Pretentii. Decizia nr. 4599/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4599/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 592/32/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4599/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.-judecător
Judecător M. G. B.
Judecător Olguța L. T.
Grefier M. A.
************************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurentul-reclamant R. O. și de către recurentul-pârât M. Afacerilor Interne București împotriva sentinței civile nr. 966 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant R. O. personal și asistat de avocat Rachieru L. cu delegație la dosar și consilier juridic N. I. pentru intimatul-pârât I. Județean de Poliție Bacău, cu delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că s-a depus la dosar de către recurentul-reclamant R. O. o copie a unei decizii medicale (3250/10 din 14.07.2011) care este ilizibilă, motiv pentru care pune în vedere acestuia să depună o copie lizibilă.
Avocat Rachieru L. depune la dosar copia lizibilă a deciziei medicale 3250/10 din 14.07.2011 și alte înscrisuri medicale, nu mai are alte cereri de formulat și înscrisuri de depus.
Reprezentantul intimatului-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, de asemeni nu mai are cereri de formulat.
Instanța, verificând actele și lucrările din dosar și întrucât părțile nu mai au lte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Rachieru L. având cuvântul pentru recurentul-reclamant R. O. arată că a formulat recurs împotriva sentinței Tribunalului Bacău criticând-o sub aspectul temeiniciei. Prin respingerea cererii se motivează că nu există legătură de cauzalitate între atribuțiile de serviciu și afecțiunile medicale ce au dus la pensionarea acestuia. Arată că, instanța de fond a dat o interpretare eronată a dispozițiilor legale în materie respectiv, a art. 28 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, Statutul polițistului, și la art. 2 lit. b și c din HG 1083/2008, ce a stat la baza formulării acestei cereri. În interpretarea sintagmei de „polițist rănit” legea desemnează polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și funcțională a acestei persoane. Având în vedere documentația depusă la dosarul de fond rezultă că reclamantul în luna iulie 2011, în timpul serviciului, în momentul în care reclamantul încerca să semneze condica de serviciu și să-și primească armamentul din dotare, a suferit un accident vascular și o semipareză dreaptă, accident în urma căruia a suferit mai multe internări splitalicești fiind supus tratamentelor medicale și unei intervenții chirurgicale. Datorită acestei situații s-a creat acea dificultate medicală ce a dus la această incapacitate de muncă. În cazul de față există decizia medicală nr. 3250/14.07.2011 din care rezultă că datorită acestei situații s-a creat această dificultate iar reclamantul a fost declarat inapt pentru serviciul militar. Totodată solicită a se avea în vedere și actul întocmit de Comisia întrunită la nivelul Inspectoratului Județean de Poliție Bacău care apreciază că afecțiunile s-au produs în timpul serviciului.
O interpretare corectă, justă, art. 2 lit. b și c din H.G. 1083/2008 raportat la gradul de invaliditate, gradul II prevede că acel polițist invalid este acel polițist rănit, declarat inapt de comisia medicală de specialitate și cu referire la art. 3 care prevede dreptul la depăgubiri 8000 euro pentru această situație. Solicită a se avea în vedere și practica judiciară depusă la dosar în acest sens prin care s-au acordat despăgubiri în situații mai puțin grave în comparație cu situația recurentului. Față de considerentele expuse solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 8000 euro în echivalent în lei la data plății efective reprezentând despăgubiri.
Reprezentantul intimatului-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, pune concluzii de respingere a recursului declarat de recurentul-reclamant motivat de faptul că din documentele depuse la dosar nu rezultă că reclamantul ar fi avut o problemă care să se circumscrie sferei de aplicabilitate a prevederilor HG 1083/2008 care specifică în clar că beneficiază de acordarea unor sume de bani, ca despăgubiri. Arată că în baza înscrisurilor medicale, prin care acesta a fost declarat inapt pentru serviciul militar, aceste boli și afecțiunile de care acesta suferă s-au produs în cadrul unui eveniment în timpul serviciului. Întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b și c din H.G. 1083/2008 solicită instanței menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Dezbaterile fiind terminate, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Constată că, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. O. în contradictoriu cu M. Administrației și Internelor (MAI) și Inspectoratul de Poliție Județean Bacău (IPJ), înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 31.07.2012, sub nr. de dosar_ s-a solicitat instanței obligarea pârâtelor la plata sumei de 8000 euro, reprezentând despăgubiri.
