Pretentii. Decizia nr. 780/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 6144/110/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 780/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. G. C. - judecător
Judecător: Olguța L. T.
Judecător: V. S. - președinte secție
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre judecare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, împotriva sentinței civile nr. 742 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima, precum și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că atât recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, cât și intimatul-reclamant B. A. C. au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
- deliberând –
Constată că prin sentința civilă nr. 742/26 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare adresă, s-a respins în consecință acest capăt de cerere.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. A. C..
S-a anulat decizia nr._/2.06.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1.577 lei reprezentând taxă pe poluare, și dobânda fiscală calculată de la data de 3.12.2011 (ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire) și până la data restituirii efective și 39,3 lei, cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de acordate a dobânzii legale.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu. A fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău suma de 1.577 lei reprezentând taxă pe poluare, și dobânda fiscală calculată de la data de 3.12.2011 (ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire) și până la data restituirii efective și 39,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a da această soluție, a reținut tribunalul cu privire la excepția inadmisibilității capătului 1 din cerere și anume cel referitor la anularea adresei, că este întemeiată, motivat de faptul că acest înscris nu constituie un act administrativ, neputând să facă obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.
Cu privire la fondul acțiunii a reținut tribunalul că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.05.2011 reclamantul a cumpărat autoturismul marca VW Caddy (contract fila 10), neînmatriculat în România, înmatriculat în Germania la data de 05.2003. Pentru înmatricularea autoturismului pentru prima dată în România organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a unei taxe de 1.577 lei, contribuabilul achitând cu chitanța de plată depusă la fila 9.
Taxa pe poluare reprezintă un impozit intern, trebuind a fi examinată în raport cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanțele naționale sunt obligate să aplice norma comunitară, și să soluționeze litigiile având ca obiect impozitele interne cu respectarea interpretării Curții asupra articolului 110 TFUE. Aplicarea cu prioritate a normelor dreptului comunitar, prin ignorarea legislației naționale contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 constituie un principiu al dreptului comunitar, stabilit odată cu hotărârea pronunțată în cauza C-106/77, Simmenthal.
Prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27), hotărârea confirmând faptul că toate variantele taxei de poluare sunt incompatibile cu art. 110 TFUE.
Prin Hotărârea T. citată mai sus, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, așa încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
Față de incompatibilitatea normelor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 instanța a reținut faptul că decizia de calcul a taxei pe poluare nu are fundament juridic, fiind întemeiată acțiunea de anulare a deciziei de calcul a taxei, lipsa temeiului legal atrăgând lipsa dreptului creditorului bugetar de a stabili în sarcina contribuabilului obligația de plată.
Din analiza actelor depuse la dosar și prin raportare la jurisprudența Curții în sensul caracterului ilegal al Ordonanței nr. 50/2008, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 117 pentru admiterea acțiunii în pretenții. Astfel, prestația contribuabilului are semnificația unei plăți, dovada acestui aspect fiind făcută prin chitanța depusă la fila 8. De asemenea, este îndeplinită și condiția ca datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, față de incompatibilitatea normei naționale care a instituit-o cu normele dreptului comunitar.
Susținerile pârâtei referitoare la abrogarea O.U.G. nr. 50/2008 și la procedura de restituire prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu sunt întemeiate, având în vedere faptul că temeinicia acțiunii trebuie analizată prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data instituirii taxei și nu prin raportare la un text normative adoptat în cursul procesului.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii, instanța a reținut că este întemeiată doar în ceea ce privește dobânda fiscală, în raport de dispozițiile articolului 124 Cod procedură fiscală, având în vedere principiul restituirii in integrum a sumei achitate fără bază legală. Articolul 124 Cod procedură fiscală reglementează procedura de acordare a dobânzii în cazul sumelor de restituit de la buget, fiind astfel aplicabilă în cazul creanțelor bugetare doar dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală și nu dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000.
În ceea ce privește data de la care se poate dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, față de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală și art. 70 din același act normativ, instanța a reținut că aceasta trebuie raportată la momentul expirării termenului de 45 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea cererii. În ceea ce privește nivelul dobânzii, acesta este cel prevăzut de art. 120 alineat 7 Cod procedură fiscală.
