Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 26/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 568/32/2012/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 26/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08 FEBRUARIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. Ș.
GREFIER V. Z.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâții . București – G. Zăcăminte Moinești și M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2013 și au fost consemnate în încheierea pronunțată la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Prin sentința civilă nr. 2000/27.06.2012 Judecătoria Moinești și-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect anulare certificat drept de proprietate ,,fond funciar” Curții de Apel Bacău, apreciind că actul administrativ contestat este emis de o autoritate centrală, respectiv M. E. și Comerțului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ 12.
La termenul din data de 9.10.2012, Curtea de Apel Bacău a invocat la rândul său excepția de necompetență materială pe care o considerat-o întemeiată pentru următoarele considerente:
Din conținutul cererii introduse de reclamantul R. M. pe rolul Judecătoriei Moinești, rezulta că acesta și-a intitulat-o ,,plângere” și că, prin acțiunea formulată urmărea de fapt constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate însă numai în prealabil și pentru a-i fi recunoscut dreptul său de proprietate, ca o recunoaștere a dreptului său de proprietate solicită instanței și radierea (,,anularea”) dreptului de proprietate al pârâtului din cartea funciară.
Curtea de Apel Bacău a considerat această plângere ca o veritabilă acțiune în revendicare, în cadrul căreia reclamantul invocase în prealabil excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, precum și radierea în urma admiterii revendicării, a dreptului de proprietate al pârâtului din cartea funciară.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.
Prin decizia nr.2391/28.02.2013 Î.C.C.J. a stabilit competenta de soluționare a capătului de cerere privind revendicarea si radierea dreptului întabulat din acțiunea reclamantului Rotila M., în contradictoriu cu pârâta S.C. O. P. S.A. – G. Zăcăminte Moinești, în favoarea Judecătoriei Moinești.
În motivarea cererii sale, reclamantul R. M. a arătat faptul că deține un teren în proprietate de 2340 metri pătrați fânaț în punctul „B.” din extravilanul comunei Z., teren pe care sunt amplasate două sonde aparținând pârâtei și care i-a comunicat, la solicitarea acestuia de plată a unei chirii, că deține certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr._ eliberat de M. E. și Comerțului la data de 01.11.2006 în care la poziția 224 este înscrisă suprafața de teren a acestei sonde. Apreciază că pârâta prin ocuparea abuzivă a terenului menționat încalcă dreptul său de proprietate iar actele emise sunt nelegale și se impune anularea acestora .
Pârâtul M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri a invocat prin întâmpinare excepțiile inadmisibilității acțiunii și tardivității excepției de nelegalitate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția de prematuritate, de inadmisibilitate a acțiunii, arată că din înscrisurile de la dosarul cauzei nu reiese că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pentru actele administrative cum este cazul Certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr._ emis la data de 01.11.1996 de către fostul Minister al E. și Comerțului înainte de promovarea acțiunii sale inițiale 22.11.2012 ce reprezintă data înregistrării dosarului nr._ la Judecătoria Moinești, dosar ce a fost declinat la Curtea de Apel Bacău cu nr._ 12 din care a fost reținută spre judecare prezenta cauză drept excepție de nelegalitate act administrativ.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Potrivii art. 109 pct. (2)1 Cod procedură civilă "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. "
Având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate și întrucât reclamantul nu a respectat această procedură impusă de legiuitor, solicită să respingerea cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr._ emis la data de 01.11.1996 ca prematur formulată, ca inadmisibilă.
II. Cu privire la excepția de tardivitate a cererii de anulare a certificatului de atestare
Solicită să se rețină și faptul că excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv cererea de anulare a certificatului a fost ridicată cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) si alin. (2) din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, întrucât a fost formulată cu depășirea termenului de 6 luni, respectiv de un an de la data emiterii actului.
De altfel, instituția termenelor procedurale impune îndeplinirea actelor de procedură în conformitate cu dispozițiile legale și contribuie la asigurarea disciplinei procedurale, având menirea de a stimula activitatea părților, prin sancțiunea instituită prin nerespectarea lor, iar toate termenele legale, imperative sunt prezumate a fi statornicite sub sancțiunea decăderii. Derogările de la aceasta regulă trebuie sa fie expres prevăzute într-o dispoziție a legii.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea 554/2004, cu modificările și completările ulterioare:
"(1) Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:
a)data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b)data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) Ut. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis in soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
6) data încheierii procesului - verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării ia cunoștința, data introducerii cererii sau data încheierii procesului - verbal de conciliere, după caz".
După cum se poate observa, actul administrativ vizat a fost emis în anul 1996, iar cererea de anulare absolută parțială a certificatului a fost introdusă la instanța de judecata in anul 2011 cu depășirea termenului de decădere de 6 luni, respectiv de un an de la data emiterii actului.
