei de avocat și art. 25 și 29 din Legea nr. 51/1995 se referă strict și exclusiv la persoanele care au calitatea de avocat la momentul discuției despre starea de incompatibilitate, respectiv persoanele față de care deciziile de primire în profesie au produs efecte, ei fiind înscriși în tabloul avocaților.
Examinând cererea de suspendare, curtea de apel constată următoarele:
În fapt,
Reclamantul S. V. este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu grad de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin sentința civilă nr. 158 din 13.10.2011, Curtea de Apel Bacău, subsecvent anulării deciziilor nr. 180 din 26.11.2010 a Consiliului Baroului N. și nr. 209 din 9.06.2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care fusese respinsă cererea reclamantului, înregistrată la barou sub nr. 649 din 5.08.2010, de primire în profesia de avocat cu scutire de examen – a obligat B. N. să emită actul administrativ de primire a reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen, în condițiile art. 16 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (15.06.2011); a respins aceeași cerere formulată în contradictoriu cu U. Națională a Barourilor din România, ca nefondată. Recursurile formulate de pârâți împotriva acestei sentințe au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 4107 din 12.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În executarea acestei hotărâri judecătorești, prin decizia nr. 130 din 25.10.2012, Consiliul Baroului N. a aprobat primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen, începând cu data de 1.11.2012 (art. 1), urmând a fi emisă, de către consiliul baroului, decizie de înscriere pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei după îndeplinirea de către reclamant a tuturor obligațiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 (R) și de Statutul profesiei de avocat (art. 2).
Prin cererea înregistrată la baroul N. sub nr. 676 din 29.11.2012, reclamantul a solicitat emiterea unei decizii prin care să fie înscris pe Tabloul avocaților definitivi și incompatibili, precum și suspendarea din profesie până la încetarea situației care o determină. O a doua cerere formulată de reclamant în acest sens a fost înregistrată la B. N. sub nr. 700 din 10.12.2012.
Prin hotărârea nr. 38 din 17.01.2013 Consiliul Baroului N. a respins cererea reclamantului de trecere pe Tabloul avocaților incompatibili motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 (R). Contestația administrativă formulată de reclamant împotriva acestei hotărâre a fost soluționată de pârâta U. Națională a Barourilor din România, după sesizarea acestei instanțe, prin decizia nr. 738 din 29.06.2013, în sensul respingerii ca vădit neîntemeiate, pentru argumente similare celor invocate prin întâmpinare.
O acțiune similară celei pendinte a fost introdusă de reclamant și împotriva Baroului G.. Prin sentința civilă nr. 325 din 2.07.2012 (pronunțată în dosarul nr._ ) Curtea de Apel G. a admis acțiunea, a anulat deciziile nr. 77/2011 a Consiliului Baroului G. și nr. 160/2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, obligându-i pe pârâți să emită actul administrativ constând în decizia de suspendare din profesie a reclamantului și de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili până la momentul încetării stării de incompatibilitate (ca urmare a încetării calității de magistrat). Această hotărâre nu este irevocabilă, recursul formulat de B. G. aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată la 16.04.2014.
Motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția.
Excepția lipsei de interes.
În conformitate cu art. 237 alin. 2 pct. 1 și art. 248 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, această instanță este ținută a se pronunța, mai întâi, asupra excepției lipsei de interes invocată de pârâtul B. N..
Art. 32 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă reglementează, la alin. 1 lit. d), justificarea unui interes ca o condiție de exercitare a acțiunii civile. Potrivit art. 33 teza I, interesul de a acționa trebuie să fie, între altele, născut și actual. În cauză, sentința civilă nr. 325/2.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. nu este definitivă, împotriva acesteia fiind exercitată de către baroul G. calea de atac a recursului, cu termen de soluționare 16.04.2013.
Având în vedere această din urmă împrejurare, precum și dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora recursul suspendă executarea, reclamantul justifică un interes în promovarea prezentei născut și actual în promovarea prezentei acțiuni.
Fondul cauzei.
Primirea reclamantului în profesia de avocat a fost stabilită de Curtea de Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 158 din 13.10.2011, ca obligație în sarcina Baroului N., primirea în profesie urmând a se realiza în condițiile art. 16 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv la data de 15.06.2011.
