Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 4267/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4267/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 458/32/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4267/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.
Judecător Olguța L. T.
Judecător C. Ș.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre pronunțare recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. C. S.A. Bacău reprezentată prin director general ing. N. O. împotriva sentinței civile nr. 1333 din 30 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, cu privire la fondul acțiunii și a cererii de suspendare, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. de C. a României și C. de C. a județului Bacău, având ca obiect litigii C. de C. (Legea nr. 94/1992).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 noiembrie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Constată că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. A JUDEȚULUI BACĂU, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 12.06.2012 sub nr. de dosar_ s-a solicitat instanței anularea încheierii nr. VI.86/23.05.2012 pronunțată de C. de C. a României prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 2/16.03.2012 emisă de C. de C. Bacău, și modificarea deciziei nr. 2/16.03.2012 în sensul scoaterii măsurii dispuse în secțiunea II pct. 6.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că prin raportul de control înregistrat la C. de C. s-a reținut că C. SA, nu a justificat ajutoare de stat acordate pentru compensarea costurilor neprevizionate cu combustibilul în sumă de 2.443.860,31 lei, prin decizia nr. 2 dispunându-se reverificarea sumelor primite de la bugetul de stat în perioada 2009-2011 pentru acoperirea costurilor de până la 45% a combustibilului consumat pentru producerea energiei termice livrată populații comparativ cu deconturile justificative privind consumul efectiv. Reclamanta a arătat faptul că s-a respins în mod nejustificat apărarea sprijinită pe Ordinul MAI 252/16.10.2009, reținând că acesta a intrat în vigoare la data de 23.10.2009, neputând produce efecte asupra sumelor primite cu titlu de ajutor de stat și asupra modului de restituire a acestora. Reclamanta a arătat că sunt aplicabile dispozițiile Ordinului în raport de termenul de restituire a sumelor încasate anterior, restituirea făcându-se numai în cazul supracompensării. S-a mai precizat faptul că în perioada 1.01._11 a înregistrat următoarea situație privind ajutoarele de stat: 49.172.927 reprezentând subvenții pentru energia termică furnizată populației, 41.218.160 și în avans la 31.12._ lei reprezentând subvenții încasate de la bugetul de stat și bugetul local, 50.805.000 reprezentând ajutoare de stat pentru obligația de serviciu public și_.213 reprezentând pierdere aferentă serviciului public. S-a mai indicat faptul că alocarea de sume cu titlu de compensare combustibil s-a realizat prin ordine MAI, cu respectarea prevederilor Ordinului 125/2007, 252/2009, a sumelor cu titlu de compensare a costurilor pentru serviciile de producție, transport distribuție conform prevederilor hotărârilor CL Bacău și HG 1375/2010, faptul că sumele alocate conform HG 1095/2009 au fost destinate exclusiv achitării obligațiilor restante. Reclamanta a mai menționat faptul că verificarea supracompensării subvențiilor acordate conform OG 36/2006 s-a realizat în perioada 2007-2009 conform Ordinului 125/2007, pentru analiza anului 2009 regularizarea avansurilor și eventuala restituire trebuind a fi realizată până la data de 15.01.2010, la data de 16.10.2009 intrând în vigoare Ordinul 252/2009, conform căruia supracompensarea se calculează ca diferență între costurile totale și veniturile realizate.
La termenul de judecată din data de 19.09.2012 s-a solicita suspendarea măsurii dispuse în secțiunea II pct. 6.
Prin sentința civilă nr. 186/2012 C. de Apel Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, dosarul fiind înregistrat sub nr. de dosar_ la data de 9.11.2012.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin decizia nr. 2 s-a dispus reverificarea sumelor primite de la bugetul de stat în perioada 2009-septembrie 2011 pentru acoperirea costurilor de până la 45% a combustibilului consumat pentru producerea energiei termice livrată populației comparativ cu deconturile justificative privind consumul efectiv. S-a mai arătat faptul că reclamanta nu a justificat subvenții pentru compensarea costurilor neprevizionate cu combustibil în cuantum de 2.443.860,31 lei, urmare a faptului că în anul 2009 în baza unui necesar supradimensionat a primit de la bugetul de stat suma de 16.184.000 lei față de 9.548.870.76 lei cât s-ar fi cuvenit potrivit datelor înscrise în deconturile justificative privind sumele cuvenite de la bugetul de stat pentru compensarea cu până la 45% a costurilor combustibililor utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate. S-a mai precizat faptul că din luna septembrie 2011 acordarea subvențiilor de la bugetul de stat pentru acoperirea a 45% din costurile combustibilului necesar producerii de energie termică furnizată populației s-a sistat în baza prevederilor punctului 5 al articolului I din OUG 69/2001 și faptul că HG nr. 1095/2009 s-a referit la compensarea creșterii prețurilor neprevizionate ale combustibilului utilizat producerii de energie termică livrată populației. S-a mai precizat faptul că până la data de 31.01.2010 reclamanta avea obligația regularizării și virării la bugetul de stat a sumei de 7.510.121.42 lei, reprezentând subvenții primite de la bugetul de stat și nejustificate prin contravaloarea a 45% din consumul de combustibil care a fost necesar pentru obținerea de energie termică livrată populației până la data de 31.12.2009, obligație prevăzută de OG 36/2006 și Ordinul MFP 3387/2009.
Prin sentința civilă nr. 1333/30 Mai 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a respins acțiunea formulată de ., în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României, C. de C. Bacău, ca neîntemeiată
S-a respins cererea de suspendare a executării măsurii dispuse în secțiunea II pct. 6 din decizia nr. 2/2012, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție,a reținut tribunalul că prin raportul de control din data de 24.02.2012 (fila 15) s-a reținut faptul că societatea reclamantă a înregistrat eronat subvențiile primite în avans, faptul că nu a regularizat cu bugetul de stat sumele primite pentru acoperirea a 45% din costurile de achiziții de combustibil utilizat la producerea energiei termice livrate populației și faptul că nu a virat la bugetul de stat avansurile nejustificate la sfârșitul anului. S-a reținut faptul că în perioada 2009-2010 în baza OG 36/2006 s-au primit sume de la bugetul de stat de până la 45% pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate și subvenții de la bugetul local de cel puțin 10% din valoarea costurilor totale necesar acoperirii integrale a diferenței dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice livrate populației și prețurile locale de referință.