Mai mult decât atât, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr._ emis la data de 01.11.1996 de către fostul Minister al E. și Comerțului a fost înscris în registrul de carte funciară dreptul de proprietate asupra imobilului situat în extravilanul comunei Z., respectiv teren curți construcții în suprafață de 2000 mp, drum în suprafață de 4.619 mp pentru . G. Zăcăminte Z. - Tazlău, dreptul de proprietate asupra acestui teren devenind astfel de la data 16.02.2009 opozabil erga omnes, inclusiv terților. În concluzie, reclamantul este prezumat a fi avut cunoștință de existența certificatului încă din anul 2009.
De asemenea, potrivit corespondenței purtate cu O. P. reclamantul R. M. ar fi luat la cunoștință de existenta certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat încă din anul 2006.
În lumina celor precizate mai sus a intervenit decăderea din dreptul material la acțiune a reclamantului în ceea ce privește anularea actului administrativ contestat, întrucât acesta a luat cunoștință de existența certificatului încă din anul 2006 si decăderea din dreptul de a formula excepție de nelegalitate a actului administrativ ca mijloc de apărare.
Dreptul de a invoca excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral poate fi exercitat doar atâta timp cât dreptul la acțiune al reclamantului nu s-a prescris.
Pentru toate aceste motive, solicită să admiterea excepției invocate și să se respingă cererea de anulara / excepția de nelegalitate ca tardiv introdusa.
Până la data intrării în vigoare a Legii nr. 544/2004 erau aplicabile principiile generale de drept recunoscute de practica judiciară, reclamanta având posibilitatea de a solicita anularea actului administrativ conform prevederilor legale în vigoare, la data emiterii acestuia, respectiv Legea nr. 29/1990.
Dispozițiile Legii nr. 554/2004 sunt fără echivoc, ele pot fi aplicate numai actelor administrative unilaterale individuale emise după data intrării în vigoare a acestei legi, întrucât legea civila nu retroactivează - art. 15, alin.(2) din Constituția României, însă vă rugăm să rețineți că a fost ridicată excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr._ ce a fost emis ia data de 01.11.1996 de către fostul Minister al E. și Comerțului.
Totodată, trebuie sa aveți in vedere si termenul in care poate fi invocata excepția de nelegalitate, dat fiind faptul că din formula redacțională a textului art. 4, alin.(1) din Legea 554/2004, astfel cum acesta a fost modificat, s-ar putea concluziona, la o prima analiză, caracterul imprescriptibil al excepției de nelegalitate, însă, excepția de nelegalitate este imprescriptibilă sub rezerva prescripției acțiunii de fond pe care o însoțește.
Dacă la o simpla lecturare a prevederilor art. 4, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completări/e ulterioare "legalitatea unui act administrativ unilateral individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate», la o analiza mal atenta a textului de lege, si luând in considerare si sintagma « in cadrul unui proces » se poate concluziona că, dreptul de a invoca excepția de nelegalitate al unui act administrativ unilateral poate fi exercitat, doar atâta timp cat dreptul la acțiune al reclamantului nu s-a prescris.
De asemenea, solicită sa se rețină că prin deciziile nr. 404/10 aprilie 2008, nr. 425/10 aprilie 2008 si nr. 426/10 aprilie 2008 Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 554/2004 si ale art. 11 alin. 2 si art. III din Legea nr. 262/2007.
După pronunțarea acestor decizii. înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de contencios administrativ si fiscal a recurs la aplicarea art. 20 alin.2 si art. 148 alin. 2 din Constituție, republicata si, in realizarea rolului ce revine judecătorului național in calitate de prim judecător convențional si comunitar, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum si la jurisprudența CEDO si a Curții de Justiție de la Luxemburg, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 si ale art. II alin. 2 teza finala din Legea nr. 262/2007 cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior Legii nr. 554/2004 a cărui legalitate se contesta astăzi, pe calea excepției de nelegalitate.
Aceasta soluție de principiu a fost stabilita la nivelul secției în ședința plenului judecătorilor din 26 mai 2008 și, ulterior, în acest sens, Secția de contencios administrativ și fiscal a ICCJ a pronunțat Decizia nr. 2307/04.06,2008, prin care s-a apreciat ca excepția de nelegalitate invocată împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004 este neîntemeiata, iar nu inadmisibilă.
Astfel, cu privire la invocarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare si a art. II alin. 2 teza finala din Legea nr. 262/2007 ca temeiuri de drept ale excepției de nelegalitate invocate împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004, instanța supremă a decis ca; cităm din Decizia 2307/4 iunie 2008 a ICCJ "judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, in sensul art. 20 alin.(2) din Constituție! republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției europene a drepturilor omului), iar pe de alta parte, sensul art. 148 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la compatibilitatea si concordanta normelor din dreptul intern cu reglementările si jurisprudența comunitară.
