Obligaţia de a face. Decizia nr. 4429/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4429/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 3710/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4429/2013
Ședința publică de la 03 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător C. Ș.
Judecător P. C.
Grefier O. N. P.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Instituția P. N. – Serviciul Public Comunitar – Regim permise de conducere și înmatriculări a vehiculelor împotriva sentinței civile nr. 133/CA/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-reclamantă O. M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Instituția P. N. – Serviciul Public Comunitar – Regim permise de conducere și înmatriculări a vehiculelor, recurs care este declarat și motivat în termen, legal timbrat.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 133/CA/16.04.2013 a admis acțiunea formulată de reclamanta O. M. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor N. și a obligat pârâta să înmatriculeze autovehiculul marca Audi A6, cu număr de identificare WAUZZZ4BZWN120781, fără plata taxei de poluare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a cumpărat un autoturism din spațiul comunitar care a avut prima înmatriculare la data de 16.03.2004.
Potrivit Ordinului nr. 1501/2006 înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza documentelor prevăzute de text, la litera i fiind prevăzută dovada plății taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii;
Prin Legea nr.9/2012 (în vigoare la data învestirii instanței) a fost instituită obligația de plată a taxei de poluare, plata taxei fiind prevăzută în mod imperativ cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri și la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei. De asemenea, art.4 alin.2 din lege prevede că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, însă aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată prin O.U.G. nr.1/2012 până la 1 ianuarie 2013.
Art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene stipulează că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Prevederile Legii 9/2012, in baza căreia se achita noua taxa de poluare sunt în continuare discriminatorii. discriminarea rezultă din suspendarea prevederii legale care se referea la plata taxei pentru prima vânzare pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2006. Datorită acestei suspendări, sunt supuse în continuare la plata taxei, mașinile noi si mașinile second-hand înmatriculate . membru UE, fără ca autoturismele second-hand înmatriculate in România, să fie supuse, în caz de vânzare, unei asemenea taxe. Elementul de discriminare raportat la constatările Instanței Europene, reținute in Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 24, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României față de cele ce urmează să fie înmatriculate și, respectiv, importate.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare este destinată si diminueze introducerea în țară a unor autoturisme second hand înmatriculate deja în altă tară; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autoturisme second hand deja înmatriculate în România - aspecte ce demonstrează că taxa se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și că este o taxă cu echivalent taxelor vamale de import.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Instituția P. – județul N..
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În motivarea recursului recurenta Instituția P. – județul N. critică hotărârea sub următoarele aspecte:
1. Susține că instanța a încălcat dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. din Legea 9/2012 aflate în vigoare la data emiterii acesteia, că excepțiile de la plata taxei de poluare sunt expres prevăzute în art. 3 din lege, iar autoturismul reclamantului nu se găsește printre cele exceptate.
2. Că în ceea ce privește referirile la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta nu s-a pronunțat cu privire la taxa pentru emisiile poluante așa cum este ea stabilită prin Legea 9/2012 și nu poate fi invocată o jurisprudență care nu este aplicabilă în cauză. În ceea ce privește hotărârea Curții Europene de Justiție din cauza T. aceasta a avut ca obiect O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, că argumentele curții nu pot fi aplicate în cauze față de care sunt incidente alte acte normative. Că, în prezent taxa de mediu este instituită prin OUG 9/2013 și HG 88/2013, că din conținutul actelor normative rezultă că timbrul se aplică și pentru situațiile în care taxa de poluare a fost restituită prin hotărârilor instanțelor.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 alin. 1 din OUG 195/2002, proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale, iar potrivit art. 19 procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Prin art. 1 alin. 2 din Ordinul 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor s-a statuat ca înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul ori reședința, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea 340/2004 prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, iar potrivit art. 1 din HG 1767/2004 (M) în cadrul aparatului propriu al fiecărei prefecturi se organizează câte un serviciu public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, regulamentul de organizare și funcționare, structura organizatorică, statul de funcții și numărul de posturi ale serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor aprobându-se prin ordinul al prefectului.
Ordinul 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor stabilește condițiile în care se realizează înmatricularea autovehiculelor, una din acestea se referă la dovada achitării, începând cu data de 1 ianuarie 2007, taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii (art.7 lit. j).
Atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Taxa specială, în cazul autoturismului intimatului din cauză, este reglementată de Legea 9/2012. Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Această dispoziție a fost de natură a elimina discriminarea dintre autovehiculele de ocazie comercializate pe piața națională și cele similare cumpărate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, toate autovehiculele de ocazie fiind în mod egal supuse taxei de poluare.