În motivarea acțiunii s-a arătat faptul că a deținut funcția de polițist în cadrul IPJ Bacău, iar conform certificatului decizie medicală nr A-3250/10 din 14.07.2011 emis de Comisia de expertiză medicală de pe lângă Spitalul M. de Urgență Focșani avizat de Comisia Centrală de expertiză medico legală a MAI a fost clasat medical inapt pentru serviciul în poliție, fiind încadrat în gradul II de invaliditate. Reclamantul a precizat faptul că a parcurs procedura de acordare a drepturilor, conform prevederilor articolului 8 și 9 OMAI nr 24/19.03.2009, solicitând structurii resurse umane plata despăgubirilor, cererea fiind respinsă prin adresa nr_/27.06.2012 cu o motivare care nu are nicio legătură cu temeiul legal sau cu situația de fapt.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004, Legii 360/2002, HG 1083/2008, OMAI 24/2009.
Prin întâmpinarea depusă la data de 02.10.2012, s-a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău și excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI, invocând prevederile art 7 din HG 1083/2008, art 8 alin 1, art 9 alin 1 din O 24/2009 iar decizia de acordare a despăgubirilor nu aparține ministerului, ci conducătorului unității în care este încadrat solicitantul ; cu privire la fondul cauzei situația de fapt descrisă de acesta nu se circumscrie sferei de aplicabilitate a prevederilor HG 1083/2008 care specifică în calr că beneficiază de acordarea unor sume de bani, ca despăgubiri, polițiștii care sunt răniți în exercitarea atribuțiilor de serviciu .
Prin sentința nr 188/2012, Curtea de Apel Bacău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea acestei cauze în favoarea Tribunalului Bacău, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.01.2012.
Prin sentința civilă nr. 966/12 Aprilie 2013, Tribunalul Bacău, a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată pârâtului M. Administrației și Internelor.
A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant R. O. în contradictoriu cu pârât Inspectoratul de Poliție Județean Bacău și M. Administrației și Internelor.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut tribunalul cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, că în conform art. 21 din Legea 500/2002, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor public ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite.
Instanța a apreciat că este evidentă obligația legală care revine ambelor pârâți Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, privind obligația plății despăgubirilor conform HG 1083/2008, pentru că dacă dreptul de creanță nu ar trebui stabilit și în contradictoriu cu Ministerului Administrației și Internelor –ordonatorul principal de credite, atunci ar fi golit de conținut .
Pentru aceste considerente a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamantul a deținut funcția de polițist în cadrul IPJ Bacău iar la data de 25.07.2011 a fost declarat inapt pentru serviciul de poliție, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
În drept, potrivit dispozițiilor articolului 28 alineat 1 litera m din Legea 360/2002„polițistul are dreptul la:asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului”,iar potrivit dispozițiilor articolului 3 litera c din HG nr 1083/2008:„M. Internelor și Reformei Administrative acordă despăgubiri polițiștilor pentru următoarele categorii de riscuri:invaliditate de gradul II”.
Prin textele de lege mai sus enunțate fiind reglementată o formă de răspundere specială a angajatorului pentru prejudiciile suferite de angajat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Instanța apreciază faptul că acest tip de răspundere devine incident doar în situația în care se face dovada existenței unei legături de cauzalitate între riscul produs și activitatea desfășurată de angajat.
Legea definește polițistul invalid ca fiind polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă, definiție care trebuie analizată în legătură cu noțiunea de polițist rănit, întrucât unul din elementele care se regăsește în explicarea sintagmei polițist invalid este acela de polițist rănit. Prin „polițist rănit” legea desemnează polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului, legiuitorul urmărind astfel instituirea unei obligații de reparare a prejudiciilor suferite ca urmare a desfășurării activității de serviciu.
Potrivit principiului general în materia probei, sarcina dovedirii existenței elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției). Principiul definit de articolul 1169 cod civil nu contravine dispozițiilor articolului 6 CEDO, Curte Europeană a Drepturilor Omului statuând faptul că revine jurisdicțiilor interne sarcina de a aprecia elementele de probă care trebuie obținute și pertinența acestora, instanța europeană apreciind asupra caracterului echitabil în ansamblu (cauza Isgrň contra Italiei, ).
În cazul de față reclamantul a înțeles să dovedească întrunirea cerințelor prevăzute de lege pentru acoperirea prejudiciului suferit prin decizia medicală nr A-3250/10 din 14.07.2011 .
Din analiza deciziei medicale nr A-3250/10 din 14.07.2011 (depusă la fila 9 dosar Curte de Apel ) emisă de Comisia de Expertiză Medico Militară de pe lângă Spitalul M. de Urgență Focșani instanța a reținut faptul că reclamantul a fost diagnosticat cu următoarele afecțiuni medicale: cardiac, hipertensiv, diabetic, diagnostic care a determinat încadrarea acestuia în gradul II de invaliditate. Mențiunile din cadrul actului medical referitoare la apariția bolii în timpul și din cauza serviciului de poliție nu se coroborează și cu alte probe, legătura de cauzalitate nefiind motivată, Comisia Medicală rezumându-se la inserarea concluziei, fără a explica modul în care desfășurarea activității specifice de polițist a determinat apariția afecțiunii medicale. În raport de conținutul actului medical, instanța apreciază faptul că acest înscris are valoare probatorie doar sub aspectul afecțiunii medicale constatate, dar nu și sub aspectul legăturii de cauzalitate, certificatul nefăcând dovada raportului de dependență între exercitarea atribuțiilor de serviciu și declanșarea bolii.