În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției europene a drepturilor omului, are obligația de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-se preeminența față de orice alta prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie sa aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (CEDO, Hotărârea din 26 aprilie 2007 - MO nr. 830 din 5 decembrie 2007).
Curtea de Justiție de la Luxemburg, cu privire la rolul ce revine judecătorului național în calitate de prim judecător comunitar, a reținut și ea că: „este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune in aplicare principiile comunitare ale securității juridice si protecției încrederii legitime in aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cat si al autorităților administrative, cu condiția ca interesul comunității sa fie pe deplin luat in considerare" (Hotărârea din 13 martie 2008).
Raportându-se, așadar, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica CEDO (blocul de convenționalitate) precum si la reglementă r/ie comunitare si jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, înalta curte va înlătura dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004, reținând ca aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale si comunitare a căror respectare asigura exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
În măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004, dispozițiile sus-menționate din Legea contenciosului administrativ încalcă astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului și in practica CEDO, precum si art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse „principiului securității juridice, care se regăsește in totalitatea convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept" (CEDO Hotărârea din 6 decembrie 2007).
Este de reținut și faptul că, sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic, CEDO a reținut că posibilitatea de a anula fără limita în timp o hotărâre judecătorească irevocabila reprezintă o încălcare a principiului securității juridice (CEDO Hotărârea din 28 octombrie 1999 - MO nr. 414 din 31 august 2000), în opinia separata la aceasta hotărâre precizându-se ca „posibilitatea de a se anula, fără limită în timp, o hotărâre definitiva, obligatorie si executata... trebuie considerata ca o înfrângere a dreptului la justiție", garantat de art. 6 din Convenție.
Argumentele CEDO expuse în speță citată sunt perfect valabile și în speța de față, validitatea lor fiind susținută de similitudinea de efecte juridice existente intre hotărârea judecătorească definitivă si irevocabilă și actul administrativ irevocabil emis de autoritatea emitentă și definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislația anterioara intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004.
Jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg este constanta si unitara in ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare, in sensul ca atunci când partea îndreptățită sa formuleze o acțiune in anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limita pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie sa accepte faptul ca i se va opune caracterul definitiv ai actului respectiv si nu va mai putea solicita in instanța controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentala a excepției de nelegalitate (Hotărârea din 30 ianuarie 1997, Hotărârea din 15 februarie 2001, Hotărârea din 23 februarie 2006, etc.).
Ca o consecință a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) si art. 148 alin. (2) din Constituție, republicata, prin raportare la principiile amintite mai sus, la Convenția europeana a drepturilor omului si la Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum si la jurisprudența CEDO 67 a Curții de Justiție de la Luxemburg, înalta Curte a înlăturat, in speță, aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 si a art. II alin. 2 teza finala din Legea nr. 262/2007, cu privire ta actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004".
În concluzie solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită excepțiile invocate si sa respingeți excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate anulare a certificatului . nr._ emis la data de 01.11.1996 de către fostul Minister al E. și Comerțului, in principal ca inadmisibilă, respectiv ca tardivă, iar în subsidiar să se respingă excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
În drept, invocăm prevederile art. 115-118 Cod procedura civila coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1, art. 11 pct. (1) si pct. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
III. Reclamantul a solicitat instanței sa-i pună in vedere paratei sa depună in original si in copie următoarele înscrisuri absolut necesare pentru soluționarea legala a cauzei:
1. Consimțământul scris al autoarei mele presupus a fi fost expropriata prin Decretul de expropriere nr.338/1958,in original si in copie. Formulează această solicitare întrucât nu este reala afirmația ca in timpul comunismului nu se solicita consimțământul scris al persoanei care urma sa fie expropriata. Realitatea este ca in timpul comunismului se cerea consimțământul scris al persoanei care urma sa fie expropriată totala contradicție cu stilul actual cand, asa cum s-a procedat si in prezenta cauza, te poți trezi deposedat de bunul imobil abuziv;
2. Înscrisul în original și în copie, în speță dispoziția de plată/statul de plată, orice altă formă de plată legală la acea vreme si care sa poarte semnătura autoarei reclamantului pentru primirea vreunei sume de bani cu titlul de despăgubiri pentru expropriere. Formulez aceasta cerere dat fiind faptul ca procesul verbal din 23.01.1959, prin care pretinde parata ca atesta faptul ca autoarea a fost despăgubită, nu conține semnătura acesteia, acest proces verbal este semnat de un președinte (nu se știe al cui, pentru ca nu se înțelege din stampila a cărei instituții este aceasta),de delegatul secției agricole al raionului Moinești, de un secretar nu se știe al cui, de un agent agricol nu se știe al cui, de serviciul topografie de serviciul terenuri al trustului de extracție Moinesti.