S-a constatat faptul că în anul 2009 s-a încasat suma de 24.756.535.32 lei din care 17.058.992.18 lei de la bugetul de stat și 7.697.543.14 lei de la bugetul local, din care s-au justificat doar 19.636.581,71, diferența de 5.119.953.61 lei reprezentând subvenții primite în avans nejustificate până la finele anului. Organul de control a apreciat faptul că abaterea s-a datorat faptului că în luna noiembrie 2009 s-au primit de la bugetul de stat cu mult peste nivelul celor cuvenite pentru acoperirea a 45% din costurile la combustibilul necesar producerii de energie termică livrată populației în anul respectiv și care au dat posibilitatea unității verificate de înregistrare artificială a unor venituri de exploatare care nu au fost realizate efectiv.
Pentru 2010 s-a constatat faptul că în afara subvențiilor nejustificate rămase din anul anterior în cuantum de 5.119.953.61 lei s-au primit subvenții de la bugetul de stat și bugetul local care au totalizat 18.500.924.14 lei din care s-au justificat doar 22.316.578.43 lei, situație care a continuat și pentru 2011 când unitatea avea primite subvenții totale în sumă de 18.721.251.97 lei din care s-au justificat doar 16.663.126.73 lei, diferența de 2.058.089.24 lei neregăsindu-se înregistrată ca subvenții primite și nejustificate până la finele anului.
Organul de control a stabilit faptul că au fost încălcate prevederile Legii 82/1991, ale OMFP 3055/2009, faptul că valoarea estimată a abaterii de le legalitate este de_ lei și faptul că situațiile financiare întocmite în perioada 2009-2010 nu reflectă realitatea privind sumele primite în avans de la bugetul de stat pentru compensarea a 45% a costurilor combustibilului necesar producerii energiei termice livrate populației.
S-a mai constatat faptul că în anul 2009 reclamanta a furnizat energie termică în cantitate de_Gcal conform rapoartelor lunare privind cantitatea de energie facturată populației, având dreptul de a încasa de la bugetul de stat sume în cuantum de 9.548.870.76 lei (_*72,79 lei), iar în fapt a încasat suma de_.992.18 lei, suma de 7.510.121.42 lei trebuind a fi regularizată până cel mai târziu la data de 31.01.2010 conform articolului 5 alineat 3 din OG 36/2006. Pentru anul 2010 reclamanta a furnizat energie termică în cantitate de_ Gcal pentru care se cuveneau sume de la bugetul de stat pentru acoperirea a 45% din costurile combustibilului necesar producerii de energie termică de maxim 8.288.717.05 lei (_*64.96 lei), la finele anului 2010 nefiind justificată suma de 5.186.404.37 lei. În perioada ianuarie-septembrie 2011 reclamanta a furnizat la populație o cantitate de energie termică de_ Gcal pentru care avea dreptul la sume de la bugetul de stat în total de 6.197.543.69 lei (_.8969*75.11 lei), beneficiind de suma totală de 3.455.000 lei, la finele anului 2011 nefiind justificată suma de 2.443.860.31 lei.
Organul de control a stabilit faptul că au fost încălcate prevederile HG 1095/2009, ale OG 36/2006, ale OMAI 252/2009, ale OUG 69/2011.
În baza raportului de control a fost emisă decizia nr. 2/16.03.2012 care la secțiunea a II-a punctul 6 a stabilit ca măsură reverificarea sumelor primite de la bugetul de stat în perioada 2009-septembrie 2011 pentru acoperirea costurilor de până la 45% a combustibilului consumat pentru producerea energiei termice livrată populației comparativ cu deconturile justificative privind consumul efectiv, conducerea executivă urmând a adopta măsuri concrete în vedere restituirii la bugetul de stat a sumelor primite până la data de 30.09.2011 rămase neregularizate în condițiile specificate în raportul de control până la data de 30.06.2012.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta, contestație soluționată prin încheierea nr. 86/2305.2012 (fila 88).
TEXTE DE LEGE avute în vedere de către instanța de fond:
HG 1095/2009
„Se aprobă repartizarea sumei de 76.220 mii lei, cu care a fost suplimentat bugetul Ministerului Administrației și Internelor pe anul 2009 la capitolul 81.01 "Combustibili și energie", titlul 51 "Transferuri între unități ale administrației publice", prin Ordonanța Guvernului nr. 19/2009 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2009, către bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
2) Ministerul Administrației și Internelor virează sumele prevăzute în anexă în contul de venituri ale bugetelor locale 21.42.02.32 "Subvenție pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili".
(3) Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează exclusiv în scopul achitării obligațiilor restante către bugetul de stat ale operatorilor economici prevăzuți în anexă.
(4) În sensul prezentei hotărâri, prin obligații restante către bugetul de stat se înțelege obligațiile fiscale principale la bugetul de stat, precum și accesoriile aferente acestora, datorate la data de 31 august 2009 și neachitate.
(5) Repartiția sumelor se realizează în limita valorii compensărilor creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili aferente anului 2009, calculate conform art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 483/2006, cu modificările și completările ulterioare.
(6) Sumele prevăzute la alin. (1), încasate de bugetele locale, se virează în contul 50.70.31 "Disponibil al centralelor electrice de termoficare, conform art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 19/2009", deschis la Trezoreria Statului pe numele operatorilor economici prevăzuți în anexă, în termen de cel mult 10 zile de la încasare.
(7) Din contul prevăzut la alin. (6), operatorii economici pot efectua numai plăți reprezentând obligații restante față de bugetul de stat, astfel cum au fost acestea definite la alin. (4), pe bază de ordine de plată pentru Trezoreria Statului, cu confirmarea scrisă a organului fiscal competent în administrarea operatorului economic.