Având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și afecțiunea medicală constatată, instanța a apreciat faptul că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de articolul 3 litera c din HG nr 1083/2008, reclamantul neputând fi încadrat în noțiunea de polițist invalid, care presupune cu necesitate ca invaliditatea să fi fost determinată de exercitarea activității specifice.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs reclamantul R. O., care a criticat hotărârea tribunalului, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a fost într-o mare și gravă eroare, deoarece conf. Deciziei medicale nr.A-3250/10/14.07.2011emisăde Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul M. de urgență Focșani,s-a stabilit doar că reclamantul a suferit afecțiuni în timpul și din cauza serviciului în poliție fiind încadrat în gradul al II lea de invaliditate și fiind declarat inapt pentru serviciul polițienesc. În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre afecțiuni și activitatea deserviciu, acest lucru a fost stabilit prin procesul verbal de unitate referitor la stabilirea împrejurărilor îmbolnăvirii reclamantului, nr._/6.07.2011 întocmit de comisa din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău, prin care s-a stabilit că afecțiunile s-au produs în timpul și din cauza serviciului în poliție.
Menționează recurentul că cererea acestuia este întemeiată și raportat la dispozițiile art.28,alin.1 din legea nr.360/2002,privind statutul polițiștilor și la dispozițiile art.4, alin.2, lit.b) din Hotărârea Guvernului 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață,sănătate și bunuri ale polițiștilor.
Conform dispozițiilor art.2,lit.b din Hotărârea Guvernului 1083/2008 este definit ca fiind polițist rănit acel polițist supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului. De asemenea conform art.2, lit.c) din Hotărârea Guvernului 1083/2008 este definit ca fiind polițist invalid acel polițist rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă.
Ori în speță, reclamantul a fost declarat polițist rănit prin procesul verbal nr._/6.07.2011,în sensul că s-a constatat că în timpul serviciului acesta a fost luat în evidența cabinetului medical al IPJ Bacău, cu mai multe afecțiuni și boli cronice care este evident că i-au afectat integritatea funcțională a organismului. Prin același proces verbal s-a constatat că afecțiunile s-au produs în timpul și din cauza serviciului în poliție. În plus, reclamantul a fost declarat polițist invalid cu gradul al II lea de invaliditate, conf. deciziei medicale nr. A-3250/10/14.07.2011.
Împotriva sentinței tribunalului, a formulat recurs și M. Afacerilor Interne.
Recurentul a arătat că sentința tribunalului este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
În mod eronat a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne.
Potrivit prevederilor art. 7 din H.G. nr. 1.083/2008, „modalitățile concrete de acordare a despăgubirilor se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor".
Astfel, în conformitate cu art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din O.m.a.i. nr. 24/2009 privind normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 1.083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor acordarea despăgubirilor prevăzute la art. 4 alin. (2) din hotărâre se face în baza unei cereri depuse la structura de resurse umane a unității din care face/a făcut parte polițistul, în speță I. General al Poliției Române, însoțite de documentele justificative, care, în urma analizei, va propune conducătorului unității aprobarea sau, după caz, respingerea cererii.
Rezultă deci că decizia de acordare a despăgubirilor nu aparține ministerului ci conducătorului unității la care este încadrat solicitantul.
Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din O.m.a.i. nr. 24/2009, achitarea despăgubirile acordate în temeiul art. 4 alin. (2)-(4) din hotărâre se efectuează prin casieria unității la care este/a fost încadrat polițistul.
Prevederile la care a făcut referire au în vedere și calitatea de ordonator de credite a șefului I.G.P.R.
În cauza dedusă judecății, Inspectoratul de Poliție Județean Bacău este singurul în măsură să achite drepturile bănești solicitate de intimatul reclamant, ordonatorul principal de credite având doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorul secundar de credite, care aprobă bugetele de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite subordonați.