Înscrisurile trebuiau obligatoriu semnate și cu actul de identitate al celui care plătea sau încasa o suma de bani oricât de mică sau mare ar fi fost aceasta.
3. Să depună, în original și în copie întregul certificat de atestare a dreptului de proprietate .._ emis la data de 01.11.2006.
Pârâta a depus la dosar doar coperta acestui certificat, ori certificatul conține un număr de file.
4. Să depună cele 13 înscrisuri cerute imperativ de HG.834/14.12.1991, in copie si in original.
Din aceste 13 înscrisuri cerute imperativ de HG.834/1991 parata a depus doar 5 înscrisuri, iar al șaselea, adică Decretul de Expropriere 338/1958, care este falsificat în sensul că în anexa nr. l la Decretul de Expropriere nr.338/1958 în copie după original certificata și transmisă de Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bacău la nr.171 este înscrisă . de 4543 mp. teren expropriat de la 2 persoane, în timp ce pârâta prezintă anexa nr. l falsificând punctual 171 in sensul ca a modificat punctual 171 adăugând cifra 1 in fata cifrei 4543, rezultând suprafața de_ mp. Totodată, din cele 5 înscrisuri depuse, procesul verbal care trebuia semnat de toți vecinii persoane fizice care au terenuri în zonă, aceștia depun un proces verbal semnat la vecini de P. și de Ocolul Silvic Moinești.
În măsura în care pârâta nu va depune toate aceste înscrisuri imperativ cerute de HG 834/199l, obligație legala, solicită să se dispună disjungerea cauzei în sensul înaintării părții penale a acesteia către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție pentru efectuarea de cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute si pedepsite de art.220 pct.2 si 3,246,247,248,288,290,291,323 Cod penal. Personal va formula plângere penala împotriva celor minim 3 entități implicate in acest caz anume, .,OCPI Bacău si M. E..
4. Solicită instanței de judecata să impună respectarea ordinei în dezbateri, dat fiind faptul că la fiecare termen de judecata, de fiecare dată numai juristul pârâtei vorbește și face propuneri.
5. Solicită să i se comunice toate înscrisurile depuse la dosar de toate entitățile implicate în cauză, așa cum prevede Codul de procedura civila, înscrisuri care îi sunt absolut necesare nu numai pentru soluționarea prezentei cauze, ci și în plângerea penală pe care o voi adresa Parchetului de pe lângă ICCJ.
În fapt, certificatul în cauză este emis la data de 01.11.2006, după . Legii nr.554/2004 și este eliberat nelegal pentru următoarele considerente:
- eliberarea certificatului s-a făcut fără să se țină cont că pârâta . nu a prezentat toate cele 13 înscrisuri cerute în mod imperativ de HG.834/1991 și în criteriile de aplicare ale acestuia;
- nu s-a verificat dacă pretinsul act de proprietate, în speță Decretul de Expropriere 338/1958, s-a aplicat sau nu în acest caz, cu atât mai mult cu cât în anexa nr. l la acest decret . nr.171 cu o suprafața de teren expropriata de numai 4543 mp., în timp ce certificatul este emis pentru suprafața de 413.743,098 mp.;
- după afirmațiile . autoarea sa ar fi fost expropriata cu suprafața de 945,33 mp.,careul sondei aflându-se în totalitate pe terenul acesteia, situație în care careul sondei 4010 nu poate fi de 2000 mp., în timp ce suprafața terenului autoarei mele este de 2340 mp. Și pe care se mai află o sondă și anume G 5 pentru care a încheiat contract cu pârâta pentru suprafața de 900 mp. Deci, după un calcul simplu, 900 + 2000 =2900 mp, mai mult decât este suprafața totala a terenului autoarei sale. Mai mult, dintr-un raport de expertiza extrajudiciară comandat de reclamant rezultă că pârâta a marcat perimetrul sondei 4010 pe o suprafața de 1199mp. Nimeni din minister nu a verificat și nu s-a sesizat de aceste inadvertențe;
- din cele 2 planuri de situație rezultă, așa cum s-a executat la cererea pârâtei, ca pârâta se învecinează doar cu pârâta și cu Ocolul Silvic Moinești. În realitate careul sondei 4010 se învecinează cel puțin pe o latura cu subsemnatul cu terenul ocupat de sonda G 5 pentru care aceasta plătește chirie, tot cu reclamantul pe teren liber pe care ii stăpânește, cat si cu alți vecini persoane fizice cum ar fi E. M. (actualmente după decesul acesteia O. T. D. ca moștenitor), P. O., C. C. decedată în decembrie 2012 urmând a se dezbate moștenirea). În procesul verbal de vecinătăți nu este pomenit și nu este semnat de nici un proprietar persoana fizică în pofida faptului că în zonă sunt numai proprietăți particulare cu acte în regulă, pârâta făcând mențiunea nereală că numai pârâta si Ocolul Silvic Moinesti sunt singurii proprietari din zona; mai mult reclamantul a formulat cereri pentru retrocedarea in natura a terenului in litigiu, cereri formulate in temeiul Legii 18/1991, Legii 10/2001, Legii 247/2005 si adresate Primăriei Z.. La toate aceste cereri am primit același răspuns ca terenul nu a fost niciodată preluat la stat si ca îi revine reclamantului sarcina sa-l treacă la rol in registrul agricol pe baza documentelor pe care le deține, lucru pe care l-a si făcut, in prezent plătind impozit si pe acest teren;
- pe de alta parte, prin adresa nr.995/27.07.2004 Arhivele Naționale Direcția Județeană Bacău îi face cunoscut reclamantului că autoarea sa nu figurează cu teren expropriat în . anexă la Decretul de expropriere nr.338/1958.
