Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2251/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2251/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 917/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 2251/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.-vicepreședinte instanță
Judecător M. V. C.-președinte instanță
Judecător V. S.
Grefier M. A.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurentele-pârâte Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. și Direcția G. a Finanțelor Publice N., împotriva sentinței civile nr. 1723/CF/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant M. P. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. și Direcția G. a Finanțelor Publice N..
Instanța constată că recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
De asemenea, instanța constată că la dosar a fost depus certificatul de moștenitor nr. 6/26.04.2013 și că moștenitorii acceptanți ai defunctului M. P. sunt M. O. și M. L., M. M. renunțând la moștenire, motiv pentru care vor fi păstrați pe conceptul de citare doar M. O. și M. L..
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ reclamantul M. P. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA N. și DGFP N., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6.205 lei,achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și a dobânzii fiscale aferente calculate de la data achitării,până la data restituirii efective a sumei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand,,provenit din Uniunea Europeană ( unde a fost înmatriculat inițial )și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligat să achite o taxă în cuantum de 6.205 lei,conform dispozițiilor O.U.G. 50/2008.
Reclamantul a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul O.U.G. 50/2008, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamant și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente .
Prin sentința civilă nr. 1723/CF/08.11.2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea reclamantului, precum și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, în sensul că a fost obligată pârâta A.F.P. Piatra N. să restituie reclamantului suma de 6.205 lei,reprezentând taxă de poluare, cu dobânda fiscală, prevăzută de art. 124 și art. 70 Cod procedură fiscală. De asemenea a fost obligată chemata în garanție să asigure pârâtei sumele necesare restituirii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, printre care Cauza C – 402/09 T. vs. Statul Român Justiție, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare și că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor
vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 alin.2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală.
S-a mai reținut că dispozițiile Legii nr. 9/2012, invocate de organele fiscale, nu au incidență în cauză, în condițiile în care taxa a fost achitată de reclamant anterior intrării în vigoare a legii noi, respectiv sub imperiul OUG 50/2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice N. și Administrația Finanțelor Publice Piatra N., care au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal.
Concret, recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice N. susține că nu s-a avut în vedere că reclamantul a achitat taxa de poluare conform dispozițiilor Legii nr. 9/2012, act normativ ce a înlăturat orice discriminare între proprietarii de autovehicule supuse înmatriculării, iar sub un alt aspect, în mod greșit s-a acordat dobânda fiscală, într-o situație în care nu erau incidente dispozițiile art. 124 Co0d procedură fiscală.
Recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N. a invocat, de asemenea dispozițiile Legii nr. 9/2012 și a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că taxa în discuție a fost percepută legal, în temeiul unei reglementări interne care nu contravine normelor de drept comunitar, că OUG nr. 50/2008 a fost modificată succesiv, prin OUG. Nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, actul normativ modificat fiind în acord cu dispozițiile art. 90 din tratatul Comunității Europene
În ceea ce privește Hotărârea CJUE în Cauza C 402/09, invocată de instanța de fond, recurenta consideră că aceasta nu are incidență în speță, întrucât taxa în discuție a fost achitată potrivit O.U.G. 50/2008, în forma modificată prin OUG 7/2009.
Mai arată recurenta că nu se poate reține în speță că taxa impusă reclamantului ar încălca dispozițiile art. 30 din TCE, după cum nu se poate reține incompatibilitatea legii interne – OUG 50/2008 cu dispozițiile art. 110 din Tratat, invocând, în susținere, practica CJUE ( Cauzele Brzezinski, Nadasdi și N. etc.)
Ultima critică se referă la acordarea greșită a dobânzii fiscale, recurenta considerând că nu se află în culpă pentru situația creată.
Pe parcursul soluționării recursului, intimatul pârât, M. P. a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, M. O. și M. L. ( certificat moștenitor nr. 6/26.04.2013), care, prin întâmpinare au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile
legale incidente, curtea constată nefondate ambele recursuri, pentru următoarele argumente:
1. Prima critică, ce vizează aplicarea greșită a legii, respectiv incidența dispozițiilor legii 9/2012, ce nu au fost avute în vedere de instanța de fond, este nefondată.
Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG 50/2008 a fost abrogata prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ ce a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 17 din 10.01.2012, fiind în vigoare de la data de 13.01.2013.
În acest context legislativ, taxa ce a fost achitată de reclamant la data de 05.01.2012 este în mod evident supusă dispozițiilor OUG 50/2008 modificată, și nu Legii nr. 9/2012, instanța de fond statuând corect asupra acestui aspect.
2. În ceea ce privește interpretarea și aplicarea O.U.G. 50/2008 modificată, raportat la art. 110 din T.F.U.E. și incidența hotărârii preliminare pronunțate de C.J.U.E. în cauza C-402/09 – T. împotriva României, curtea constată următoarele:
Specificul situației în speță este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru
care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în
alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală .
Ca urmare, se impun a fi înlăturate criticile din recurs, privind neanalizarea modificărilor aduse O.U.G. 50/2008, ca și cele referitoare la neincidența în speță a hotărârilor preliminare invocate mai sus.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa,s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
3. În ce privește dobânda acordată de instanța de fond, Curtea constată următoarele:
Potrivit jurisprudenței C.J.U.E., regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului în ceea ce privește dobânzile la sumele de restituit sau de rambursat de la buget, art. 124 alin. (1) Cod procedură fiscală prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau art. 70, după caz.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării
eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1,
lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, Curtea reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația/ cererea de restituire adresată de contribuabil, de la această dată datorând dobânda fiscală, soluția fondului fiind legală și sub acest aspect.
Cheltuielile de judecată au fost, de asemenea, legal stabilite, în raport de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, criticile recurentei pârâte A.F.P. Piatra N., privind lipsa culpei procesuale, fiind în mod evident nefondate .
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.(1), raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile de față, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N., cu sediul în loc. Piatra N., . bis, jud. N. și Direcția G. a Finanțelor Publice N., cu sediul în loc. Piatra N., . bis, cam. 6, jud. N. împotriva sentinței civile nr. 1723/CF/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimații-reclamanți M. O. și M. L., cu același domiciliu în loc. Piatra N., ., ., ., județul N., în calitate de moștenitori ai defunctului M. P. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, M. V. C. | Judecător, V. S. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond N. A.
Red/tehnored. decizia recurs V. S.
Tehnored. /2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2016/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4599/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