(8) Sumele încasate de operatorii economici peste nivelul obligațiilor restante față de bugetul de stat se restituie în contul de cheltuieli ale bugetelor locale din care au fost încasate, până la data de 28 decembrie 2009.
(9) Unitățile administrativ-teritoriale restituie sumele recuperate de la operatorii economici, din contul de venituri ale bugetului local prevăzut la alin. (2), în contul Ministerului Administrației și Internelor din care au fost încasate, până la data de 30 decembrie 2009”
OG 36/2006 ARTICOLUL 5
„Valoarea deconturilor justificative pentru alocarea efectivă a sumelor acordate în avans pentru producerea energiei termice furnizate populației se va deduce lunar din avansurile acordate potrivit alin. (1).
(3) Regularizarea definitivă a avansurilor acordate potrivit prevederilor alin. (1), pe baza deconturilor justificative pe luna decembrie a anului curent, se va face până la data de 15 ianuarie a anului următor, respectiv 15 aprilie, pentru avansurile acordate pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie a fiecărui an”
Ordin MFP 3387/2009 capitolul 3
„ Regularizări financiare cu bugetul de stat și bugetele locale de către regiile autonome, societățile sau companiile naționale și societățile comerciale și alte structuri de drept public
3.1. (1) Regiile autonome, societățile sau companiile naționale și societățile comerciale care au beneficiat, în anul 2009, de subvenții ori transferuri de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, au obligația de a verifica, pe baza deconturilor anuale, dacă alocațiile bugetare primite sunt justificate și, în cazul în care se constată că s-au primit sume în plus, acestea vor fi restituite bugetului de stat sau bugetelor locale pe anul 2010, după caz, în conturile corespunzătoare de cheltuieli bugetare din care au fost primite, la titlul 85 "Plăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent", până la data de 31 ianuarie 2010, dacă legea nu prevede altfel. Ordonatorii de credite au obligația de a comunica operatorilor economici cărora le-au acordat subvenții sau transferuri conturile de cheltuieli bugetare în care se restituie sumele alocate în plus.”
Ordin MAI 252/2009 articolul 12
„Prin ajutorul de stat se vor finanța numai costurile operatorilor economici cauzate de prestarea serviciilor de interes economic general înregistrate în perioada 2006 - 2015.
Articolul 14
Cuantumul alocărilor de ajutor de stat sub forma compensării nu va depăși suma necesară acoperirii totale a costurilor aferente prestării serviciului de interes economic general.
Cuantumul compensării include toate avantajele acordate de stat din resurse ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale sau ale altor organisme care administrează surse ale statului ori ale colectivităților locale, indiferent de forma acestora.”
Articolul 18
„Schema de ajutor de stat se aplică în perioada 2009 - 2015 pentru compensarea costurilor din prestarea serviciului de interes economic general aferente perioadei 2006 - 2015.”
Din analiza cererii de chemare în judecată instanța a reținut faptul că motivul de nelegalitate invocat de reclamant în susținerea acțiunii în anularea actelor administrative vizează interpretarea normelor juridice în materia ajutorului de stat, respectiv aplicarea dispozițiilor Ordinului 252/2009. Analizând măsura dispusă de organul de control în sarcina reclamantei, respectiv reverificarea sumelor primite de la bugetul de stat în perioada 2009-septembrie 2011 pentru acoperirea costurilor de până la 45% a combustibilului consumat pentru producerea energiei termice livrată populației comparativ cu deconturile justificative privind consumul real în raport de textele de lege mai sus citate, instanța reține faptul că motivele invocate de reclamant nu sunt întemeiate, din probele administrate nefiind răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ. Instanța a reținut faptul că reclamanta nu a contestat situația de fapt stabilită în raportul de control și preluată în cadrul deciziei nr 2/16.03.2012 nefiind ridicate obiecțiuni cu privire la cantitatea de energie termică indicată în actul de control și nici cu privire la valoarea sumelor de care a beneficiat de la bugetul de stat în perioada 2009-2011. În raport de situația de fapt descrisă în actele de control, care prin necontestare de către reclamant, a căpătat caracter definitiv, din care rezultă o diferență între sumele alocate de la bugetul de stat și sumele cuvenite furnizorului ca urmare a cantității de energie termică furnizată, și în raport de prevederile OG 36/2006 instanța a reținut faptul că obligația de regularizare a fost corect stabilită, datoriile societății nefiind un element pentru calcularea sumelor de restituit.
Apărarea reclamantei în sensul că restituirea sumelor se face numai în caz de supracompensare nu este de natură să conducă la anularea măsurii dispuse, atât timp cât această măsură vizează reverificarea sumelor primite de la bugetul de stat în raport de documentele justificative, având în vedere dispozițiile OG 36/2006, nefiind aplicabile Ordinului 252/2009. Schema de ajutor aprobată prin Ordinul 252/2009 vizează ajutorul de stat reglementat de OUG 110/2009, care prin articolul 1 stabilește domeniul de aplicare a textului normativ, beneficiarii acestuia fiind operatorii economici cărora le-a fost încredințată prestarea acestui serviciu public și care, din cauza pierderilor acumulate, înregistrau la data de 1 octombrie 2009 obligații de plată către furnizorii de gaze naturale și cărbune, inclusiv de transport, conform raportărilor financiare semestriale, neachitate până la data intrării în vigoare a ordonanței și ajutorul de stat reglementat de OG 36/2006. În raport de destinația sumelor acordate cu titlu de ajutor de stat în baza Ordinului 252/2009, instanța a apreciat că prevederile acestui act normativ nu se aplică situației de fapt reținute de organul de control, întrucât avansurile primite de societate au fost acordate conform HG 1095/2009 anterior intrării în vigoare a Ordinului invocat de parte, respectiv 23.10.2009, obligația de regularizare trebuind a fi supusă reglementării în vigoare la data primirii sumelor de la bugetul de stat.