Certificatul a fost emis după 2 ani după ce . fost privatizată în luna iulie 2004, devenind societate cu capital privat străin, deci când entitatea pentru care s-a emis certificatul nu mai exista.
Pe cale de consecință excepția de nelegalitate a punctului 224 din Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr._/01.11.2006 trebuie admisa.
O. a depus concluzii scrise prin care a solicitat:
- să se admită excepția lipsei capacității juridice de folosința a pârâtei . G. Zăcăminte Moinesti, .. 92, Jud. Bacău și să se respingă acțiunea introdusa față de această entitate ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsita de capacitate procesuală de folosință.
În ipoteza în care se va respinge excepția lipsei capacității juridice de folosința a pârâtei . G. Zăcăminte Moinesti, solicită:
- să se respingă excepția de nelegalitate a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr._ ( poziția 224) eliberat de M. E. și Comerțului (a data de 01.11.2006, ca neîntemeiata.
În raport cu situația de fapt și de drept a cauzei ce vizează excepția de nelegalitate, susține următoarele concluzii;
I. Referitor la excepția lipsei capacității juridice de folosința a paratei . G. Zăcăminte Moinesti, .. 92, Jud. Bacău
În conformitate cu prevederile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, parata . G. Zăcăminte Moinesti, .. 92, Jud. Bacău.(astfel cum a fost indicata de către reclamant in acțiune ) nu poate sta in judecata, având in vedere faptul ca in urma privatizării Societății Naționale a Petrolului „ P. „ SA, potrivit Legii nr. 555/2004, aceasta entitate juridica a intrat in proces de reorganizare, fapt ce a condus la schimbarea denumirii acesteia din P. RA in S.C. P. S.A. In prezent, denumirea actuala este S.C. O. P. S.A., cu sediul in București, Sector 1, . (P. City), astfel cum rezultă din conținutul Certificatelor de înregistrare nr._; nr._ si nr._ eliberate de Oficiul Registrului Comerțului București.
În acest sens supune atenției faptul că art. 43 alin (1) si (3) din Legea nr. 31/1990 prevede că atât sucursalele cât celelalte sedii secundare - agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale (...)".
Întrucât reclamantul ROTILA M. a chemat în judecată . - G. Zăcăminte Moinesti, entitate fără personalitate juridică, care nu are așadar capacitatea juridica de a avea drepturi si obligații, solicită admiterea excepția lipsei capacității juridice de folosința a paratei . G. Zăcăminte Moinești si pe cale de consecința, sa se respingă acțiunea ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsite de capacitate juridica de folosința.
Referitor la excepția de nelegalitate a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr._ eliberat de M. E. si Comerțului la data de 01.11.2006.
În considerentele sentinței nr. 198 din 16.10.2012, a Secției a II-a Civila, de C. Administrativ si Fiscal, nu sunt arătate motivele de nelegalitate ale actului administrativ cu caracter individual, astfel cum cer dispozițiile art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, arată că nici autorul acțiunii inițiale/a excepției, nu indica motivele de nelegalitate ale actului administrativ, in vederea exercitării controlului judiciar de către instanța de judecata.
În prezenta cauza, excepția de nelegalitate vizează un act administrativ cu caracter individual, emis anterior intrării in vigoare legii modificatoare respectiv a Legii nr. 262/2007 - care modifica si completează art. 4 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004. In speța Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr._ eliberat de M. E. si Comerțului la data de 01.11.2006.
Aspecte ce privesc fondul cauzei:
Astfel:
-potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ „Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.,,
-în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ, urmează a se retine următoarele: „ In cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Din actele si lucrările cauzei, nu rezulta ca reclamantul a formulat o cerere scrisa, motivata in fapt si in drept, prin care sa solicite instanței, cercetarea pe cale de excepție, legalitatea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr._ (poziția 224) eliberat de M. E. si Comerțului la data de 01.11.2006, conform cerintelor statuate la art. 82 (1) si 112 (4) din Cd. pr. civila, raportat la art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004.
