Pretentii. Decizia nr. 3368/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3368/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 2627/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3368/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 641/CF din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Instanța constată că s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-reclamant S. A. prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 641/CF/26.03.2013 s-a admis acțiunea, în parte, formulată de formulată de reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice B. să restituie reclamantului suma de 5.576 lei reprezentând taxă auto, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003 și să achite reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice B. sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant.
Că raportul fiscal dedus judecății în cauză privește exclusiv unitatea fiscală teritorială care organizează activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților din bugetul de stat (respectiv Administrația Finanțelor Publice) și nu Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, pentru înmatricularea a două autoturisme second-hand provenite dintr-un stat membru al Uniunii Europene marca Opel, cu număr de identificare WOL000051V2262648 și Volkswagen, cu număr de identificare WVWZZZ3BZYE187145 reclamantul a achitat suma de 2929 lei respectiv 2647 lei cu titlu de taxă de poluare, 18 conform art. 1 din OUG 50/2008.
Analizând norma juridică invocată prin prisma legislației comunitare se reține că art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, stipulează că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare în cauză fiind aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Că, este incidentă încălcarea art.90 al. 1 TCE atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
Curtea de Justiție, în cauza C-402/09 T. vs. statul român, a stabilit că „Taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea română actuală – Legea 9/2012 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a reconfirmat taxa instituită, începând de la 1 iulie 2008, o taxă de poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie, că, în viziunea Curții, inclusiv dispozițiile Legii 9/2012 coroborată cu dispozițiile OUG1/2012, sunt incompatibile cu prevederile art. 110 pct.1 din TFUE.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală text ce prevede că: „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz”.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, aceasta are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța a constatat-o întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B..
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată următoarele:
1. Deși a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această excepție. Că taxa de poluare a fost stabilită printr-o decizie de calcul care este un act administrativ ce putea fi contestat în procedura prevăzută de OG 92/2003, iar reclamantul nu a formulat contestația administrativă în termen de 30 zile de la comunicarea deciziei. Că nu a îndeplinit nici procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, că RIL 24/2011 nu poate fi aplicat unor dispoziții legale care au intrat în vigoare ulterior.
2. Pe fondul cauzei, recurenta susține că taxa de poluare achitată de reclamant este prevăzută în Legea 9/2012 care a abrogat OUG 50/2008. Invocă recurenta dispozițiile art. l, 3 și 4 din Legea 9/2012 și susține că acest act normativ înlătură orice formă de discriminare.
Susține recurenta că legislația europeană este obligatorie în privința rezultatului care trebuie obținut, statele naționale putând alege forma pentru obținerea rezultatului.
Că prin hotărârea pronunțată în cauza T. s-a statuat că art. 110 din TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor de ocazie la prima înmatriculare, dacă o astfel de taxă descurajează punerea în circulație în statul membru, a autovehiculelor de ocazie cumpărate în alt stat membru, însă Legea 9/2012 elimină orice interpretare discriminatorie a OUG 50/2008.
3. Critică de asemenea, recurenta, și obligarea la dobânda fiscală prevăzută de art. 124 din OG 92/2003, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 70 și 124 din OG 92/2003.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 141 (2) și (4) din Constituția României.
Referitor la primul motiv de recurs privind excepția inadmisibilității acțiunii promovate de reclamant acesta nu se fondează.
Astfel, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 5.576 lei achitată la bugetul de stat ca urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor legale (în sensul prevăzut de art. 148 (2) din Constituția României), solicitare înregistrată de recurentă, la Administrația Finanțelor Publice Bivaz sub nr. 7706/13.04.2012 și găsită ca nefiind întemeiată de pârâtă, ca urmare a unei greșite interpretări a dispozițiilor legale incidente în cauză, la data de 05.05.2012, reclamantul promovând acțiunea la 31.05.2012.
Potrivit art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie la cererea contribuabilului, conform procedurii prevăzute de lege.
Cum recurenta a refuzat restituirea sumei pretinse de reclamant, acesta are deschisă calea valorificării drepturilor sale în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 în condițiile art. 11 alin. 1 lit. b din acest act normativ, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, nefiind incidentă în cazul refuzului soluționării cererii, o astfel de procedură putând fi, eventual justificată, doar în condițiile emiterii unei decizii de restituire conform Ordinului nr. 1899/2004, dacă, în acest ultim caz, nu sunt incidente dispozițiile dreptului Uniunii Europene așa cum sunt ele consacrate de Curtea de Justiție în cauza Metallgesellschaft și Hoedist.
Că, în astfel de cauze nu este necesară plângerea prealabilă s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 24/14.11.2011, reținându-se că anularea deciziei de stabilire a taxei de poluare și solicitarea restituirii de la buget a sumelor în condițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală sunt două proceduri cu finalitate distinctă, că principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Chiar dacă decizia 24/2011 a avut în vedere restituirea taxei de poluare achitată în condițiile OUG 50/2008, argumentele acesteia sunt pe deplin aplicabile în toate situațiile în care se impune restituirea de la buget a unor sume percepute de stat cu încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar.
Este adevărat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, urmare a soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP N., însă prin soluționarea pe fond a cauzei excepția și-a găsit soluția implicit.
În ceea ce privește criticile privind fondul cauzei, instanța de recurs constată că potrivit art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Această dispoziție a fost de natură a elimina discriminarea dintre autovehiculele de ocazie comercializate pe piața națională și cele similare cumpărate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, toate autovehiculele de ocazie fiind în mod egal supuse taxei de poluare.
Prin art. 1 din OUG 1/2013, începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență (31.01.2013) aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Așa fiind, prin suspendarea aplicării art. 4 alin. 2 din legea 9/2012 se revine în fapt la aceeași soluție legislativă adoptată prin OUG 50/2008, analiza instanței de fond privind efectul discriminatoriu al Legii 9/2012 în raport de art. 110 din TFUE realizat prin . OUG 1/2013 fiind corect realizată, discriminarea indirectă dintre autovehiculele de ocazie deja înmatriculate în România și comercializate pe piața internă și cele cumpărate din țările membre ale Uniunii Europene care urmează a fi înmatriculate în România fiind pe deplin dovedită, critica recurentei fiind nefondată.
În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzii fiscale, nici aceasta nu este fondată.
Potrivit art. 124 alin. 1, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, iar potrivit alin. 2 nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Potrivit art. 70 alin. 1, cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. Cum suma de restituit, în condițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, este o creanță fiscală stabilită de Legea OUG 50/2008, perceperea acesteia cu interpretarea greșită a legii dă dreptul părții care a plătit-o de a cere atât restituirea cât și dobânda fiscală aferentă, dacă restituirea nu s-a realizat în termenul prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 641/CF din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. A. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. V. P. C. Ș.
GREFIER,
C. M.
Red.s. – S. U.
Red.d.r./ Tehnored.- V.P. – 09.10.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 2588/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2394/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