Așadar, în privința primirii în profesie, prin hotărâre judecătorească s-a stabilit aplicabilitatea dispozițiilor în vigoare la data introducerii acțiunii, dată ulterioară republicării Legii nr. 51/1995 în Monitorul Oficial al României nr. 98 din 7.02.2011; dacă pentru primirea în profesie, instanța de judecată a stabilit aplicarea Legii nr. 51/1995, regimul incompatibilităților și al suspendării nu poate fi supus dispozițiilor Legii nr. 51/1995 în forma în vigoare în noiembrie 2011, așa cum a susținut reclamantul. Nici apărarea pârâtei U. Națională a Barourilor din România, sub acest aspect, nu poate fi primită; faptul că dispozițiile privind primirea în profesie cu scutire de examen nu mai sunt vigoare nu poate determina, așa cum a susținut această pârâtă prin întâmpinare, calificarea cererii reclamantului (supusă prezentei analize) ca o nouă cerere de primire în profesie; o asemenea interpretare este în mod vădit contrară efectului autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 158 din 13.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Competența consiliului de a hotărî asupra stării de incompatibilitate este stabilită prin art. 56 alin. 2 lit. f) din Legea nr. 51/1995, republicată, iar faptul că în decizia nr. 38/2013 s-a trecut lit. n) are natura unei greșeli materiale, câtă vreme hotărârea se referă la trecerea pe tabloul avocaților incompatibili, trecere care, potrivit art. 25 din lege, se face de către consiliul baroului.
Nici lipsa motivării hotărârii nr. 38/2013 nu poate fi reținută ca motiv de nulitate având în vedere faptul că critica acestui act administrativ a fost pe deplin posibilă, cererea de chemare în judecată fiind mai mult decât amplu motivată (pe un număr de 22 de pagini); pretinsa lipsă de motivare nu l-a împiedicat pe reclamant să-și exercite dreptul la acțiune în deplină cunoștință de cauză și în concordanță cu temeiul respingerii cererii sale de către consiliul baroului.
Lipsa semnăturii decanului de pe hotărârea nr. 38/2013 nu invalidează hotărârea în condițiile în care art. 58 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, republicată, permite înlocuirea decanului de către prodecan, în cazul absenței decanului sau la cererea acestuia. Semnarea hotărârii de către toți membrii consiliului baroului nu este prevăzută drept condiție obligatorie pentru actele emise de acest organ; prin urmare, nici acest motiv de nulitate nu poate fi reținut.
Dacă, sub aspect formal, hotărârea nr. 38/2013 nu este anulabilă, situația este diferită în privința modului de aplicare a dispozițiilor referitoare la primirea reclamantului în profesia de avocat, la existența stării de incompatibilitate și efectele acesteia.
Un prim aspect relevant în prezenta cauză este existența unei hotărâri judecătorești care consfințește dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat, drept care, în circumstanțele cauzei și potrivit interpretării pe care cele două pârâte au dat-o legii lor de organizare, a rămas lipsit de orice conținut. Prin decizia nr. 130 din 25.01.2012, B. N. a asigurat doar o executare formală a sentinței civile nr. 158 din 13.10.2011, acest aspect fiind întărit și de faptul că cererea reclamantului de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, deși înregistrată la barou înlăuntrul termenului de două luni prevăzut de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, republicată, a fost soluționată după expirarea acestui termen.
Așadar, dreptul reclamantului de a accede la profesia de avocat a fost recunoscut pe cale judiciară, însă, prin negarea dreptului acestuia de a fi înscris pe tabloul avocaților incompatibili, este împiedicată posibilitatea exercitării dreptului de a profesa ca avocat după încetarea stării de incompatibilitate la un moment ulterior celui prevăzut de teza finală a art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, republicată.
În privința trecerii pe tabloul avocaților incompatibili, deși Legea nr. 51/1995 a fost modificată și republicată, s-a modificat doar numerotarea textului, conținutul său rămânând neschimbat. Astfel, potrivit alin. 1 al art. 25 (art. 24 anterior republicării) „Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.”, iar potrivit alin. 2 „În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.” Cele două alineate au în vedere situații diferite, primul referindu-se la persoana care este deja înscrisă pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei și în privința căreia se ivește o situație de incompatibilitate, încetarea acestei stări constituind condiția pentru „reînscriere”, de vreme ce alin. 2 se referă la decizia de „primire în profesie”, efectele acesteia urmând a se produce, în caz de incompatibilitate, numai de la data încetării acestei stări, textul instituind obligația rezolvării stării de incompatibilitate în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în profesie.