Din examinarea notelor de ședința (filele 134-138) cât și a notelor scrise (filele 140-148), depuse de reclamant la termenul din 15.01.2013, nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate ale actului administrativ cu caracter individual față de care s-a invocat excepția.
Practic, aceste înscrisuri conțin afirmații lipsite de orice suport juridic.
Din interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rezultă faptul că legiuitorul a stabilit coordonatele de acțiune privind excepția de nelegalitate și anume, momentul de la care se pornește în a se cerceta pe cale de excepție legalitatea unui act administrativ, și anume: „Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces...."
Or, din actele și lucrările cauzei, rezultă faptul că procesul promovat de reclamantul Rotila M. (fila 1-5), vizând nelegalitatea actului administrativ individual, în contradictoriu cu subscrisa . fost înregistrat inițial la Judecătoria Moinesti, la data de 22.12.2011, sub număr de dosar_ .
Din acest punct de vedere, dispozițiile art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004, nu sunt incidente in speța.
Analizând excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare (fila 24-39), se observă că acțiunea este inadmisibila si tardiva in conformitate cu prevederile art. 7 si 11 din Legea nr. 554/2004, cat timp reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative cu emitentul actului administrativ atacat, in termenul legal.
În același sens sunt și prevederile art. 109 alin. 2 Cod procedura Civila, care statuează: "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, in condițiile prevăzute de legea speciala".
Aceasta prevedere legala, corelata cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, conduce la concluzia că procedura prealabila administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire, în termenele și condițiile prevăzute de lege, duce la inadmisibilitatea acțiunii.
În susținerea excepției privind inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii, solicită să se aibă în vedere adresa nr._/10.07.2012, emisă de M. E., Comerțului si Mediului de Afaceri, adresa prin care reclamantul după data promovării acțiunii (22.12.2011), a solicitat autorității centrale (MECMA), anularea poziției nr. 224 din Certificatul de Atestare dreptului de proprietate cu . nr._ din 01.11.2006 emis in favoarea . pentru suprafața de teren pe care se afla sonda 4010, in zona „B." din extravilanul comunei Zemes, Județul Bacău.
Mai mult, din conținutul actelor depuse de pârâtă la fila 31 se observă că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr._/01.11.2006 a fost înscris în Cartea Funciară nr. 596 a localității Zemes prin încheierea nr. 922/16.02.2009, dreptul de proprietate al O. P. S.A. (succesoarea fostei SNP P. S.A.) și implicit actul care a stat la baza înscrierii, au devenit opozabile erga omnes.
În aceste condiții, cererea de chemare în judecată este vizibil formulată tardiv după 2 ani si 9 luni înscrierii actului și a dreptului în registrele de publicitate imobiliară (fila 31;34 - BCPI Moinesti - Dosar nr. 922/16.02.2009), cu depășirea termenului de decădere prevăzut de art.11 din Legea 554/2004.
Sub aspectul practicii judiciare, Înalta Curte de Casație si Justiție, in considerentele Deciziei nr. 41 din 11.01.2012 (dosar nr._ ) retine următoarele;
"Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul funciar si publicitatea imobiliara, înscrierile in cartea funciara își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererii. În consecință, prin efectul transcrierii efectuate, certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat a devenit opozabil erga omnes, și de la data transcrierii, a început să curgă termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 pentru sesizarea instanței de contencios administrativ cu acțiune in anulare".
Din examinarea conținutului acțiunii (filele 1-5) înregistrata inițial la Judecătoria Moinești la data de 22.12.2011 reclamantul ROTILA M. a solicitat:
„constatarea nulității absolute a punctului 224 din Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr._, eliberat de M. E. si Comerțului la data de 01.11.2006 și anularea Cărții funciare cu privire la dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren".
În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii, se observă ca reclamantul a invocat prevederile art. 17 din Decretul nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.
Față de dispozițiile invocate de către reclamant solicită să se rețină că la data promovării/înregistrării acțiuni, la Judecătoria Moinesti, prevederile art. 17 din Decretul nr. 115/1938 erau abrogate.
Practic, din lecturarea conținutului acțiunii reclamantului (filele 1-5) nu rezultă care au fost dispozițiile legale încălcate la momentul emiterii Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr._, eliberat de M. E. si Comerțului la data de 01.11.2006.
Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr._ ce formează obiectul cercetării sub aspectul excepției de nelegalitate, a fost emis de M. E. si Comerțului la data de 01.11.2006, pentru Societatea Comerciala cu capital de stat - P. SA (in prezent .) in baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 cu modificările si completările ulterioare, privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.
Urmare a celor dispuse de instanță la termenul din 11.12.2012, atât M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri cât și subscrisa .., au depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza emiterii Certificatul de Atestare dreptului de proprietate . nr._ din 01.11.2006 (filele 84-104).