Analizând recursul formulat de reclamant sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale, incidente în cauză, Curtea constată că acesta nu este întemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Conform dispozițiilor art. 28 alin.1, lit. m) din Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, polițistul are dreptul la: m) asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
La art.1, alin.1 din HG nr.1083/2008 se menționează că Despăgubirile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se realizează în condițiile prezentei hotărâri iar la alin. 2), că despăgubirile prevăzute la alin. (1) implică acordarea unor sume de bani pentru polițiști sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
Potrivit dispozițiilor art.3 din Hotărârea Guvernului nr. 1083 din 10 septembrie 2008, privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, M. Internelor și Reformei Administrative acordă despăgubiri polițiștilor pentru următoarele categorii de riscuri: c) invaliditate de gradul II;
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2), În situația producerii unuia dintre riscurile prevăzute la art. 3 lit. b) - d), polițistului i se acordă despăgubiri în sumă de: b) pentru invaliditate de gradul al II-lea - 8.000 euro, echivalent în lei la data plății;
Dispozițiile legale menționate mai sus, trebuie interpretate coroborat și nu individual și din interpretarea acestora rezultă că, despăgubirile pentru invaliditatea de gradul II se acordă polițistului în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
Prin Decizia medicală nr. 3250/10/14.07.2011, eliberată de Comisia de expertiză medico –militară de pe lângă Spitalul M. de urgență Focșani, reclamantul a fost declarat ca fiind inapt pentru îndeplinirea serviciului în poliție și încadrat în gradul II de invaliditate, iar la legătura de cauzalitate a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor militare a fost indicat art.68 lit.c) din legea nr.263/2010.
Potrivit dispozițiilor art. 68, alin.1, litera c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: c) bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.
În articolul 1 din Ordinul nr. 24 din 19 martie 2009 privind normele metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, se menționează de asemenea că, Polițistul beneficiază de despăgubiri în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.083/2008, indiferent de momentul la care acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu, respectiv în timpul ori în afara programului normal de lucru.
Art. 2 explică înțelesul unor termeni și expresii la litera a) arătând că atribuții de serviciu, sunt atribuțiile stabilite în sarcina fiecărui polițist și prevăzute în fișa postului, precum și orice alte atribuții care derivă din normele legale;
Din coroborarea textelor legale evocate mai sus, rezultă că despăgubirile prevăzute de Legea nr.360/2002 se acordă pentru anumite categorii de riscuri, riscuri care au dus la producerea stării de invaliditate a polițistului, care nu au legătură cu rănirea acestuia dar care au legătură directă cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv cauzele să fie datorate riscurilor specifice activității de poliție, suprasolicitării datorate serviciului căreia organismul nu i-a putut opune rezistență.
Riscurile specifice activității de poliție avute în vedere de legiuitor, la art.1,alin.2 din HG 1083/2008, indiferent dacă acestea sunt în timpul serviciului sau nu, însă acționează conform atribuțiunilor de serviciu din fișa postului, având obligația de a interveni, sunt acele riscuri care presupun consecințe imprevizibile.
Bolile menționate în Decizia medicală nr. 3250/10/14.07.2011, eliberată de Comisia de expertiză medico –militară de pe lângă Spitalul M. de urgență Focșani, nu au legătură cu producerea riscurilor specifice activității de poliție avute în vedere de către legiuitor în HG nr.1083/2008 și nu determină aplicarea dispozițiilor acesteia, cu atât mai mult cu cât în această decizie este menționat la legătura de cauzalitate a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor militare art.68 lit.c) din legea nr.263/2010, bolile pentru care i s-a stabilit reclamantului gradul II de invaliditate sunt boli obișnuite care nu au legătură cu munca.
Expresia de polițist invalid, în sensul H.G. nr. 1083/2008, este proprie acestui act normativ, neputând fi asociată altor dispoziții legale care cuprind aceeași expresie sau care fac referire la invaliditate.
Pierderea totală sau cel puțin a jumătate din capacitatea de muncă dă dreptul persoanei aflate în această situație la pensie de invaliditate potrivit art. 68 – 82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Cauzele pentru care se acordă pensia de invaliditate sunt prevăzute la art. 68 alin. 1 iar gradele de invaliditate sunt prevăzute în art. 69.
Instanța de recurs raportat la dispozițiile legale evocate și documentele depuse în susținerea cererii de acordare a despăgubirilor, constată că acestea nu sunt în concordanță, reclamantul neputând fi considerat polițist invalid în sensul dispozițiilor speciale din H.G. nr. 1083/2008 și din Ordinul nr. 24/2009, recursul formulat de către reclamant, nefiind fondat.
Față de considerentele reținute, instanța urmează ca, în baza prevederilor art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă, să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant R. O., cu domiciliul în Tg. Ocna, ., județ Bacău împotriva sentinței civile nr. 966 din 12 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurentul-intimat M. Afacerilor Interne cu sediul în București, P-ța Revoluției nr. 1A, sector 1 și intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, cu sediul în Bacău, .. 2, județ Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 Decembrie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond
Red/tehnored. decizia recurs O.L.T. /18.12.2013
MA/2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2251/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 4264/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
