Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3852/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3852/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 4084/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3852/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. C.-președinte instanță
Judecător V. S.-președinte secție
Judecător L. M.-vicepreședinte instanță
Grefier M. A.
*******************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamant C. de A. R. I. A. împotriva sentinței civile nr. 865/CF din 19 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de recurentul C. de A. R. I. A. este declarat și motivat în termen, legal timbrat.
Totodată, verificând actele și lucrările dosarului se constată că intimata a depus întâmpinare, care a fost comunicată recurentului și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 865/CF din 19 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul N. a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul C. de avocatură R. I. A. – prin avocat R. I. A. în contradictoriu cu intimata C. De A. de Sănătate a Județului N..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin decizia de impunere nr._ emisă de intimată la data de 31.05.2012, s-au stabilit în sarcina contestatorului obligații de plată în sumă totală de 4593,78 lei din care suma de 20.044 cu titlu de contribuție asigurări de sănătate datorată pentru perioada 16.12.2006 – 31.05.2012 și suma de 2.549,78 lei reprezentând majorări de întârziere.
În perioada pentru care intimata a stabilit obligațiile de plată, contestatorul a realizat venituri din activități independente, respectiv din profesia de avocat.
Potrivit art. 215 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Potrivit alin. 3 al aceluiași text de lege aceste prevederi se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Întrucât contestatorul a realizat venituri impozitabile și din activitatea desfășurată ca avocat și nu a declarat venituri la CAS N. și nu a achitat în termenul legal contribuția la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în mod corect pârâta a emis decizia de impunere, cuantumul obligației de plată fiind stabilit pe baza informațiilor primite de pârâtă de la Administrația Finanțelor Publice. Astfel, emiterea deciziei s-a făcut de pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. 1 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de A. de Sănătate nr. 617/2007 potrivit cărora pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Art. 208 alin. (3) lit. e) prevede participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Potrivit art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar iar potrivit aliniatului 3 în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
În ceea ce privește apărările contestatorului referitoare la faptul că nu a încheiat un contract cu pârâta, instanța a constatat că nu sunt de natură să ducă la anularea deciziei de impunere. În raport de dispozițiile prevăzute de Legea nr. 95/2006, obligația de a achita contribuția la asigurări de sănătate, de persoane care desfășoară activități independente, era reglementată legal și imperativ pe perioada în care reclamantul a realizat venituri impozitabile din activitatea independentă astfel încât reclamantul avea obligația de plată chiar și în situația inexistenței unui contract de asigurare.
Neîntemeiată este și susținerea potrivit căreia intimata nu avea competență de a emite decizia de impunere. Astfel, potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92.2003 privind Codul de procedură fiscală. De asemenea, prin art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 s-a stabilit titlu de creanță care se emite pentru încasarea creanței cu acest titlu.
Rezultă că, pentru achitarea obligațiilor de plată către Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate, caselor de asigurări de sănătate li s-a atribuit competențe de a aplica măsurile de executare silită în care sunt incluse și cele de emitere a deciziilor de impunere, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele unei decizii de speță că „sunt legale prevederile art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări de asigurare sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 al președintelui casei naționale de A. de Sănătate, prevederi în temeiul cărora Casei de A. de Sănătate îi este recunoscută abilitatea legală de a emite decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu, în baza căruia se poate declanșa urmărirea silită”.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că pretinsa respectare de către intimată a obligației de informare a contribuabilului cu privire la obligațiile fiscale datorate, nu atrage nulitatea deciziei de impunere și nici nu îl exonerează pe acesta de plata obligațiilor calculate prin acesta, cu atât mai mult cu cât pe de o parte obligația de plată a CAS este una legală, imperativă, iar pe de altă parte lipsa informării nu poate susține o eventuală eroare de drept a contestatorului avocat, deci cu alte cuvinte recunoașterea legii de către acesta.
Recursul reclamantului
Împotriva sentinței civile nr. 865/CF din 19 aprilie 2013a declarat recurs R. I. A. criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei.
Astfel, se arată că instanța a analizat cu superficialitate probele administrate, nu a motivat capătul de cerere în ceea ce privește cuantumul dobânzilor și penalităților de întârziere, s-a reținut greșit că nu contestată sumele și că a fost prezent în instanță.