Din conținutul actelor administrate în cauză de către subscrisa ( filele 84-104), vă rugăm să rețineți că terenul ocupat cu sonda 4010 Z. și drumul de acces, a fost expropriat potrivit Decretului de expropriere nr. 338/1958 de la S. M., C. V. E., din care, de la autoarea F. E., suprafața de 945,33 mp pentru care a fost despăgubită cu suma neta de 334, 67 lei, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 23.01.1959.
Atât întocmirea documentației cât și emiterea certificatului . nr._ din 01.11.2006, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, fata de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, cat si de către M. E., Comerțului si Mediului de Afaceri, înscrisuri ce susțin respectarea cerințelor legale care au stat la baza emiterii certificatului . nr._ din 01.11.2006, se observă ca reclamantul, nici de aceasta data nu a precizat motivele de fapt si de drept ale excepției de nelegalitate, respectiv, care au fost dispozițiile legale încălcate la momentul emiterii actului administrativ cu caracter individual (certificatul . nr._ din 01.11.2006)
Față de momentul emiterii actului administrativ individual (2006), anterior intrării în vigoare a legii modificatoare( art. 4 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007), I.C.C.J. prin Decizia nr. 2307/04.06.2008, a apreciat ca excepția de nelegalitate invocata împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a legii, este neîntemeiată.
Pe cale de consecință, apreciază că invocarea excepției de nelegalitate a certificatului . nr._ din 01.11.2006, este neîntemeiată.
IV. Pârâta . a arătat că în baza Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr._ emis de M. E. și Comerțului la data de 01.11.2006, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totala de_,098 mp, din care face parte și lotul de 6619,240 mp, ocupați cu sonda 4010 Z. si drumul de acces, în baza art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.
Arată că de la data publicării în Monitorul Oficial nr. 98/08.08.1990 a Legii nr. 15/1990 și până în prezent, a stăpânit terenul în mod neîntrerupt și cu bună-credință care este demonstrată o dată în plus de emiterea de către M. E. a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr._ din 01.11.2006.
Deci, reclamantul ROTILA M. nu a avut niciodată proprietatea sau măcar posesia și folosința acestui teren. Acest fapt rezultă și din conținutul acțiunii reclamantului (pag. 1).
Pentru considerentele expuse, solicită:
- să se admită excepția lipsei capacității juridice de folosința a paratei . G. Zăcăminte Moinesti, .. 92, Jud. Bacău si sa se respingeți acțiunea introdusa fata de aceasta entitate ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsita de capacitate procesuala de folosința.
În ipoteza în care se va respinge excepția lipsei capacității juridice de folosința a paratei . G. Zăcăminte Momești, solicită să se respingă excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Deliberând:
- Pe excepția invocată.
Excepția lipsei capacității juridice de folosință a .
Zăcăminte Moinești este nefondată, atâta timp cât excepția a fost ridicată de ., ca titulară al certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar indicarea greșită de către reclamant a pârâtului este problema instanței de fond, în speța de față părți în prezenta cauză fiind R. M. și ..
Nici excepțiile inadmisibilității și tardivității nu sunt fondate, din moment ce excepția de nelegalitate poate fi contestată oricând în cadrul unui proces în revendicare. Certificatul nu-l are ca titular pe reclamant, astfel că acesta să aibă deschisă calea anulării directe și numai pentru ce-l căruia i se adresează actul administrativ individual curge termenul de recurs administrativ și de atacare în justiție a actului cu cerere în anulare.
Susținerea conform căreia reclamantul a pierdut dreptul de a invoca nelegalitatea certificatului, pentru că aceasta ar fi accesorie dreptului principal, nu poate fi primită, întrucât dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat de reclamant este un drept imprescriptibil, iar înscrierile din cartea funciară, efectuate de pârâtă, nu au un caracter constitutiv de drepturi, acestea putând fi rectificate în ipoteza admiterii cererii în revendicare.
Nici procedura prealabilă nu este obligatorie pentru invocarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ, astfel că și această excepție este nefondată.
Actul administrativ a cărei nelegalitate se solicită a fi constatată a fost emis în anul 2006, iar nu în anul 1996, cum se susține în întâmpinare de pârâtul M. E., Comerțului si Mediului de Afaceri,, astfel că nu poate fi vorba de aplicarea retroactivă a prevederilor Legii nr. 554/2004.
Prin urmare, toate excepțiile procedurale ridicate de pârâți vor fi respinse ca nefondate.
II. Pe fondul cauzei.
Excepția de nelegalitate este întemeiată.
Astfel, în discuție este legalitatea sau nelegalitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr._ ..11.2006, mai precis, cu privire la poziția 224 din acest titlu.
Reclamantul susține că terenul ocupat de sonda 4010 din Z., în suprafață totală de 6.619,240 mp este trecut în mod nelegal în certificatul contestat, iar pârâții afirmă că certificatul a fost emis cu respectarea legii.
