Pretentii. Decizia nr. 3662/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3662/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 4989/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3662/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător C. P.
Judecător V. P.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R. împotriva sentinței civile nr. 777/CF din data de 15.04.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că recursul promovat în cauză de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R. se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr.146/1997, solicitându-se judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Administrația Finanțelor Publice R., cu sediul în R., Piața R.
V., nr.1, județul N., a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.777/CF/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul N..
În motivare arată următoarele:
Reclamanta a formulat acțiune, prin care solicita restituirea diferenței taxei de prima înmatriculare in cuantum de 4192 lei, actualizata cu dobânda fiscală, acțiune ce a fost admisa de TRIBUNALULUI N., prin sentința civila recurată.
Prin acțiunea formulată, reclamantul considera că, din punctul lui de vedere, această taxă a fost încasată ilegal, ceea ce nu este întemeiat, întrucât taxa a fost încasată în temeiul unei norme legale, respectiv art.214 ^1 din Legea nr.571/2003 - privind CODUL FISCAL, care in prezent este in vigoare.
Reclamantul nu menționează că a îndeplinit procedura prealabila cu instituția noastră, conform art.7 din Legea 554/2004 - privind contenciosul administrativ si nici nu face vreo dovada in acest sens.
La art.2, al.1, lit.j din Legea 554/2004 se precizează: "plângerea prealabila - cererea prin care se solicita autorității publice emitente, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, in sensul revocării sau modificării acestuia."
La art.7, al.1, din Legea 554/2004 se precizează: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al său printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia."
La art.8, al.1 din Legea 554/2004 se precizează: "persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta".
Nu a fost îndeplinită procedura prealabilă conform art.7 coroborat cu art.2, al 1 lit. i din Legea nr.554/2004. Simpla cerere adresata A.F.P. R. nu constituie plângere prealabila. împotriva răspunsului primit, reclamanta trebuia sa formuleze contestație tot către A.F.P. R., iar apoi sa se adreseze instanței. Sunt de reținut si dispozițiile art.8, al.1 din Legea nr.554/2004.
În mod legal C.A Bacău in conformitate cu principiul rezultând din dispozițiile art.137, al.1 C.P.C., analizează mai întâi, excepțiile care se invoca m cauza, care fac de prisos examinarea in fond a cauzei.
Reclamanta nu a urmat procedura contestației administrative reglementată de art.205 C.P.C., ci s-a adresat direct instanței de contencios administrativ, solicitând direct restituirea taxei. Se constată astfel, nu numai nerespectarea dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, dar si a celor prevăzute de art. 7 din aceeași lege, referitoare la termenul in care poate fi contestat ui administrativ in fata instanței de contencios administrativ.
În cazul actelor administrativ fiscale, procedura prealabilă reglementată cu caracter general prin art.7 din Legea nr.554/2004 își găsește o reglementare speciala dispozițiile art.205 C.P.F., prevederi indicate și de organul fiscal ca temei pentru contestarea pe cale administrativa a deciziei emisă de instituția noastră după soluționarea contestației administrative prin decizia prevăzuta de art. 216 Cod procedură fiscală, reclamanta avea posibilitatea de a contesta decizia de soluționare a contestației în temeiul art.218 C.P.F. și în termenul prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004.
În concluzie, acțiunea a fost prematur introdusă, întrucât reclamanta a îndeplinit procedura prealabila prevăzuta de art.7 din Legea 554/2004 consecința, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, motivat de următoarele:
Potrivit principiului constituțional stabilit de art.1, al.5 din Constituția României care se prevede că "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor sale este obligatorie" si apreciind motivațiile petentului ca fiind internei sensul soluționării solicitării de restituire a taxei speciale de înmatriculare, încălcat in mod flagrant prevederile constituționale în vigoare în acest moment în România.
Actul normativ care reglementează obligația taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este Legea 571/2003, art.214(1), Cap.2-1, titlul Accize si alte taxe speciale, introdus prin art.1, pct.202 din Legea 343/2006. Conform art.214 ind.2 - taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, acesta este si motivul pentru care a achitat taxa și în România, cealaltă taxă fiind plătită în țara de unde a cumpărat autoturismul.
În speță, mașina a fost înmatriculată în acea țară și s-a achitat acolo taxa de primă înmatriculare, iar fiind adusă în țară, este normal că trebuie achitată taxa de prima înmatriculare și aici, pentru că nu se poate circula cu numerele și cu actele emise de statul de unde a fost cumpărată.