Cu privire la cererea de chemare în garanție instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A reținut că sunt îndeplinite dispozițiile art. 63 Cod procedură civilă, fiind stabilite raporturile juridice obligaționale între Administrația F. pentru Mediu și pârâtă, cererea de chemare în garanție fiind întemeiată.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, față de culpa procesuală a pârâților, instanța a dispus obligareala plata sumei de 39,3 lei cu titlu de taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău, criticând-o sub aspectul lipsei de temei legal ori că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond în sensul că nu există reglementare legală privind restituirea taxei de poluare și că instanța în mod greșit a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 încalcă dispozițiile comunitare.
A invocat de asemenea art. 12 din Legea nr. 9/2012 (1) În cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termenul de prescripție prevăzut de legea fiscală, pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale, naționale și comunitare incidente în cauză, Curtea constată că acesta nu este întemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
În mod corect instanța de fond a reținut că efectul direct al dreptului comunitar impune aplicarea dreptului comunitar cu prioritate, ori de câte ori se constată că dreptul național are dispoziții contrare normelor obligatorii ale dreptului comunitar.
Curtea face trimitere la considerentele Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 (I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrației Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrației F. pentru Mediu) (indicată în continuare ca ”Hotărârea N.”) – hotărâre al cărei dispozitiv a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ., nr. 269/10.09.2011.
De asemenea, reglementarea inițială a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost expusă în considerentele nr. 6-18 ale Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 7.04.2011 în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România) (indicată în continuare ca ”Hotărârea T.”).
În Cauza C-263/10 – N. împotriva României, au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. nr. 50/2008, respectiv O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea reține de asemenea că în cauză are aplicabilitate Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I. T. împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, Ministerului Mediului în care CJE a considerat incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE și taxa de poluare conform O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea sa inițială.
Reglementarea română analizată în hotărârea T. este aplicabilă și în prezenta cauză, având în vedere că, CJE a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor, însă cu toate acestea chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Este cunoscut faptul că s-a statuat de către CJCE, că Hotărârea preliminară pronunțată ce poartă asupra interpretării sau a validității unui act comunitar este obligatorie pentru organul de jurisdicție care a formulat acțiunea în pronunțarea unei hotărâri preliminare.
Atunci însă, când Curtea soluționează o acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare, aceasta se pronunță în sensul interpretării sau stabilirii validității dreptului comunitar.
Interpretarea dată de Curte, prin urmare, este general obligatorie, acest aspect reținându-se din faptul că în cazul în care pe rolul CJCE se află deja o acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare similară vizând soluționarea aceleiași probleme de drept, instanța națională are trei posibilități: să aștepte pronunțarea unei hotărâri de către CJCE cu privire la acea acțiune (situația din cauza dedusă judecății), să introducă o nouă acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare având același obiect sau să continue judecata cauzei fără a aștepta pronunțarea hotărârii CJCE.
Cât privește invocarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dispozițiile invocate nu au aplicabilitate în cauză, deoarece nu sunt aplicabile situațiilor juridice care au luat naștere anterior intrării în vigoare a acesteia.
Legea nr. 9/2012 are aplicabilitate pentru situațiile juridice, care au luat naștere de la momentul intrării acesteia în vigoare, dispozițiile pe care le cuprinde neavând efect retroactiv.
Conform dispozițiilor art. 15, alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, consacrând principiul neretroactivității legii civile, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Legea civilă dispunând numai pentru viitor, nu are putere retroactivă, pentru trecut. Legea se aplică numai faptelor petrecute în intervalul de timp de la . și până la ieșirea sa din vigoare, nu faptelor petrecute anterior intrării ei în vigoare.
Față de considerentele reținute, hotărârea tribunalului, raportat la criticile făcute de recurentă, este temeinică și legală și în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, cu sediul în Bacău, .. 33, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 742 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. A. C., cu domiciliul procesual ales la B. & Asociații SCA din Bacău, .. 7, județul Bacău și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, V. S. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. O. G. P.
Tehnored. d.r. Olguța L. T.
L.D.D. – ex. 2
L.D.D. 26 Februarie 2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2602/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2371/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
