Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 4702/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4702/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 157/32/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4702/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.-judecător
Judecător M. G. B.
Judecător Olguța L. T.
Grefier M. A.
***********************************************
Astăzi a venit spre pronunțare hotărârea în recursul declarat de recurenta-reclamantă N. Florența, împotriva sentinței nr. 103 din 27 aprilie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 12 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului în materie contencios administrativ constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel Bacău (ds.nr._ declinat de la Tribunalul Bacău) reclamanta N. Florența a formulat contestație împotriva Raportului de control al Agenției Naționale a Funcționarilor publici, solicitând în contradictoriu cu emitentul actului contestat, anularea acestuia ca fiind netemeinic, nelegal și abuziv.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este funcționar public reintegrat în funcție la Unitatea Administrativ teritorială Ardeoani, iar raportul de control 2411/2011 nu este întemeiat în drept, punctul 3 din Raport arată că domeniul controlat este verificarea respectării legislației privind funcția publică și funcționarii publici însă este nelegal controlat având în vedere dispozițiile art. 22 alin. 1 lit. c din Legea nr. 188/1999, că respectarea legislației se face de funcționarul public, iar verificarea respectării se face de angajator. Arată că la pct. 4.1 este prezentată structura funcțiilor publice avizată cu avizul_/2010, aviz fiind nelegal față de prevederile art. 23 alin. 2 lit. b și alin. 5 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 10 alin. 1 și 2 din H.G. 1000/2006, proiectul planului de ocupare a funcțiilor publice se trimite cu 45 zile înaintea aprobării și nu în luna iulie. La pct. 4.2 se menționează nelegal că reclamanta este încadrată prin dispoziția 25/15.04.2011 prin procedura de reintegrare urmare a sentinței 195/24.03.2010, hotărâre care nu este irevocabilă, că doar decizia 116/2011 a instanței de recurs este irevocabilă. Susține că prin sentința 195/2010 s-a dispus reintegrarea sa în funcția publică și plata drepturilor salariale de care a fost lipsită și astfel s-a reținut în raport nelegal că reintegrarea s-a realizat prin decizia 25/2011 când angajatorul era obligat să execute sentința 195/2010 în termen de 15 zile de la data cererii de executare conform art. 117 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 278 din Cod procedură civilă și 277 – 278 din Codul Muncii, reclamanta susținând că nu a fost încadrată în funcție, ci reintegrată în funcția publică avută anterior. Arată reclamanta că a solicitat executarea sentinței de către angajator însă acesta nu a pus în executare sentința în 15 zile, că decizia 25/2011 de reîncadrare și nu de reintegrare este nelegală, că până în prezent nu este reintegrată în funcție deoarece nu s-a emis o decizie de reintegrare de către angajator. Reclamanta face o prezentare a modului în care s-au desfășurat demersurile sale de reintegrare în funcția avută și de recuperare a despăgubirilor aferente. De asemenea reclamanta arată că nelegal pârâta, prin raportul contestat, a făcut aprecieri cu privire la comportamentul numitei N. F. și că acesta ar reprezenta o abatere disciplinară care ar impune cercetarea disciplinară a acesteia. Arată că ea este N. Florența, că nu a fost reintegrată în funcție și că nu putea încălca îndatoririle de serviciu și nu pot fi incidente nici dispozițiile legale reținute în Raport. Referitor la pct. 5 din Raport arată că numele său este altul decât cel reținut în raport și că nu deține funcția publică deoarece nu a fost reintegrată în funcție ca urmare a sentinței 195/2010, că sunt nelegale și dispozițiile de la pct. 6 din Raport, pentru același motiv că nu a fost reintegrată în funcția publică.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 188/1999, Codul Muncii.
Sub aspect procesual reclamanta a arătat prin cererea de judecată că cererea este formulată în baza Legii 188/1999, în fața instanței competente – Tribunalul Bacău – conform art. 109 din Legea 1888/1999 la secția de contencios administrativ conform art. 117 din Legea nr. 188/1999, art. 284 alin. 2 din Codul Muncii și art. 2 lit. c din Cod procedură civilă. A solicitat expres soluționarea litigiului ca litigiu de muncă, părți fiind reclamanta și pârâta în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, înființat în subordinea Ministerului Administrației și Internelor și susține neaplicabilitatea Legii nr. 554/2004.
În susținerea cererii s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de necompetență a Tribunalului Bacău arătând că, fiind organ central, competența revine, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. S-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece raportul de control nu este un act administrativ. Pe fondul cauzei arată că raportul a fost încheiat urmarea unui control la Primăria comunei Ardeoani și constatând încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 77 alin. 2 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 a recomandat cercetarea abaterii, că această recomandare nu constituie act administrativ.