Abaterea de la legalitate și regularitate constatată de intimată a avut la bază nerespectarea prevederilor OG 36/2006, act normativ care reglementează valoarea sumelor alocate de la bugetul de stat și obligația regularizării avansurilor acordate în raport de documentele justificative. Atât timp cât organul de control a stabilit faptul că prin raportare la cantitatea de energie termică furnizată de reclamantă populației sumele necesare pentru acoperirea a 45% din costurile de combustibil necesar producerii cantității este mai mică de sumele acordate, apărările reclamantei nu sunt fondate, textul articolului 5 din OG 36/2006 nefăcând nicio referire la deducerea obligațiilor de plată.
În materia legalității actului administrativ Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat faptul „actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însușii titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.”
În cazul de față instanța nu a putut reține faptul că autoritatea nu a depășit limitele dreptului de apreciere și nu a acționat cu exces de putere, reținând că actul a fost întocmit în conformitate cu regulile definite de OG 36/2006, nefiind constatate încălcări ale condițiilor de fond sau de formă pentru a fi incidentă sancțiunea nulității. În cazul de față autoritatea a emis actele cu respectarea principiului competenței, a legalității și a ierarhiei normelor juridice, acționând în domeniul de reglementare a ajutorului de stat în acord cu prevederile legale.
Cu privire la cererea de suspendare a executării actului, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea 554/2004.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării executării, pentru ca, până la soluționarea contestației să nu se desăvârșească o procedură de executare realizată cu încălcarea prevederilor legale. Scopul suspendării executării actului administrativ este acela de a preîntâmpina producerea unor prejudicii grave, ireparabile, ce ar putea să fie determinate de continuarea executării pornită în mod nelegal.
Din actele dosarului instanța a reținut că nu există elemente care să contureze ideea unui prejudiciu ireparabil, simplele susțineri ale reclamantei referitoare la consecințele punerii în aplicare a măsurii de restituire nefiind suficiente pentru a se opri efectele unui act administrativ. Executarea unei obligații bugetare stabilită printr-un act administrativ ulterior nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, prejudiciul eventual neputând constitui un motiv pentru a opri efectele actului. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
În ceea ce privește cazul bine justificat, instanța a reținut că motivele invocate de reclamant constituie motive de nulitate a actelor administrative fiscale, care nu pot fi analizate pe calea specială a suspendării. Existența cazului bine justificat poate fi reținută doar dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate al actelor administrative, îndoială care nu a fost ridicată prin aspectele invocate de către reclamant.
Împotriva hotărârii tribunalului, a formulat recurs ., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
A arătat recurenta în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut că prevederile Ordinului nr. 252/2009 nu se aplică situației de fapt reținută de organele de control,în contradicție cu prevederea expresă cuprinsă în art.18 al acestui ordin.
În speță atât organul de control cât și instanța de fond au constatat că sumele primite în baza Hotărârea Guvernului nr. 1095/2009,compensau costurile de producere a energiei termice pe anul2009, deci în perioada reglementată expres de Ordinul nr. 252/2009.
Organul de control cât și instanța de fond nu au reținut că în această perioadă (2009 – 2011) supusă litigiului, ., a beneficiat de supracompensare, așa cum este ea definită prin lege.
De asemenea, instanța de fond nu a observat că Ordinul nr. 252/2009 este emis având în vedere prevederile Ordonanța Guvernului nr.36/2006, așa cum este prevăzut expres în preambulul cu trimitere la art. 9 din ordonanță.
Instanța de fond a reținut că „ Abaterea de la legalitate și regularitate constatată de intimată a avut la bază nerespectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr.36/2006, act normativ care reglementează valoarea sumelor alocate de la bugetul de stat și obligația regularizării avansurilor acordate în raport de documentele justificative”.
. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1333/30 mai 2013 și cu privire la soluția de respingere a cererii de suspendare, arătând că în mod greșit instanța de fond a considerat ca nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu toate că recurenta a argumentat că a avut loc o interpretare restrictivă a împrejurărilor în care au fost acordate ajutoarele,fiind dovedită existența cazului bine justificat. Cât privește îndeplinirea celeilalte condiții, respectiv a pagubei iminente, arată recurenta că a precizat că prin punerea în aplicare a actului contestat se creează un prejudiciu care,în condițiile în care se obține anularea actului, este iremediabil și afectează grav funcționarea serviciului public de alimentare cu energie termică a mun. Bacău, prin mărimea sumei de restituit.
Intimata C. de C. a României, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. (8) și (9) cât și prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din conținutul cererii de chemare în judecată și a cererii de recurs rezultă că reclamantul este nemulțumit de faptul că pârâta a inclus suma de 11.006.000 lei în ajutorul de stat primit pentru subvenționarea producerii, transportului și livrării energiei termice către populație, deși acesta a respectat cu strictețe schema de ajutor de stat care rezulta din prevederile Ordinului M.A.I. nr. 252/2009 și din prevederile O.G nr. 36/2006, în aplicarea căreia a fost dat acest ordin.
Instanța de recurs observă că prin ORDINUL Nr. 229 din 16 septembrie 2009, privind alocarea sumelor în vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor combustibililor utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației în sistem centralizat, conform Ordonanței Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, Anexa 1, poziția 3, aplicabil pentru luna octombrie 2009, guvernul a acordat reclamantei suma de 300.000 lei pentru subvenționarea producerii, transportului și livrării energiei termice către populație.
În aceeași lună, guvernul a acordat reclamantului, prin HOTĂRÂREA Nr. 1095 din 1 octombrie 2009, privind repartizarea către bugetele locale a unor sume pentru operatorii economici care asigură energia termică pentru populație, Anexa 1, poziția 2, suma de 11.006.000 lei, dar numai pentru plata datoriilor acestuia către bugetul de stat.
