Despăgubire. Sentința nr. 64/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 64/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 146/32/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Sentința nr. 64/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A. - judecător
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. C. S.A. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUBILI, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. Ș. pentru reclamanta S.C. C. S.A., lipsă fiind pârâta A.N.A.F. – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care ;
Instanța constată că ambele părți au depus concluzii scrise pe excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea cauzei și acordă în continuare cuvântul pe această excepție.
Avocat R. Ș. pentru reclamanta S.C. C. S.A. apreciază că față de natura litigiului instanța competentă să soluționeze cauza este cea de contencios administrativ, iar față de cuantumul sumei cerute, competența aparține Tribunalului Bacău.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra excepției de necompetență materială de față, constată următoarele:
Cererea de investire a instanței.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ la data de 28.02.2013 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta S.C. C. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1.952.081,60 lei, reprezentând dobândă fiscală datorată de bugetul de stat pentru nerestituirea sumei de 14.228.000 lei poprite nelegal din contul societății.
În motivarea cererii a susținut următoarele:
Reclamanta a formulat contestație la executare în dosarul nr._/180/2011 al Judecătoriei Bacău, soluționată în mod irevocabil prin sentinței civile nr. 1372/2012, în sensul că măsura popririi dispusă prin adresa nr. 1014/25.11.2011 a ANAF a fost nelegală și a dispus restituirea sumei de 14.228.000 lei reținută prin poprire.
La data de 06.11.2012 s-a emis decizia nr. 1, prin care s-a dispus restituirea sumei de 14.228.000 lei, reținută prin poprire, sumă care a intrat efectiv în conturile societății la data de 14.11.2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 124 Cp fiscală.
La termenul din 22 martie 2013, excepția de necompetență materială a fost pusă în discuția părților și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.10 al. 1 din Legea nr. 554/2004, LEGE Nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă- TITLUL IV Modificarea și completarea unor legi speciale, "ART. 10 (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Legea contenciosului - administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile Cod Procedură fiscală, în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis actul ori a încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite etc.
. a investit inițial Judecătoria Bacău cu contestația la executare îndreptată împotriva actelor de executare efectuate de intimata ANAF, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea popririi înființată prin adresa nr. 1014/25.11.2011 a ANAF și să dispună restituirea sumei de 14.228.000 lei reținută prin poprire, întrucât aceste sume erau sume cu afectațiune specială, această situație fiind confirmată și de plata către S.N.L. Oltenia S.A. pentru plata cărbunelui.
Instanța de executare s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1372/09.02.2012, în sensul că a dispus anularea adresei de înființare a popririi nr. 1014 din 25.11.2011 emisă de ANAF cu sediul în Apolodor nr. 17 sector 5 București și a admis cererea privind întoarcerea executării silite, dispunând întoarcerea executării silite în sensul că a obligat intimatul să plătească contestatoarei C. Bacău suma de 14.228.000 lei, soluție devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 436/15.06.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Reclamanta s-a adresat cu cerere de plată a dobânzii fiscale la data de 20.07.2012, anterior emiterii dec. nr. 1 /06.11.2012, și, întrucât nu a primit nici un răspuns de la organul fiscal, a formulat la data de 27.09.2012 contestație fiscală, în temeiul dispozițiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003.
La data de 06.11.2012 s-a emis decizia nr. 1 de către Direcția generală a marilor contribuabili, prin care s-a dispus restituirea sumei de 14.228.000 lei, reținută prin poprire, iar prin adresa Nr._/23.11.2012 ANAF București a comunicat reclamantei că decizia a fost emisă în aplicarea prin sentința civilă nr. 1372/09.02.2012 ( f. 19 ds. ).
În conținutul deciziei s-a menționat faptul că aceasta poate fi contestată în conformitate cu dispozițiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003, în termenul prevăzută de art. 207.
Însă, prin prezenta acțiune nu se contestă decizia nr. 1 /06.11.2012, emisă de către Direcția generală a marilor contribuabili, ci doar se solicită a se face aplicarea dispozițiile art. 124 C.p. fiscală, în sensul ca la suma restituită prin decizia arătată să se calculeze și dobânda fiscală.
La ART. 4041 C. se prevede:
În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Iar la ART. 4042 se stabilește că
În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.
Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
Conform dispozțiilor anterior citate, și solicitarea de acordare a dobânzilor fiscale aferente sumei poprite nelegal, se încadrează, alăturat cererii de restituire a sumei propriu-zise, în procedura de întoarcere a executării și restabilirea situației anterioare acesteia.
ART. 124 din ORDONANȚĂ Nr. 92 din 24 decembrie 2003, privind Codul de procedură fiscală prevede că:
Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Potrivit disp. ART. 205 al. 1 din O.G. nr. 92/2003, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 172 Cod procedură fiscală, rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente.
Totodată, prin art.41 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal este definit ca fiind ,,actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”.
În ceea ce privește titlul executoriu fiscal, prin art. 141 al.2 Cod procedură fiscală, se prevede că ,,titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent”.
Executarea urmează a se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale, iar împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.
În art. 172 Cod procedură fiscală, prin care se reglementează contestația la executare silită, se prevede la al.1 că ,,Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare”,
Potrivit dispozițiilor art. 400 al. 2- teza a II-a Cod procedură civilă ,,instanța competență să judece, atât sub aspect material, cât și teritorial, contestația la executare propriu-zisă, cât și contestația la titlu este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea”.
Este semnificativ că prin al.4 din art. 172 din OG nr. 92/2003 toate cazurile menționate ,,Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență”.
Așadar, dacă în procedura de individualizare a textelor, impozitelor, datoriilor vamale și a accesoriilor la acestea, este reglementată calea administrativ jurisdicțională de atac, respectiv aceea a contestației împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale, este reglementată, ca singura cale de atac, contestație la executare propriu-zisă.
Excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea respectivelor contestații îndreptate împotriva titlurilor executorii fiscale, reiese din interpretarea comparativă, logică, a dispozițiilor art. 218 al.2 și ale art. 172 al.4 Cod procedură fiscală. Iar potrivit acestui din urmă text, o atare competență revine numai instanței de drept comun, care în raport cu reglementarea de la art. 1 pct.1 Cod procedură civilă, respectiv art.400 și 373 al.2 Cod procedură civilă, este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Și cum în cauză este vorba de acte de executare emise de organul fiscal, competența revine în mod indubitabil Judecătoriei Bacău, instanță căreia îi va înainta dosarul de față.
Sub aspectul legii de procedură aplicabile reține că, potrivit dispozițiilor art. 3 al. 1 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
(1) Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Or, în speță, fiind vorba de o executare silită, respectiv de o întoarcere executare începută anterior intrării în vigoare a noului cod, sunt pe deplin aplicabile, conf. dispozițiile art. 721 Cod procedură civilă, dispozițiile procedurale anterior citate.
Urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 2 lit. c) Cod procedură civilă, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială.
Declină în favoarea Judecătoriei Bacău, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.C. C. S.A. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUBILI.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.
Președinte, L. A. | ||
Grefier, E. S. |
Red.sent. L.Al.
Tehnored. E.S. 2 ex.
17.04.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 769/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2686/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
