Anulare act administrativ. Decizia nr. 4726/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4726/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 6320/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4726/2013
Ședința publică de la data de 17 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier A. R.
******************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 412 din data de 11.02.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, după care, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 412/11 Februarie 2013 a admis cererea formulată de reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ONEȘTI și a obligat pârâta la restituirea sumei de 2311 lei reprezentând taxă de poluare, la plata dobânzilor fiscale până la restituirea sumei, la plata taxei de timbru 39.30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la cererea de chemare în garanție a A.F.M. instanța a avut în vedere faptul că reclamanta a chemat în judecată această instituție prin cererea introductivă. Cum cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție sunt întemeiate pe același motiv, respectiv pe faptul că sumele colectate cu titlu de taxă de poluare sunt gestionate de către A.F.M., iar instanța va analiza aceste motive în soluționarea cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în garanție a fost respinsă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul a probat cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei că a cumpărat din spațiul U.E., un autoturism RENAULT MEGANE care a fost înmatriculat în țară. Pentru înmatriculare a plătit o taxă de poluare în valoare de 2060 lei conform Deciziei emise de A.F.P. Bacău. Taxa a fost calculată în baza L. 9/2012 dar aplicarea acestui act normativ a fost suspendată prin O.U.G. 1/2012 până la data de 1.01.2013. Ca urmare taxa a fost impusă în baza O.G. 50/2008. Instanța a reținut că această ordonanță impune o taxă de poluare care este o taxă cu efect echivalent a unei taxe vamale, încălcând în acest fel art. 110 din T.F.U.E.
Instanța a avut în vedere cauzele T. C 402-2009 în care Curtea s-a pronunțat în sensul că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” și N., respectiv C-236/2010 în care Curtea a reținut același aspect, menționând la paragraful 27 că nici o variantă a acestei forme de taxare nu este conformă cu art. 110 T.F.U.E. și nici una nu a adus schimbări semnificative în acest sens.
Că A.F.P.Bacău nu are de unde să le restituie decât dacă sunt recuperate de la destinatarul fondurilor astfel încasate sau dacă se iau din alte destinații bugetare, iar singura soluție ar fi fost acționarea Fondului de către A.F.P. pentru obținerea unui titlu ceea ce ar fi îngreunat executarea prezentei hotărâri și ar fi mărit numărul cauzelor litigioase create de o măsură legislativă luată cu încălcarea T.F.U.E.
În ceea ce privește anularea deciziei prin care a fost stabilită taxa pentru emisii poluante instanța a avut în vedere că acesta este actul în baza căruia taxa nelegală a fost calculată, că actul este unul administrativ fiscal care are efecte juridice și ca atare a anulat decizia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Onești.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată ca eronat a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, actul administrativ nu a fost contestat bucurându-se de veridicitate și legalitate, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție. Că în mod contradictoriu se reține de instanță că taxa de primă înmatriculare reglementată prin OUG 50/2008 nu ar fi contrară art. 90 din TCE, că prin OUG 50/2008 s-a instituit taxa de poluare și că acest act normativ și normele de aplicare trebuie aplicate în condițiile art. 5 din Codul de procedură fiscală.
De asemenea susține recurentă că a fost greșit obligată la dobânzi fiscale, că nu există dispoziții legale pentru restituirea sumei.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 (2) și (4) din Constituția României.
Referitor la primul motiv de recurs privind excepția inadmisibilității acțiunii promovate de reclamant acesta nu se fondează, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 24/14.11.2011 pronunțată în procedura recursului în interesul legii a statuat că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Cu privire la celelalte motive de recurs, potrivit art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așadar, susținerea recurentei privind neutralitatea taxei auto stabilită prin OUG 50/2008 nu poate fi primită, față de efectele acestor dispoziții legale față de piața comunitară a autovehiculelor second-hand.
În ceea ce privește incidența art. II din OUG 7/2009 acestea cuprinde reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit OUG 50/2008 până la 15.12.2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare ulterior acestei date.
În cauză însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești cu sediul în Onești, ., județul Bacău, împotriva sentinței civile nr.412 din data de 11.02.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. I. cu domiciliul în Onești, .. 2, ., județul Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 decembrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. P. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, A. R. |
Red.sent.M. M.
Tehno.red.dec.rec.V.P. 18 Decembrie 2013
A.R. 06.01.2014
2EX
| ← Pretentii. Decizia nr. 2677/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4727/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