Apreciază recurentul că lipsește titlul de creanță și că a intervenit prescripția, arătând totodată că protocolul încheiat între C. Națională de A. de Sănătate (C.N.A.S.) și Administrația Națională a Finanțelor Publice (A.N.A.F.) nu este opozabil asiguraților nefiind publicat în Monitorul Oficial.
Arată recurentul că nu i-a fost niciodată comunicată decizia de impunere, că instanța de fond nu a verificat, fie nu cunoaște semnificația termenului de scadență.
Făcând trimitere la art. 31 al. 2 din Constituție, art. 296 pct. 31, art.83 și 84 Cod fiscal și art. 15 din OUG nr. 150/2002 arată că nu a fost informat despre existența unei creanțe stabilite în sarcina sa.
Cu referire la penalitățile de întârziere se arată că în materia asigurărilor de sănătate nu sunt datorate câtă vreme nu i s-au comunicat decizii anuale.
Se arată că în mod eronat programul informatic menține chiar sumele prescrise și că practica instanțelor este de admitere a acțiunilor similare celei de față.
În ce privește suma reprezentând contribuția la fondul CAS se invocă faptul că nu va putea beneficia de servicii medicale retroactiv, arătând totodată că nu există titlu executoriu câtă vreme nu a depus declarație individuală de asigurare și nu a încheiat contract de asigurare socială.
Considerentele instanței de recurs
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate Curtea reține că este nefondat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Criticile cu privire la nemotivarea hotărârii nu se confirmă, analiza considerentelor sentinței recurate relevând arătarea de către instanța de fond a motivelor pentru care a înlăturat apărările reclamantului cât și a celor care i-au format convingerea în luarea hotărârii.
În ce privește excepția prescripției se costată că decizia privind obligațiile de plată și calcul accesorii din 30.05.3012 este emisă pentru perioada 2006-2011, cu respectarea dispozițiilor art. 91/2003 dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termen ce începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
În ce privește dreptul de a fi informat, drept garantat de constituție și de art. 296 pct. 31 Cod fiscal, Curtea reține că acesta nu poate constitui un motiv de anulare a actului fiscal contestat.
Dreptul la informare reglementat ca principiu prin actele invocate nu exclude obligația recurentului de a vira contribuția pentru asigurările sociale, obligație reglementată de art. 215 și art. 257 din Legea nr. 95/2006.
Plata contribuției la asigurările sociale de sănătate nu este o opțiune ci o obligație din partea personalului care realizează venituri în urma desfășurării unei activități independente.
Din analiza dispozițiilor art. 21 și 216 din Legea nr. 95/2006 rezultă că încheierea contractului de asigurare este ulterioară achitării contribuții la fond astfel că sublinierea referitoare la lipsa contractului apare ca neîntemeiată. Recurentul avea obligația de a depune o declarație de venit la C.A.S. N.. Neîndeplinindu-și această obligație intimata a folosit informațiile primite de la A.N.A.F. emițându-se astfel decizia contestată prin care s-au stabilit obligațiile pe care ar fi trebuit să le declare singur.
Împrejurarea că protocolul încheiat între A.N.A.F. și C.N.A.S. nu este publicat în Monitorul Oficial nu afectează valabilitatea actului de impunere câtă vreme obligația de plată a contribuției este o obligație de incumbă în baza legii.
Cu referire la calculul penalităților de întârziere se reține că și acestea sunt datorate începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la stingerea sumei datorate. Câtă vreme recurentul avea obligația de a vira trimestrial contribuția, scadența obligațiilor era trimestrială, neputându-se reține că accesoriile sunt datorate de la data calculării obligației principale.
În materie fiscală nu se poate aprecia asupra culpei debitorului în condițiile existenței unei obligații legale.
Analizând actul administrativ fiscal contestat, Curtea reține că nu se relevă motive de nelegalitate.
Astfel, pentru perioada 2006-2012 i s-a calculat contribuția prin aplicarea procentului fie de 6,5% fie de 5,5%, în funcție de veniturile realizate.
Reținând că hotărârea instanței de fond este rezultatul interpretării corecte a dispozițiilor legale, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant C. de A. R. I. A., cu sediul în comuna A., . împotriva sentinței civile nr. 865/CF din 19 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate N., cu sediul în Piatra N., .. 4 B, județ N., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013.
Președinte, M. V. C. | Judecător, V. S. | Judecător, L. M. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. de fond S.A.
Red. decizia recurs M.V.C./13.12.2013
Tehnored. M.A./17.12.2013 /2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3720/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 147/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