Prin încheierea de ședință din 24.04.2012 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Secției de contencios administrativ a Curții de apel Bacău, excepție invocată de către reclamantă. În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva actului de control nr. 2411/05.10.2011 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, act de control efectuat la primăria comunei Ardeoani, așa cum rezultă din contestația aflată la fila 12 dosar. Prima instanță a constatat că prezentul litigiu, în lipsa unui raport de serviciu dintre reclamantă și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin care se contestă un act emis de această autoritate, este un litigiu de contencios administrativ căruia îi sunt incidente dispozițiile Legii nr. 54/2004 ; chiar și în cazul în care ar fi incidente în cauză și dispozițiile referitoare la Statutul funcționarului public competența ar aparține tot instanței de contencios administrativ (art.109 din Legea 188/1999)
Prin sentința civilă nr. 103/27.04.2013 a Curții de Apel Bacău a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, excepție invocată din oficiu de instanță, fiind respinsă ca atare acțiunea. În considerentele sentinței s-a reținut că la termenul din 24.04.2012 instanța s-a pronunțat cu privire la excepția competenței materiale a instanței și având în vedere, pe de o parte, insistența reclamantei de a fi soluționată cauza ca fiind un litigiu de muncă, iar pe de altă parte principiul disponibilității în temeiul căruia reclamantul stabilește cadrul procesual, la același termen, față de susținerea reclamantei că nu are raporturi de serviciu cu pârâta, s-a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a autorității pârâte. În continuare prima instanță a arătat că reclamanta a fost funcționar public în cadrul Autorității administrativ teritoriale - . decizia 200/03.11.2009 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu. Decizia 200/03.11.2009 a fost anulată prin Sentința civilă 195/2010, irevocabilă la data de 28.01.2011 prin decizia 116/2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, dispunându-se reintegrarea acesteia în funcția publică din care a fost eliberată (fila 26-228). Prin decizia 25/15.04.2011 Primarul Autorității administrativ teritoriale - ., începând cu data de 20.04.2011, reîncadrarea reclamantei în funcția publică de execuție (fila 74). În data de 05.11.2011 pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici efectuează un control la Primăria Comunei Ardeoani, controlul având ca obiectiv verificarea respectării legislației privind funcția publică și funcționarii publici. Prin Raportul de control s-a reținut că reclamanta ar fi avut un comportament care reprezintă o abatere disciplinară gravă, fiind încălcate dispozițiile art. 77 alin. 2 lit. și d din Legea 188/1999(pct.4) și a recomandat sesizarea comisiei de disciplină a autorității verificate. (filele 12-13 din dosar tribunal). Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea 188/1999, pentru crearea și dezvoltarea unui corp de funcționari publici profesionist, stabil și imparțial s-a înființat, în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică. Printre alte atribuții consacrate prin art. 22 din același act normativ, pârâta monitorizează și controlează modul de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice (lit. c), modul de exercitare a acestor atribuții fiind detaliat prin art. 8 din H.G 100/2006, raportul de control fiind întocmit în exercitarea acestei atribuții. În consecință, prima instanță, față de cele arătate, cât și din susținerile reclamantei, între pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici și reclamantă nu există raporturi juridice de serviciu. Litigiul de muncă reprezintă o neînțelegere intervenită între angajat și angajator și dedusă judecății, părțile într-un astfel de litigiu fiind titularii drepturilor subiective și obligațiilor corelative deduse judecății. Legea 188/1999 nu consacră expres cine poate avea calitatea de parte într-un astfel de litigiu, însă dispozițiile art. 267 din Codul Muncii, incidente în temeiul art. 117 din Legea 188/1999, dispune expres cu privire la cine poate fi parte într-un astfel de litigiu, respectiv salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice - agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod; sindicatele și patronatele; alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă. Așa fiind, actul contestat nu este un act emis în cadrul raporturilor de serviciu prin care să se stabilească drepturi și obligații specifice funcției publice, pe de o parte, iar pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta are calitatea cerută de lege pentru persoanele care pot fi parte într-un litigiu de muncă; văzând și cererea expresă a reclamantei de a fi soluționată cauza ca fiind litigiu de muncă, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva încheierii de ședință din 24.04.2012 și a sentinței civile nr. 103/27.04.2013 ale Curții de Apel Bacău pronunțate în dosarul nr._ a formulat recurs reclamanta în motivarea căruia a arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 1, pct. 3, pct.7, pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă precum și art. 304 ind.1 Cod procedură civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat, în esență, că a solicitat Tribunalului Bacău anularea Raportului de control nr. 2411/05.10.2011 întocmit de pârâtă pentru mai multe motive de nelegalitate, recurenta susținând că sunt nelegale mențiunile inserate în raport, că se face referire la o altă persoană decât reclamanta, că reclamanta nu a fost reintegrată în funcția deținută și nici nu a refuzat acest lucru. Recurenta a mai susținut că prezentul litigiu este un litigiu de muncă, motiv pentru care se impune casarea sentinței și a încheierii de ședință recurate, rejudecarea pricinii și anularea raportului de control ca fiind abuziv și nelegal.
În susținerea recursului s-au depus înscrisuri.
Intimata pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare
Analizând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate, curtea apreciază că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a stabilit în mod corect și motivat că față de obiectul litigiului competența de soluționarea aparține instanței de contencios administrativ întrucât atât Legea 188/1999 invocată de reclamantă în susținerea acțiunii, prevede la art. 109 că „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”, dar mai ales art. 10 din Legea 554/2004 prevede că „litigiile privind …. actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale …. se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”. Or, în cauză actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat a fost emis de către o autoritate publică centrală, respectiv a Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Având în vedere principiul disponibilității și faptul că reclamanta a insistat că litigiul este în legătură cu raportul de serviciu, fiind aplicabile dispozițiile Legii 188/1999 care se completează cu dispozițiile din Codul muncii, în mod corect a stabilit prima instanță că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece art. 267 din Codul Muncii, incidente în temeiul art. 117 din Legea 188/1999, dispune expres cu privire la cine poate fi parte într-un astfel de litigiu, respectiv salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice - agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod; sindicatele și patronatele; alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă. Or, reclamanta neavând niciuna dintre aceste calități în raport cu instituția pârâtă, soluția pronunțată este una legală.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs și care privesc fondul raportului juridic litigios, respectiv motive de nelegalitate ale raportului de control, acestea sunt de prisos a fi analizate față de temeinicia excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Față de considerentele expuse, având în vedere că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă N. Florența, cu domiciliul în comuna Ardeoani, ., județ Bacău împotriva sentinței nr. 103 din 27 aprilie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Decembrie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond V. P.
Red/tehnored. dec. recurs M.G.B./ 10.01.2014
MA/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4727/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4723/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
