Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3594/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3594/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 5651/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 3594/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A. - judecător
Judecător M. N.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ N. împotriva sentinței civile nr. 147/CA din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ , având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04 octombrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 147/CA/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul_ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta F. R. E. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială N., a fost anulată în totalitate decizia de imputare nr. 84/17.10.2012 emisă de pârâtă cu privire la reclamantă și s-a suspendat executarea decizie de imputare până la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18.06.2008, pârâta a încheiat cu S.C. TICO CONSTRUCT S.R.L. un contract de lucrări pentru obiectivul Reparații și amenajare clădire Complex E. Doamna. După finalizarea lucrării, Camera de Conturi Județeană N. a efectuat în luna august 2010 un audit, ocazie cu care s-a constatat existența unui prejudiciu în sumă de 9815,02 lei ce se impunea a fi recuperat de la executantul S.C. TICO CONSTRUCT S.R.L. Această constatare a fost contestată de pârâtă iar prin încheierea nr. V/34/2011 Curtea de Conturi a României a respins contestația ca nefondată. Urmare a acestui incident, în luna februarie 2011 pârâta a verificat toate lucrările recepționate, ocazie cu care a constatat că prejudiciul total este de 54.321,14 lei. Pe baza acestei constatări pârâta a acționat în judecată executantul, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ . Prin sentința civilă nr. 1299 din 22.11.2011 instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de A.J.P.S. N. reținând în esență că nu s-a făcut dovada întinderii prejudiciului dovadă ce se putea face doar prin administrarea unei expertize tehnice care să stabilească cu exactitate dimensiunea lucrărilor neexecutate dar încasate de S.C. TICO CONSTRUCT S.R.L. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea ca tardivă a recursului declarat de pârâta din prezenta cauză.
Așezând în poziții convergente împrejurările de fapt mai sus expuse, s-a reținut în concluzie că încă de la data 28.02.2011 cel târziu, pârâta a cunoscut atât valoarea prejudiciului cât și persoanele probabil vinovate de producerea acestuia. Lipsa de diligență ori neglijența sau neprofesionalismul persoanelor însărcinate cu recuperarea pe calea acțiunii civile a prejudiciului presupus a fi cauzat de executant prin încasarea necuvenită a unor lucrări fictive, au făcut posibilă trimiterea în sfera autorității de lucru judecat a fondului raportului juridic litigios dintre părțile contractante, ceea ce a transformat caracterul civil al drepturilor subiective într-unul natural, fiind astfel dificil dacă nu imposibil a mai fi realizate fără concursul forței coercitive a statului. De la momentul sesizării identității presupuselor persoane vinovate, a prejudiciului și a întinderii acestuia, până la momentul emiterii deciziei de imputație nr. 84/2012, au trecut mult mai mult de 30 de zile astfel cum prevede textul art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, ceea ce lipsește de eficiență actul administrativ. Susținerea pârâtei în sensul că termenul prevăzut ar fi de recomandare și nu de prescripție nu poate fi primită sub nici o formă. Acest termen nu este nici de recomandare și nici de prescripție, ci este un termen de decădere, un termen după expirarea căruia entitatea administrativă este decăzută din dreptul de a mai sancționa patrimonial angajatul presupus a fi vinovat de producerea prejudiciului. Termenul de 3 ani prevăzut la alin. 3 la cere face referire pârâta, configurează o cu totul altă instituție și anume aceea a prescripției dreptului unității de a mai acoperi prejudiciile cauzate, termen care curge de la data sesizării existenței pagubei și nu a cunoașterii persoanei vinovate. Cu alte cuvinte, cele două termene condiționează instituții diferite, instituții între care există relație parte-întreg.
Întrucât decizia atacată a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 85 din lege, judecătorul a considerat că se impune admiterea acțiunii și anularea în totalitate a actului administrativ ca fiind nelegal. Acest motiv prin sine generează anularea actului administrativ, ceea ce face de prisos analizarea celorlalte motive invocate de reclamantă.
