Pretentii. Decizia nr. 4264/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4264/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 2216/103/2012
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4264/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. B.-judecător
Judecător Olguța L. T.
Judecător M. G. C.
Grefier M. A.
************************************************
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în materia contenciosului administrativ și fiscal declarate de recurenta-reclamantă . și recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N., ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr. 455/CF/ 8 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză au promovat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N..
Instanța constată că recursul promovat de recurenta-reclamantă . și recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N..
În ce privește regularitatea recursului A.F.P. Piatra N. se constată că este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă . se constată că este declarat și motivat în termen, legal timbrat.
De asemenea, instanța constată că potrivit dispozițiilor OUG 74/2013, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași s-a subrogat în drepturile Administrației Finanțelor Publice Piatra N..
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA N., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8903 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și a dobânzii fiscale aferente calculată de la data încasării taxei și până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, provenit din Uniunea Europeană (unde a fost înmatriculat inițial) și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligată să achite taxa arătată mai sus, conform dispozițiilor O.U.G. 50/2008. Reclamanta a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul prevederilor menționate, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamantă și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente.
Prin sentința civilă nr. 455/CF/2013 pronunțată de Tribunalul N. s-a admis acțiunea reclamantei, precum și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, în sensul că a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 8903 lei reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda fiscală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, cu referire la art.70 C.pr.fisc.. De asemenea a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant . Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE. În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamantă se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Împotriva hotărârii tribunalului au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. N. pentru Administrația Finanțelor Publice Piatra N., precum și reclamantA .
Recurenta-reclamantă a formulat recurs cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere privind dobânda fiscală, arătând că așa cum a statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-565/11 M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu – decizie prin care a fost desființat cu efect ex tunc prevederea internă – dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii se datorează începând cu data plății taxei de către contribuabil. Decizia dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene are efect retroactiv și are un efect practic deosebit de important având în vedere majoritatea jurisprudenței naționale de până acum.
Recurenta-pârâtă a criticat hotărârea sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor comunitare, că Decizia CJCE pronunțată în cauza C-402/09 nu are aplicabilitate în cauză fiind obligatorie pentru instanța de trimitere dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată chestiunea prejudicială, prezentei cereri de restituire a taxei de poluare stabilită în conformitate cu alte prevederi legale decât cele ale OUG nr.50/2008 în forma în care a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.327/25.04.2008 fără modificările intervenite prin OUG nr.208/2008 și OUG nr.218/2008 nu îi sunt incidente efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C – 402/09 T.. De asemenea a solicitat ca instanța de recurs să aibă în vedere dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv că după . nu mai poate fi vorba despre o discriminare în condițiile în care conf. art.4 din actul normativ menționat toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt obligate la plata taxei pe emisiile poluante. A arătat recurenta că instanța de fond în mod greșit a obligat-o la plata dobânzilor, situația creată neputând fi imputată recurentei. A mai solicitat să se aibă în vedere prevederile art.13 din Legea nr.9/2012 în care se menționează că „Cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul F. pentru mediu, după caz ”.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct.(9) și 3041 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul reclamantei este fondat, iar recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Cu privire la recursul formulat de către reclamantă instanța reține căprin hotărârea dată în cauza C-565/11 M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că, „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil”. Curtea a făcut referire la jurisprudența sa anterioară (Littlewoods Retail și alții’, calificând ca drepturi subiective conferite de ordinea juridică a Uniunii deopotrivă dreptul la rambursarea unui impozit perceput cu încălcarea dreptului Uniunii și dreptul la dobânzi care să reprezinte o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a acestui impozit, acesta din urmă implicând, în mod necesar, plata de dobânzi de la data plății impozitului întrucât de la această dată, iar nu de la vreo altă dată ulterioară, contribuabilul suferă pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză (paragraful 29). Totodată, Curtea a considerat că acordarea de dobânzi începând de la data plății impozitului este indispensabilă pentru repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea articolului 110 TFUE, întrucât aceasta este data începând de la care contribuabilul a suferit pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză (paragraful 33).
Prin urmare, recursul reclamantei se impune a fi admis, iar hotărârea tribunalului va fi modificată sub aspectul datei de la care reclamantul este îndreptățit a i se plăti dobânda.
Cu privire la recursul formulat de către pârâtă, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea O.U.G. 50/2008 modificată, raportat la art. 110 din T.F.U.E. și incidența hotărârii preliminare pronunțate de C.J.U.E. în cauza C-402/09 – T. împotriva României, curtea constată următoarele:
Specificul situației în speță este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală .
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa,s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second-hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
Cât privește invocarea dispozițiilor din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dispozițiile invocate nu au aplicabilitate în cauză, deoarece nu sunt aplicabile situațiilor juridice care au luat naștere anterior intrării în vigoare a acesteia. Legea nr.9/2012 are aplicabilitate pentru situațiile juridice, care au luat naștere de la momentul intrării acesteia în vigoare, dispozițiile pe care le cuprinde neavând efect retroactiv. Conform dispozițiilor art.15, alin.2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, consacrând principiul neretroactivității legii civile, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Legea civilă dispunând numai pentru viitor, nu are putere retroactivă, pentru trecut. Legea se aplică numai faptelor petrecute în intervalul de timp de la . și până la ieșirea sa din vigoare, nu faptelor petrecute anterior intrării ei în vigoare.
Referitor la critica privitoare la dobânda fiscală, nici aceasta nu este întemeiată, instanța de recurs reține că intimatul reclamant are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, prin urmare și la folosul nerealizat, potrivit art.1084, raportat la 1082 Cod civil, însă așa cum a stabilit în cadrul analizării motivelor de recurs formulate de către reclamant, acest drept s-a născut chiar de la data achitării plății taxei de poluare.
În raport de considerentele reținute, Curtea, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul pârâtei ca nefondat, va admite recursul formulat de către reclamant, va modifica în parte sentința recurată, cu privire la dobânda fiscală acordată, în sensul că aceasta este datorată de către pârâtă și chemata în garanție începând cu data plății taxei de poluare, cu înlăturarea dispozițiilor art. 124 alin. 1 și art. 70 din Codul de procedură fiscală, în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă dobânda; se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul ales la Cabinet avocat Mancaș Dănuța în Piatra N.,., județ N. împotriva sentinței civile nr. 455/CF/ 8 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6.
Modifică în parte sentința civilă nr. 455/CF din 8.03.2013 pronunțată de Tribunalul N., în sensul că dobânda aferentă sumei de 8.903 lei este datorată de pârata și chemata în garanție începând cu data plății taxei, 2.09.2009, cu înlăturarea dispozițiilor art. 124 alin.1 și art. 70 din Codul de procedură fiscală în ceea ce privește momentul de la care începe curgerea dobânzii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N., cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 455/CF/ 8 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond M.I.
Red/tehnored.decizia recurs M.G. B. 19.12.2013
MA/3 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4599/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3936/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