Potrivit art. 1, alin. 1 din această hotărâre, s-a aprobat repartizarea sumei de 75.764 mii lei pentru suplimentarea bugetului MAI pe anul 2009 la capitolul 81.01 "Combustibili și energie", titlul 51 "Transferuri între unități ale administrației publice",sume care potrivit alin. 2 trebuiau virate în contul de venituri ale bugetelor locale 21.42.02.32 "Subvenție pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili".
La aliniatul (3),este însă menționată destinația acestor sume, respectiv că, „Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează exclusiv în scopul achitării obligațiilor restante către bugetul de stat ale operatorilor economici prevăzuți în anexă”.
Aliniatul 4) definește care sunt obligațiile restante către bugetul de stat, respectiv că, „În sensul prezentei hotărâri, prin obligații restante către bugetul de stat se înțelege obligațiile fiscale principale la bugetul de stat, precum și accesoriile aferente acestora, datorate la data de 31 august 2009 și neachitate”.
La aliniatul (6), s-a precizat contul în care se virează sumele prevăzute la alin. (1), încasate de bugetele locale, respectiv contul 50.70.31 "Disponibil al centralelor electrice de termoficare, conform art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 19/2009", deschis la Trezoreria Statului pe numele operatorilor economici prevăzuți în anexă, în termen de cel mult 10 zile de la încasare.
Astfel, deși în mod aparent suma de 11.006.000 lei a fost acordată pentru acoperirea creșterii neprevizionate a prețurilor la combustibilii necesari obținerii energiei termice, totuși din conținutul dispozițiilor din HG nr. 1.095/2009 evocate mai sus, rezultă că această sumă a avut o altă destinație decât sumele acordate în baza O.G. nr. 36/2006 și prin Ordinul MAI nr. 229/2009, deoarece reclamantei îi era interzis să folosească sumele în alt scop decât plata datoriilor către bugetul de stat consolidat, aspect reținut din aliniatul (7), prin care s-a statuat că, „ Din contul prevăzut la alin. (6), operatorii economici pot efectua numai plăți reprezentând obligații restante față de bugetul de stat, astfel cum au fost acestea definite la alin. (4), pe bază de ordine de plată pentru Trezoreria Statului, cu confirmarea scrisă a organului fiscal competent în administrarea operatorului economic”.
Diferența dintre destinația celor două sume acordate reclamantului în luna septembrie 2009, prin cele două acte normative menționate, rezultă și din termenele diferite în care se făcea regularizarea acestor sume, acesta fiind 15 ianuarie 2010 pentru suma acordată ca subvenție prin Ordinul MAI nr. 229/2009 și celelalte ordine date în anul 2009 în aplicarea O.G. nr. 36/2006, respectiv 28 decembrie 2009 pentru regularizarea sumei de 11.006.000 lei acordată prin HG nr. 1.095/2009 (art. unic, alin. 8).
De asemenea pârâta C. de C. a jud. Bacău, a reținut în conținutul Deciziei nr. 2/16.03.2012, la Cap. II, pct. 6, în mod greșit, că reclamantul ar fi primit în perioada 2009 – septembrie 2011 de la bugetul de stat, sume care au totalizat 27.353.984,36 lei, fără să observe că suma de 27.000.000 lei a fost acordată de guvern în luna octombrie 2009 prin Ordinul MAI nr. 229/2009 tuturor furnizorilor de energie termică din categoria cărora face parte și reclamanta, acesta din urmă primind în realitate prin acest act normativ numai suma de 300.000 lei.
Din calculul făcut de pârâtă (fila 172 dosar fond) și reținut ca bază de impunere în raportul de inspecție, rezultă fără dubii atât faptul că sumele de 11.006.000 lei și de 300.000 lei au fost avute în vedere, cumulativ, ca fiind subvenții acordate în baza O.G. nr. 36/2006, cât și faptul că toate sumele primite în anul 2009 de către reclamant nu puteau atinge suma totală de 27.000.000 lei, după cum rezultă fără dubii acest fapt din înscrisul aflat la fila 172 din dosarul de fond.
Prin includerea sumei de 11.006.000 lei în sumele acordate reclamantului de-a lungul anului 2009 în baza O.G. nr. 36/2006, fără observarea destinației speciale a acesteia, prevăzută expres de legiuitor în H.G. nr. 1.095/2009, pârâta a încălcat prevederile legale și constituționale care prevăd separarea și ierarhia puterilor în stat ce privește competența de a legifera, deoarece a construit nouă lege, lex tertia, prin luarea unor texte din acte normative diferite: O.G. nr. 36/2006, Ordinul MAI nr. 229/2009 și HG. nr. 1.095/2009 și pe care a aplicat-o la situația de fapt dedusă prezentei judecăți.
Este evident că o asemenea „lege” nu putea fi respectată de către reclamant care, deși îi era interzis și nu s-a făcut dovada că ar fi folosit suma de 11.006.000 pentru subvenționarea energiei termice furnizată populației, s-a văzut pus în postura de a i se imputa această sumă, ca și cum aceasta ar fi fost încasată în plus și peste nevoile reale de subvenționare a pierderilor rezultate din furnizarea energiei termice la un preț stabilit sub costurile de producție, transport și livrare efectivă către populație. În realitate însă pârâta nu a făcut dovada că suma de 11.006.000 lei, acordată ca ajutor de stat exclusiv pentru plata datoriilor bugetare, iar nu pentru plata furnizorilor de combustibili, nu ar fi fost folosită de reclamant la destinația stabilită expres de legiuitor prin HG. nr. 1.095/2009, motive pentru care instanța de recurs apreciază că în speță prezumția de legalitate și veridicitate a raportului de inspecție au fost răsturnate de recurenta – reclamantă și se impune admiterea recursului în ce privește criticile referitoare la hotărârea tribunalului privind soluționarea fondului cauzei.
Constatându-se întemeiate criticile referitoare la soluționarea fondului cauzei, se va respinge ca lipsit de interes, recursul privind soluționarea cererii de suspendare a executării dispuse în secțiunea a II a, pct. 6 din decizia nr. 2/2012 emisă de C. de C. Bacău.