Cu referire la cererea de suspendare a executării actului administrativ, s-a constatat că în mod evident sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin 1 din Legea contenciosului administrativ. Cazul bine justificat rezidă din condițiile de nelegalitate în care s-a emis actul administrativ, cu încălcarea normei prevăzute de art. 85 alin 1 din lege, iar paguba iminentă este evidentă în condițiile în care chiar dacă decizia devine executorie doar în condițiile art. 85 alin 21 punerea în executare a deciziei de imputare ar putea fi realizată anterior acestui termen, dată fiind poziția pârâtei, prin rețineri asupra drepturilor salariale ale reclamantei.
Pentru motivele arătate, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială N., recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe susținându-se că elementele care să determine, în mod cert, emiterea unei decizii de imputare au fost cunoscute de conducerea instituției la data de 12.10.2012, pe baza constatărilor raportului de expertiză tehnică contabilă înregistrat la recurentă sub nr. 2720/12.10.2012, iar deciziile de imputare au fost emise la data de 17.10.2012. Pe de altă parte, s-a susținut că data de 28.02.2011 a fost însușită de instanța de judecată fără a avea un fundament concret și motivat cu privire la momentul de la care ar curge termenul înăuntrul căruia ar fi trebuit emisă decizia de imputare.
Legal citată, intimata-reclamantă a fost prezentă în fața instanței, prin întâmpinarea formulată solicitându-se respingerea, ca nefondat, a recursului, termenul legal specificat la art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, împotriva căruia putea și trebuia emisă o eventuală decizie de imputare expirând în luna martie 2011 inclusiv.
Pentru soluționarea recursului au fost solicitate și înaintate de către recurentă copia încheierii nr. 34/16.02.2011 a Curții de Conturi, respectiv a deciziei nr. 36/2.11.2010 a Camerei de Conturi Județene N..
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Procedura de reparare a pagubelor reglementată de dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare prevede prin alin. 1 termenul de 30 de zile pentru emiterea de către conducătorul autorității sau al instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, termen care începe să curgă de la momentul constatării pagubei. Termenul menționat are natura juridică a unui termen de decădere, nerespectarea acestuia fiind sancționată cu decăderea conducătorului instituției publice din dreptul de a mai recupera pagubele ca element al răspunderii patrimoniale a funcționarului public.
Din perspectiva acestor dispoziții legale instanța constată că în prezenta cauză la emiterea deciziei contestate a fost avută în vedere situația măsurătorilor efectuate la Complexul de Servicii Sociale „E. Doamna”, datată februarie 2011, cu privire la care, prin întâmpinarea formulată, cu ocazia judecății cauzei în primă instanță, recurenta-pârâtă a susținut că a fost întocmită ulterior soluționării contestației formulate împotriva deciziei nr. 36/2.11.2010 a Camerei de Conturi Județene N. prin încheierea nr. V/34/16.02.2011 a Curții de Conturi a României.
În consecință, constatarea pagubei, în cuantum de 54.321,14 lei a fost realizată în luna februarie 2011, potrivit mențiunilor din dispoziția contestată, respectiv din decizia nr. 109/10.12.2012, emise de către recurenta-pârâtă, cu consecințele juridice corespunzătoare.
Împrejurarea efectuării unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară finalizat la data de 12.10.2012 nu are drept urmare modificarea termenului legal prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
În situația în care conducătorul instituției publice aprecia necesare operațiuni suplimentare pentru individualizarea prejudiciului produs de toți funcționarii publici implicați se impunea luarea măsurilor corespunzătoare cu respectarea termenelor prevăzute de procedurile legale obligatorii, precum cea prevăzută de dispozițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999. De altfel, instanța constată că raportul de expertiză invocat de către recurentă a fost întocmit la peste 1 an și jumătate de la momentul constatării prejudiciului efectiv cauzat, cu depășirea considerabilă a termenului menționat.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ N. împotriva sentinței civile nr. 147/CA din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă F. R. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 octombrie 2013.
Pt. Președinte, L. A. - plecat în C.O. - PREȘEDINTE INSTANȚĂ, | Judecător, M. N. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. S. U.
Red.d.r. M.N./25.10.2013; Tehnored. V.M./2 ex.; 29.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2394/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 757/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