Așa cum statul respectiv taxează prima înmatriculare, așa și Statul român taxează. Când există un conflict între legea naționala și cea europeană, are prioritate legea națională, legea statului în care si care o aplica. Este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoana juridica, care este obligata de plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reglementata de art.214, al.1 din Legea 571/2003, fără a se încadra în cele doua situații expres prevăzute de lege de scutire de la plata aceste prevăzute de art.214^3. Arată că textul de lege în discuție, respectiv art. 214 al.1 din Legea 571/2003, este in prezent in vigoare si nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu. Prezenta reglementare a taxei auro nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeana, in cauza neputându-se invoca încălcarea prevederilor art.90 din Tratatul UE care prevăd faptul ca un stat membru nu trebuie sa impună nici o impozitare interna asupra produselor din state membre care sa depășească taxele impuse asupra produselor similare.
Independent de situația prezentata mai sus, daca se va constata încălcarea Tratatului de aderare al României la Uniunea Europeana, autoritățile competente au dreptul și obligația, conform prevederilor art.21, al.3 din Legea 24/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv sa facă propuneri de modificare si completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar. Restituirea sumei de la buget se face in condițiile art.117 C.P.F., condiții pe care nu le îndeplinea reclamantul la data cererii formulate.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Solicită judecata în lipsă.
Intimatul - reclamant nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Astfel, critica privind neîndeplinirea procedurii prealabile și susținerea imposibilității instanțelor naționale de a se pronunța înainte de armonizarea legislației interne de către parlament, nu poate fi primită, din moment ce Curtea Europeană de Justiție a decis că este contrară ordinii de drept a Uniunii Europene orice procedură care ar întârzia aplicarea directă și imediată a dreptului comunitar în cauza C-106/77 (Simmenthal), iar pe de altă parte, în aplicarea aceluiași principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat soluționat recursul în interesul legii exprimat prin Decizia nr. 24/14 noiembrie în care se arată că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, raportată la art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Orice prevedere internă contrară prevederilor comunitare care se aplică de drept și face parte din dreptul intern este considerată că nu există, astfel că instanțele interne sunt abilitate, de însăși tratatele semnate de România, să aprecieze că plata taxei de poluare nu are suport legal și achitarea acesteia constituie deci o plată nedatorată.
Din acest punct de vedere nu trebuie așteptat ca un text de lege interne să fie declarat discriminatoriu sau neconstituțional de autoritățile interne a unui stat membru U.E.
Nici celelalte susțineri nu sunt întemeiate, din moment ce Curtea Europeană de Justiție a decis în cauza C-402/09 că taxa de poluare ce se aplică cu ocazia primei înmatriculări instituită de legea română este contrară dreptului Uniunii.
Invocarea de către recurentă a principiului tempus regit actum nu poate fi primită, din moment ce modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008, chiar și prin Legea nr. 9/2012, nu au fost unele de substanță, menținând discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E. ori amânând aplicarea în timp a criteriilor care diminuau sau făceau să dispară diferența de tratament între autoturismele deja înmatriculate în România și cele importate din state membre U.E.
Taxa introdusă și menținută de OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, nu reprezintă o taxă vamală sau cu efect echivalent, ci reprezintă o taxă internă, însă orice taxă internă trebuie să fie nediscriminatorie, aspect de care legislația română nu a ținut cont și care a stat la baza cauzei C-402/09, decizie care a statuat de principiu și care este aplicabilă indiferent de modificările interne de formă ale reglementărilor care introduc sau mențin taxe interne discriminatorii între produsele naționale și cele importate din state U.E..
Nici critica privitoare la existența criteriului obiectiv al destinației taxei nu poate fi primită, pentru că aprecierea un text intern ca fiind compatibil sau nu cu dreptul Uniunii Europene nu se face după destinația sumelor încasate de Statul Român, ci în funcție de existența sau nu a efectului descurajant al importului de aceleași produse din statele membre U.E., efect existent în cazul în care autoturismele interne deja înmatriculate sunt în continuare exonerate de plata unei taxe care se plătește numai pentru autoturismele de același fel importate din comunitate.
Invocarea art. 148 din Constituția României nu poate fi primită, din moment ce acest text de lege obligă instanțele naționale române la aplicarea imediată și cu prioritate a dreptului comunitar, acestea acționând ca instanțe ale Uniunii Europene, indiferent de ierarhia internă a actului normativ intern și contrar tratatelor și regulamentelor comunitare în vigoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R. împotriva sentinței civile nr. 777/CF din data de 15.04.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. V. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, C. P. | Judecător, V. P. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.civ. L.F.
Red.dec.rec. /tehnored.C.Șt.
Tehnored.VZ/24.10.2013
2 ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4429/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2319/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