Față de aceste considerente, instanța urmează ca, în baza prevederilor art. 3041 raportate la prevederile art. 312 alin. (2) și la prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă, să admită recursul în ceea ce privește soluționarea acțiunii și să modifice sentința recurată.
Se va admite în parte acțiunea și se va dispune anularea Încheierii Curții de conturi a României și a deciziei camerei de C. a jud. Bacău în ce privește acordarea în perioada 2009 – septembrie 2011 de la bugetul de stat, bugetul local sau din fonduri speciale a subvențiilor, transferurilor și alocațiilor bugetare și utilizarea lor conform destinațiilor stabilite.
Se va respinge recursul formulat de recurentă în ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare, ca fiind lipsit de interes.
Se vor menține dispozițiile sentinței recurate în ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. C. S.A. Bacău reprezentată prin director general ing. N. O. împotriva sentinței civile nr. 1333 din 30 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. JUD. BACĂU, în ceea ce privește soluționarea acțiunii.
Modifică în parte sentința recurată și, în consecință:
Admite, în parte, acțiunea, astfel cum a fost întregită.
Anulează încheierea nr. 86 din 23.05.2012 dată de C. de C. a României și pct. II.6 al deciziei nr. 2 din 16.03.2012 a Camerei de C. județul Bacău referitor la acordarea, în perioada 2009 - septembrie 2011, de la bugetul de stat, bugetul local sau din fondurile speciale a subvențiilor, transferurilor și alocațiilor bugetare și utilizarea lor conform destinațiilor stabilite.
II. Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1333 din 30.05.2013 a Tribunalului Bacău în ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare, ca lipsit de interes.
Menține dispozițiile sentinței recurate în ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare.
Cu opinia separată a judecătorului G. M. C., care este în sensul respingerii primului recurs, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. M. C. OLGUȚA L. T. C. Ș.
GREFIER,
C. M.
Opinie separată.
Soluția care se impunea a fi dată recursului îndreptat împotriva dispozițiilor din sentința civilă nr. 1333/30.05.2013 referitoare la fondul cauzei, era aceea de respingere a acestuia, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Premisa pe baza căreia trebuie examinate actele de control ale Curții de C. și cererea de recurs – chiar dacă sumar motivată (și oricum, nu în sensul reținut în motivarea soluției majoritare) – este aceea că ajutorul primit de recurentă și pentru care intimata a considerat că se impune o rambursare parțială, este un ajutor de stat.
Art. 86 alin. 2 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (devenit art. 106 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene) consacră regula potrivit căreia întreprinderile cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general sunt supuse reglementărilor prevăzute de tratat, în special normelor privind concurența. Același text consacră o excepție de la aceste prevederi condiția îndeplinirii unui anumit număr de criterii. Așadar, având în vedere caracterul de excepție al prevederilor art. 86 alin. 2 teza finală, orice interpretare extensivă a legislației naționale care reglementează acest ajutor (exceptat de la obligația de notificare) nu poate fi adoptată pentru a reține susținerile recurentei ca fiind juste.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 36/2006 au fost instituite prețurile locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, în scopul încălzirii locuințelor și al preparării apei calde menajere. În vederea compensării creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibilii utilizați pentru producerea energiei termice furnizate populației prin sisteme centralizate – pe perioada derulării programului „Termoficare 2006 - 2009 calitate și eficiență”, aprobat prin H.G. nr. 462/2006, iar apoi, ca urmare a modificărilor aduse prin H.G. nr. 381/2008 (Monitorul Oficial al României nr. 345 din 5.05.2008) pe perioada derulării programului se înlocuiește cu denumirea „Termoficare 2006 - 2015 căldură și confort” – prin art. 4 s-a prevăzut acordarea de sume pentru furnizorii de energie termică. Prin art. 9 se prevede că ordonanța conține o schemă de ajutor de stat.
În forma în vigoare la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial al României (14.08.2006) aceste sume se acordau din bugetele locale, în urma transferului de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor. După modificarea, prin Ordonanța Guvernului nr. 13/2009 (în vigoare de la 31.08.2009), art. 4 alin. 1 prevede că aceste sume „se acordă din bugetele locale, inclusiv din sume transferate bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor”, bugetul de stat fiind, astfel, doar parțial sursa subvențiilor.
Art. 4 alin. 2 prevede un plafon maxim al sumelor prevăzute la alin. 1 care sunt acordate de la bugetul de stat, respectiv „45% din costurile determinate conform reglementărilor în vigoare pentru combustibilul propriu folosit pentru producerea energiei termice destinate populației.” Pentru acoperirea integrală a diferenței dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice livrate populației și prețurile locale de referință, alin. (4) prevede că, după acordarea sumelor de la bugetul de stat, potrivit alin. (1), sarcina asigurării fondurilor revine autoritățile administrației publice locale, care trebuie să asigure această diferență „dar nu mai puțin de 10% din valoarea costurilor totale.”
Posibilitatea acordării în avans de sume de la bugetul de stat și de la bugetul local, potrivit art. 4 alin. 1 și 4, „în vederea constituirii stocurilor de cărbune, păcură și de combustibil lichid ușor pentru sezonul rece, inclusiv pentru cheltuielile de transport aferente constituirii acestor stocuri”, este prevăzută la art. 5 alin. 1. La alin. (2) se prevede că „Valoarea deconturilor justificative pentru alocarea efectivă a sumelor acordate în avans pentru producerea energiei termice furnizate populației se va deduce lunar din avansurile acordate potrivit alin. (1)”, iar potrivit alin. (3) „Regularizarea definitivă a avansurilor acordate potrivit prevederilor alin. (1), pe baza deconturilor justificative pe luna decembrie a anului curent, se va face până la data de 15 ianuarie a anului următor, respectiv 15 aprilie, pentru avansurile acordate pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie a fiecărui an.”
