Pretentii. Decizia nr. 2580/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2580/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 771/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2580/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător V. P.
Judecător C. P.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice Moinești împotriva sentinței civile nr. 1955 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 1955/05 Decembrie 2012 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca nefondată cererea reclamantului de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul D. P. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Moinești. A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Moinești să restituie reclamantului suma de 7715 lei încasată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule cu dobânda fiscală prevăzută de art.124 coroborat cu art.70 alin.1 Cod procedură fiscală ce se va calcula cu începere de la data expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului de restituire a taxei și până la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Moinești și a obligat chemata în garanție să vireze pârâtei sumele necesare conform prezentei hotărâri și pârâta și chemata în garanție la plata sumei de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Bacău, instanța a constat că raportul juridic de drept administrativ fiscal s-a născut între reclamantă și pârâta AFP Bacău. Că pârâta DGFP Bacău nici nu a încasat taxa de poluare de la reclamantă și nici nu poate dispune restituirea ei și nu a emis adresa a cărui anulare se cere de către reclamantă.
Pe fondul cauzei, OUG nr.50/2008 a instituit, începând cu data de 01.07.2008, o taxă de poluare ce trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Că începând cu data de 01.01.2007, România a aderat la Uniunea Europeană și s-a obligat să respecte „acquis-ul comunitar” care include și dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană, că revine instanțelor interne, obligația de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar.
Dispozițiile art. 90 par.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
În România, taxa de poluare nu este percepută la neînmatriculare pentru autoturisme deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008, CJUE s-a pronunțat recent prin hotărârea în cauza C-402/09 T. vs. Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări, în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională și a concluzionat că taxa de poluare achitată de reclamantă este incompatibilă cu prevederile art.110 par.1 din TFUE.
În ceea ce privește obligația, respectiv dreptul la restituirea (rambursarea) impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, CJUE are o jurisprudență constantă în acest sens, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-199/82 San Giorgio, C-62/93 B.P.Soupergaz, cauzele reunite C-441/98 și C-442/98 Michailidis.
Rațiunea dreptului la restituire constă în faptul că un stat membru, nu poate profita, iar un contribuabil nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul European (C-397/98 și C 410/98 Metallgesellschaft și Hoechst).
În ceea ce privește dobânda legală fiind vorba de o taxă fiscală, dobânda legală este cea prevăzută de art.120 al.7 din Codul de procedură fiscală și nu cea prevăzută de OG 9/2000, că potrivit art.124 al.1 și 2 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 al.2 sau art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 al.7 Cod procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sau se rambursează sumele solicitate de plătitor.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de DGFP Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice Moinești, instanța a constat că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii întrucât A.F.P Moinești nu a căzut în pretenții, astfel că, în temeiul art.60 Cod procedură fiscală, va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția G. Finanțelor Publice Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice Moinești.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului se arată că taxa de poluare a intrat în vigoare la 1.07.2008 prin O.U.G. 50/2008, că după desființarea frontierelor vamale din cadrul Uniunii Europene s-a impus reașezarea metodologiei de calcul a accizelor, care să limiteze . vehiculelor cu grad ridicat de poluare.
În ceea ce privește aplicarea art.148 din Constituție se arată că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, forma și mijloacele de atingere a rezultatului fiind stabilite de fiecare stat în parte.
În ceea ce privește art.90 din TCE acesta nu este incident în cauză deoarece taxa de poluare se plătește conform art.4 din O.U.G. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România sau în condițiile art.3 și 9 din O.U.G. 50/2008. Că dispozițiile sunt încălcate când criteriile de stabilire a taxei ar fi diferite după proveniența autovehiculului. Că tratatul nu interzice impunerea unor astfel de taxe, în discuție fiind doar modul de calcul al acestora. Că în acest sens sunt și dispozițiile art.33 din Directiva a VI-a (77/388/CE).
Precizează că principiul poluatorul plătește este acceptat de statele Uniunii Europene și 16 state au o astfel de taxă.
În ceea ce privește regimul fiscal discriminatoriu, taxele cu efect echivalent taxelor vamale discriminatorii se referă la taxele pentru mărfurile străine care trec o frontieră ceea ce nu este dovedit de reclamantă pentru taxa specială, aceasta aplicându-se tuturor autovehiculelor.
Se afirmă că s-au purtat discuții la nivelul Comisiei Europene privind unele prevederi din O.U.G. 50/2008, prevederi care au fost înlăturate, în prezent actul normativ fiind conform dispozițiilor comunitare.
În ceea ce privește cauza T., aceasta nu este aplicabilă în cauză deoarece s-a avut în vedere dispozițiile O.U.G. 50/2008 de până la 27.10.2008, dispoziții care ulterior au fost modificate.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 (2) și (4) din Constituția României.
Potrivit art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
În acest context, constatând că dispozițiile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, cu referire doar la piața auto second-hand, sunt contrare TRATATULUI privind FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE (TFUE) și, având în vedere incidența în prezenta cauză a considerentelor Curții Europene de Justiție în cauza C-106/77 (Simmenthal 21-22) potrivit cărora orice instanță națională, sesizată în cadrul competenței sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, prin neaplicarea oricărei dispoziții eventual contrare a legislației naționale, indiferent dacă aceasta este anterioară sau ulterioară normei comunitare.
Celelalte motive de recurs tratează aspectele privind taxele vamale discriminatorii la nivel teoretic și sunt irelevante în cauză, taxa de poluare nefiind o taxă vamală și nu sunt incidente dispozițiile art. 25 sau 28 din TFUE.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312. alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice Moinești împotriva sentinței civile nr. 1955 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. P. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. Ș. V. P. C. P.
Grefier,
C. M.
Red.s. – L. H.
Red.d.r. - V.P. -
Tehnored. V.Z./27.06.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 4303/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4569/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