Situația reclamantului se circumscrie celui de-al doilea alineat. Art. 25 alin. 2 prevede, într-adevăr, un termen de două luni în care trebuie rezolvată starea de incompatibilitate. Însă, nicio dispoziție din Legea nr. 51/1995 ori Statutul profesiei de avocat nu prevede vreo sancțiune pentru nerespectarea acestui termen. Printr-o interpretare per a contrario a textul rezultă că nerespectarea acestui termen are ca efect lipsirea de efecte a deciziei de primire în profesie.
În condițiile în care legea nu prevede o sancțiune pentru nerespectarea termenului de două luni prevăzut de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, nici interpretul legii nu poate aplica o aplica o sancțiune echivalentă cu încetarea calității de avocat câtă vreme, în acest sens, dispoziții exprese și neechivoce ale Legii nr. 51/1995 limitează cazurile de încetare a calității de avocat la cele conținute în dispozițiile art. 27 lit. a) - d) și anume: renunțarea scrisă la exercițiul profesiei; deces; excluderea avocatului din profesie, ca sancțiune disciplinară; condamnarea definitivă a avocatului pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii. Respingerea cererii reclamantului de înscriere pe tabloul avocaților incompatibilitate reprezintă, practic, adăugarea la lege a unui alt caz de încetare a calității de avocat.
Existența stării de incompatibilitate a reclamantului, potrivit art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, fapt necontestat de către părți, determină doar suspendarea calității de avocat, pe toată durata existenței acestei stări, în condițiile art. 28 lit. a) din Legea nr. 51/1995. Atâta vreme cât legiuitorul nu condiționează suspendarea calității de avocat de un anume moment al intervenirii stării de incompatibilitate – anterior primirii în profesia de avocat, cum este situația reclamantului, or, după prealabila înscriere pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, așa cum susțin pârâtele – nu se poate reține, cu deplin temei, că suspendarea ar opera doar în cea din urmă situație.
Fondate sunt și susținerile reclamantului referitoare la tratamentul diferențiat aplicat de baroul pârât unor persoane aflate în situații comparabile cu a sa, respectiv a unor magistrați în funcție ai instanțelor și parchetelor din județul N. care sunt înscriși pe tabloul avocaților incompatibili. B. N. nu a făcut dovada vreunei justificări obiective și rezonabile care să-i fi permis să facă asemenea distincții, astfel încât modul de interpretare și aplicare a acelorași dispoziții legale în cazul reclamantului apare ca fiind discriminatorie.
Față de cele ce preced, curtea de apel va admite acțiunea, așa cum a fost completată și, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va anula actele administrative contestate și va obliga baroul pârât să emită actul administrativ solicitat de reclamant.
În temeiul art. 451 alin. 1 coroborat cu art. 453 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâtul B. N..
Admite acțiunea în materia contenciosului administrativ și fiscal formulată de reclamantul S. V., având C.N.P._, cu domiciliul în mun. Bacău, .. 11, ., parter, județul Bacău în contradictoriu cu pârâtele B. N., cu sediul în mun. Piatra N., ..6, județul N. și U. Națională a Barourilor din România cu sediul în mun. București, ..5, sector 5, așa cum a fost completată.
Anulează hotărârea nr. 38 din 17.01.2013 a Consiliului Baroului N. și decizia nr. 738 din 29.06.2013 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Obligă pârâtul B. N. să emită actul administrativ de suspendare a reclamantului din profesia de avocat conform art. 28 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, precum și de înscriere a acestuia pe Tabloul avocaților incompatibili din cadrul Baroului N., până la încetarea stării de incompatibilitate.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 4,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Bacău.
Pronunțată în ședința publică din 29.08.2013.
Președinte, M. G. C. | ||
Grefier, F. B. |
Tehnored. sent.civ./G.M.C./ 30 August 2013
5 ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2154/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4580/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