Tratamentul pierderilor neacceptate în preț/tarif, înregistrate de operatorii economici din subordinea autorităților administrației publice locale a fost reglementat, începând cu 31.08.2009, prin art. 52, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 13/2009, textul prevăzând posibilitatea acoperirii acestora din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Prin aceeași ordonanță (Ordonanța Guvernului nr. 13/2009) a fost modificat și art. 9 care are următorul cuprins: „În baza prevederilor prezentei ordonanțe, Ministerul Administrației și Internelor elaborează o schemă de ajutor de stat cu respectarea prevederilor Deciziei Comisiei din 28 noiembrie 2005 nr. 2005/842/CE privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 312 din 29 noiembrie 2005.”
Așadar, schema de ajutor de stat se referă exclusiv la forma compensației pentru obligația de serviciu public, cu referire strictă la prețurile locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, dat fiind faptul că a fost elaborară în baza O.G. nr. 36/2006 care are acest obiect de reglementare.
În anul 2009, în aplicarea art. 4 alin. 1 și, respectiv, art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006, Guvernul și respectiv Ministerul Administrației și Internelor au adoptat Hotărârea 1095/2009 privind repartizarea către bugetele locale a unor sume pentru operatorii economici care asigură energia termică pentru populație (Monitorul Oficial al României nr. 675 din 8 octombrie 2009) și Ordinul nr._ pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat acordat operatorilor economici care prestează serviciul de interes economic general de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei termice în sistem centralizat către populație (Monitorul Oficial al României nr. 715 din 23 octombrie 2009); anterior, o schemă de ajutor de stat fusese aprobată de ministrul administrației și internelor prin Ordinul nr. 125/2007, schema fiind elaborată pentru compensarea pierderilor înregistrate ca urmare a prestării serviciilor de interes economic general de către societățile care produc, transportă, distribuie și furnizează energie termică, conținută de Ordonanța Guvernului nr. 36/2006 în forma în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României.
În cauză, reclamanta a beneficiat atât de sumele prevăzute la art. 4 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 36/2006 acordate de la bugetul de stat, cât și de cele prevăzute de 4 alin. 4 acordate de la bugetul local al Municipiului Bacău. Prin actele contestate, abaterea de la legalitate și regularitate a fost constatată doar în privința subvențiilor primite de la bugetul de stat în temeiul art. 4 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 36/2009. Controlul a vizat perioada 1.01.2009 – 30.09.2011, pentru fiecare an constatându-se următoarele:
- în anul 2009 reclamanta a furnizat populației cantitatea de 131.183,8269 Gcal energie termică pentru care i se cuvenea de la bugetul de stat, în limita de 45% prevăzută de art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 36/2006, suma de 9.548.870,76 lei în condițiile în care primise 17.058.992,18 lei, deci mai mult cu 7.510.121,42 lei decât i s-ar fi cuvenit;
- în anul 2010 reclamanta a furnizat populației cantitatea de 131.597,2870 Gcal energie termică pentru care i se cuvenea de la bugetul de stat, în limita de 45% prevăzută de art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 36/2006, suma de 8.288.717,05 lei în condițiile în care primise 5.965.000,00 lei, deci mai puțin cu 2.323.717,05 lei decât i s-ar fi cuvenit;
- în perioada ianuarie – septembrie 2011 reclamanta a furnizat populației cantitatea de 85.512,8969 Gcal energie termică pentru care i se cuvenea de la bugetul de stat, în limita de 45% prevăzută de art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 36/2006, suma de 6.197.543,69 lei în condițiile în care primise 3.455.000, deci mai puțin cu 2.742.543,69 lei decât i s-ar fi cuvenit.
Suma de 2.443.860,31 lei estimată de pârâte ca fiind prejudiciu este rezultatul scăderii sumelor în minus din anii 2010 și 2011 (2.323.717,05 + 2.742.543,69 = 5.066.260,74) din suma primită în plus în anul 2009 (7.510.161,42). Este de constatat că, deși prin măsura de la pct. II.6 din decizia nr. 2/2012, s-a dispus reverificarea sumelor primite de la bugetul de stat pentru întreaga perioadă verificată, în concret abaterea se referă doar la anul 2009, an în care reclamanta a primit în plus sume cu titlu de subvenții.
În aplicarea art. 4 alin. (1) - (3) și ale art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2006, ministrul administrației și internelor a emis Ordinul nr. 229/2009 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 633 din 24 septembrie 2009), prin care au fost aprobată alocarea unor sume pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili corespunzător perioadei ianuarie - septembrie a anului 2009 (tranșa V - octombrie 2009), conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin. potrivit art. 2 aceste sume se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor, pentru furnizorii de energie termică destinată populației. În anexa 1, la pct. 3, pentru Bacău, pornind de la cantitatea de energie termică furnizată populației în perioada ianuarie – septembrie 2009, de 89.885 Gcal., s-a estimat a fi furnizată populației o cantitate anuală de 234.366 Gcal, și compensare pentru anul 2009 de 17.059.501 lei – la prețul unitar de 72,79 lei/Gcal. –, din care pentru luna octombrie a fost repartizată suma de 300.000 lei. Până la sfârșitul anului 2009, reclamanta a furnizat o cantitate de energie termică de 131.184 lei, care, înmulțită cu prețul unitar de 72,79 lei/Gcal, rezultă 9.548.883,36 lei.
Așadar, ceea ce s-a constatat de către pârâte este depășirea, în cazul reclamantei, a plafonului maxim de 45% impus de art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 36/2006, a sumelor care i se cuvenea acesteia în anul 2009. pentru a ajunge la valoarea estimată a prejudiciului, organul de control a efectuat o compensare cu diferențele în minus din anii 2010 și 2011, impunându-i reclamantei doar recuperarea diferenței astfel rezultate.