Prin art. 1 din OUG 1/2013, începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență (31.01.2013) aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Așa fiind, prin suspendarea aplicării art. 4 alin. 2 din legea 9/2012 se revine în fapt la aceeași soluție legislativă adoptată prin OUG 50/2008, analiza instanței de fond privind efectul discriminatoriu al Legii 9/2012 în raport de art. 110 din TFUE realizat prin . OUG 1/2013 fiind corect realizată, discriminarea indirectă dintre autovehiculele de ocazie deja înmatriculate în România și comercializate pe piața internă și cele cumpărate din țările membre ale Uniunii Europene care urmează a fi înmatriculate în România fiind pe deplin dovedită.
Având în vedere că dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 9/2012 stabilesc, pentru autovehiculele folosite, o taxă aplicabilă autovehiculelor comercializate din alte state membre la înmatricularea lor în România și nu și pentru autovehiculele care sunt comercializate pe piața națională în perioada 31.01-31.12.2012, această taxă reprezintă o măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană este de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre și contrară art. 110 din TFUE (art. 90 din TCE). Fiind o taxă contrară dreptului comunitar, aceasta nu poate fi pretinsă de autoritățile române decât cu încălcarea normelor dreptului comunitar.
Potrivit art. 11 (2) din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar potrivit art. 148 (2) ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit alin.4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Prefectul, așa cum dispune art. 1 alin. 1 din Legea 340/2004(M), este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar potrivit alin. (3) din același articol, acesta este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local. În accepțiunea Constituției României legea, al cărui garant este prefectul, cuprinde atât actele normative emise de autoritățile statale cât și tratatele ratificate de Parlament, precum și prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 148 din Constituția României, recurentul, văzând dispozițiile cuprinse în hotărârile Curții Europene de Justiție pronunțate în cauzele T. și N., dispozițiile cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ratificat de Parlament prin Legea 157/2005, recurentul, la data la care reclamantul a formulat cererea de înmatriculare, avea obligația de a verifica dacă autoturismul a cărui înmatriculare se solicit face parte din categoria acelora la care se referă Curte Europeană de Justiție în cele două cauze menționate, iar în cazul în care acesta întrunea toate condițiile prevăzute de lege pentru înmatriculare recurentul trebuia să ia măsuri pentru înmatricularea acestuia, fără a pretinde dovada plății unor taxe contrare legii în sensul definit de Constituție.
Aceasta cu atât mai mult cu cât cererea reclamantului a fost formulată după ce Înalta Curte de Casație și Justiție, în procedura recursului în interesul legii, prin decizia 24/2011 s-a pronunțat în sensul că acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
Așa fiind și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Cu privire la invocarea situațiilor în care legea stabilește, limitativ, excepțiile de la plata taxei de poluare, acestea sunt corecte, dar irelevante în cauză, problema care a fost analizată se referă la legalitatea taxei, oricare ar fi fondul în care este colectată, și nu la dispozițiile legii privind excepțiile de la plata taxei de poluare.
Nici cu privire la obiectul trimiterii preliminare soluționate de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. susținerile recurentului nu sunt fondate, Curtea Europeană de Justiție nu analizează dreptul intern în raport de dreptul comunitar, această apreciere fiind de competența autorităților naționale, ci oferă o interpretare a dreptului comunitar în raport de o situație de fapt reglementată de legea națională și în care se impune aplicarea acestuia. Din acest motiv Curtea a hotărât că ,,Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la pretinsele recomandări făcute de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. (pct. 60) acestea sunt, pe de o parte citate trunchiat de recurent care a omis primul paragraf referitor eliminarea discriminării prin aplicarea taxei pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România, iar pe de altă parte irelevante în prezenta cauză unde este pusă în discuție o taxă stabilită de statul român cu încălcarea dreptului comunitar și nu punerea în practică a unor recomandări.
Este adevărat că prin OUG 9/2013, în vigoare din 04.03.2013, s-a instituit timbrul de mediu pentru autovehicule, această dispoziție este aplicabilă tuturor situațiilor apărute după .. În cauză refuzul nejustificat și contrar dreptului Uniunii Europene al recurentului s-a manifestat la 16.07.2012, ceea ce deschide dreptul reclamantului de a înlătura conduita abuzivă a recurentului manifestată prin autoritatea subordonată acestuia.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța va respinge ca nefondat recursul, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Instituția P. N. – Serviciul Public Comunitar – Regim permise de conducere și înmatriculări a vehiculelor, cu sediul în loc. Piatra N., ., jud. N., împotriva sentinței civile nr. 133/CA/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-reclamantă O. M., cu domiciliul în comuna Poiana Teiului, . și domiciliul procedural ales în Piatra N., ., ., parter, județul N., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2013.
Președinte, V. P. | Judecător, C. Ș. | Judecător, C. P. |
Grefier, O. N. P. |
Red. sent. fond D. S.
Red/tehnored. decizia recurs V. P.
OP /10.12.2013/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1504/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3662/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