Din înscrisurile depuse de pârâtul M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri și care au stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat, rezultă că autoarea reclamantului F. E. a fost expropriată în anul 1959 cu suprafața de 945,33 mp.(fila 100 din dosar), suprafață pe care era amplasată sonda nr. 4010 și care cuprindea și drumul de acces (fila 101 din dosar).
Din schița aferentă acestui plan de expropriere, rezultă și că între pădurea statului și drumul de acces la sondă și careul acestuia există o suprafață numită pe schiță ,,rest proprietate” (fila 91 din dosar).
Această situație de fapt rezultă și din borderoul privind plata terenurilor particulare expropriate (fila 104 din dosar), unde autoarea reclamantului figura ca expropriată cu suprafața de 945,33 mp pentru sonda 4010, careu și drum acces.
Cu toate acestea, din documentația întocmită de pârâtă . rezultă că, deși aceasta a solicitat emiterea titlului de proprietate pentru terenul însumând careu sondă și drum acces, sonda 4010 Z., noua suprafață solicitată este nu de 945,33 mp și conform schiței întocmite la expropriere (fila 99), ci de 6.619,240 mp și conform unei schițe din care dispăruseră zonele rămase în proprietatea privată a autoarei defuncte și a reclamantului ori în cea a celorlalți proprietari privați (fila 88 din dosar).
În condițiile în care autoarea reclamantului a fost expropriată în anul 1958 numai pentru suprafața de 945,33 mp, iar pârâta . nu a făcut dovada că ar fi devenit între timp proprietara restului de suprafață cuprins în zona sondei 4010 Z. printr-un mod prevăzut de lege, instanța apreciază că certificatul de atestare cu drept de proprietate . nr._ poziția 224 este nelegal în măsura în care depășește suprafața expropriată autoarei reclamantului.
De altfel, emiterea certificatului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea avută în legală folosință, a fost permisă de conduita pârâtei O. P. SA, care deși a arătat că suprafața înscrisă în acte și constituind „titlu” pentru sonda 4010 Z. era de 2836 mp, din care 945,33 mp. aparținea până la data exproprierii defunctei autoarea reclamantului, prin Decretul de expropriere 338/1958, totuși arată în propuneri ca fiind ,,necesară” obiectului de activitate suprafața de 6.619,240 mp (fila 89 dosar), mai mare cu 5.673,91 mp decât cea expropriată de la autoarea reclamantului și de la M. Ș. și E. C. (fila 99 dosar).
În condițiile în care pârâții nu au făcut dovada exproprierii sau dobândirii, prin orice mod legal, pentru restul suprafeței moștenită de reclamant de la autoarea F. E., aceștia au propus, respectiv au emis nelegal certificatul de atestare pentru suprafața de 5.673,91 mp, din care o parte se află înscrisă în rolul reclamantului și se află într-o zonă necolectivizată.
Facilitarea emiterii nelegale a certificatului a fost și urmarea faptului pretinderii de către pârâta . a unei suprafețe totale expropriate pe raza localității Z. în suprafață de 14.543 mp, deși în realitate suprafața totală expropriată, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamant și emitentul actului, era de numai 4.543 mp (fila 193 dosar).
În fine, nu poate fi considerat nelegal certificatul în întregime, deoarece Legea nr. 15/1990 și H.G. nr. 834//1991 face excepție numai cu privire la terenurile necesare aplicării art. 36 și 38 din Legea nr. 18/1991, în timp ce pentru terenurile aflate în patrimoniu la data apariției Legii nr. 15/1990 se permitea emiterea de certificate de atestare a dreptului de proprietate, reclamantul fiind cel care trebuia să dovedească că nu a avut loc exproprierea autoarei sale, în caz contrar înscrisurile depuse de pârâți făcând dovada proprietății asupra celor 945,33 mp expropriați.
În acest sens, răspunsurile primite de reclamant de la alte autorități publice, privind inexistența exproprierii autoarei sale F. E., nu pot combate înscrisurile depuse de pârâți la dosarul cauzei, astfel că nelegalitatea certificatului va fi constatată numai în limitele ce depășesc suprafața expropriată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile ca nefondate.
Admite excepția de nelegalitate în cauza privind acțiunea formulată de reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâții . BUCUREȘTI – G. ZĂCĂMINTE MOINEȘTI și M. E., COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI.
Constată nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr._, eliberat de M. E. și Comerțului la data de 01.11.2006, în măsura în care depășește suprafața de 945,33 mp. expropriată de la autoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 8.02.2013.
PREȘEDINTE, C. Ș. | ||
GREFIER, V. Z. |
Red.s./tehnored.C.Șt.
Tehnored.V.Z./13.03.2013
Ex.5
| ← Pretentii. Decizia nr. 1161/2013. Curtea de Apel BACĂU | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... → |
|---|