Hotărârea Guvernului nr. 1095/2009 a fost adoptată pentru asigurarea resurselor necesare punerii în aplicare a art. 4 alin. 1 din O.G. nr. 36/2006, în preambulul acestei hotărâri menționându-se clar, ca temei al adoptării acesteia, art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 36/2006; prin art. 1 alin. 1 a fost aprobată repartizarea sumei de 75.764 mii lei, (cu care a fost suplimentat bugetul Ministerului Administrației și Internelor pe anul 2009 la capitolul 81.01 "Combustibili și energie", titlul 51 "Transferuri între unități ale administrației publice"), către bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute în anexă; în anexă, la pct. 2, reclamanta este menționată cu suma de 11. 006 mii lei. A.. 2 al art. 1 prevede că Ministerul Administrației și Internelor virează sumele prevăzute în anexă în contul de venituri ale bugetelor locale „Subvenție pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili”.
H.G. nr. 1095/2009 fiind adoptată în temeiul art. 4 alin. 1 din O.G. nr. 36/2006, având în vedere și dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2004 – potrivit cărora actele normative date în executarea (între altele) a ordonanțelor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă – ținând seama și de faptul că sumele acordate prin H.G. nr. 1095/2009 au fost virate în contul de venituri ale bugetelor locale „Subvenție pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili”, reținând încă o dată, caracterul de excepție al acestui tip de ajutor de stat reglementat de art. 86 alin. 2 teza finală din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, se impune constatarea că suma de 11.006.000 lei reprezintă un ajutor de stat acordat pentru compensarea creșterilor neprevizionate ale prețurilor la combustibili, această sumă fiind necesar a fi luată în calcul la stabilirea cuantumului subvenției de care reclamanta a beneficiat în anul 2009 în temeiul art. 4 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 36/2006.
Faptul că alin. 3 al art. 1 din H.G. nr. 1095/2009 prevede că sumele acordate potrivit alin. 1 se utilizează exclusiv în scopul achitării obligațiilor restante către bugetul de stat nu semnifică schimbarea naturii de ajutor de stat acordat exclusiv în forma prevăzută de art. 4 alin. 1 din O.G. nr. 36/2009, și în acord cu dispozițiile Deciziei Comisiei din 28 noiembrie 2005 nr. 2005/842/CE privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat (publicată în Jurnalul Oficial nr. L 312 din 29 noiembrie 2005).
Potrivit art. 5 alin. 1 din această din Decizia Comisiei nr. 2005/842/CE, art. 8 din O.G. nr. 36/2006, art. 14 din Schemele de ajutor de stat aprobate prin Ordinul nr. 125/2007 și, ulterior, prin Ordinul nr. 2.917/2009, valoarea compensației nu poate depăși ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor efectuate pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public, cu luarea în considerare a veniturilor relevante și a unui profit rezonabil, compensația trebuind să fie folosită efectiv pentru funcționarea serviciului de interes economic general respectiv. Potrivit art. 5 alin. 2 din Decizia Comisiei nr. 2005/842/CE „Costurile care sunt luate în calcul cuprind toate costurile efectuate pentru funcționarea serviciului de interes economic general.”, costuri care se calculează, așa cum se prevede în continuare în art. 5 alin. 2, pe baza principiilor de contabilitate a costurilor general acceptate. Datoriile către bugetul de stat reprezintă o formă de diminuare a avantajelor economice reprezentând, practic, o cheltuială; pe de altă parte, achiziționarea materiilor prime și a celorlalte materiale sau servicii necesare producerii și furnizării de energie termică, ca și furnizarea acesteia către beneficiari implică cheltuieli de natură fiscală care, în final, se constituie în datorii către bugetul de stat (impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată).
Ordinul nr._ – cu referire la O.G. nr. 36/2006 ale cărei dispoziții sunt aplicabile în cauza de față (ordinul vizând și alte scheme de ajutor) – reglementează mecanismul acordării schemei de ajutor (condițiile de acordare a ajutoarelor de stat), în formele prevăzute de art. 4 alin. 1 și 2, art. 4 alin. 4, art. 52 din O.G. nr. 36/2006. Însă, dispozițiile din acest ordin invocate de recurenta-reclamantă sunt nerelevante. Art. 18 se referă la durata de aplicare a schemei de ajutor de stat, aceasta aplicându-se, potrivit textului, „în perioada 2009 - 2015 pentru compensarea costurilor din prestarea serviciului de interes economic general aferente perioadei 2006 - 2015.” Această prevedere nu are semnificația susținută de recurentă. La momentul aprobării schemei, reclamanta se afla în situația de a fi beneficiat deja de schema de ajutor întrucât primise avansurile la care se referă art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 36/2006 și art. 13 din Ordinul nr. 252/2009. Or, atât O.G. nr. 36/2006, prin art. 5 alin. 3, cât și Ordinul nr. 252/2009, prin art. 13 alin. 3, impun, pentru avansurile acordate pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie a fiecărui an, obligația regularizării definitive a avansurilor acordate potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 36/2006, respectiv art. 13 alin. 1 din Ordinul nr. 252/2009, pe baza deconturilor justificative pe luna decembrie a anului curent, se va face până la data de 15 ianuarie a anului următor.
Cum recurenta-reclamantă a primit de la bugetul de stat sume mai mari decât plafonul legal de 45% prevăzut de art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 36/2006, ținând seama și de aceste din urmă dispoziții, avea obligația stabilită de organele de control.
Ținând seama de faptul că abaterea de la legalitate și regularitate a vizat doar măsura de ajutor de stat prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 36/2006, niciunul dintre argumentele recurentei (în recurs și la prima instanță) referitoare la pierderile înregistrate și la actele autorității publice locale circumscrise domeniului analizat nu sunt relevante, acestea referindu-se la celelalte măsuri de ajutor (prevăzute de art. 4 alin. 4 și art. 51 din O.G. nr. 36/2006).
Prin urmare, nu se poate reține vreun motiv de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
JUDECĂTOR,
G. M. C.
Red.s. – O. G. P.
Red.d.r.- O.L.T./22.11.2013
Tehnored. opinie separat/G.M.C./28.11.2013
Tehnored. V.M./3 ex.
26.11.2013
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 26/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 3424/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
