Pretentii. Decizia nr. 2350/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2350/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 1711/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 2350/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Olguța L. T.
Judecător M. G. C.
Judecător M. G. B.
Grefier O. P.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B., împotriva sentinței civile nr. 13/CF/08.01.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant R. P. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că intimatul-reclamant R. P. a formulat și a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B..
Instanța constată că recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13/CF din 8.01.2013 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a admis acțiunea formulată de reclamantul R. P. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B. pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 9618 lei reprezentând taxa auto, precum și dobânda aferenta acestei sume, calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003; a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Piatra N. sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant; a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei Administrația F. pentru Mediu pentru lipsa calității procesuale pasive; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru înmatricularea unui autoturism second-hand provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a achitat suma de 9618 lei, la Trezoreria B..
Este de reținut art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene ale cărui dispoziții rămân aplicabile în mod direct și au prioritate față de dreptul național.
În cauza T., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a apreciat că taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea română – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie.
În viziunea Curții, inclusiv dispozițiile Legii nr. 9/2012 coroborată cu cele ale O.U.G. nr. 1/2012, sunt incompatibile cu prevederile art. 110 pct. 1 din TFUE. Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C./Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Așadar, nu poate fi eficient argumentul pârâtei care în întâmpinare arată că în condițiile adoptării Legii 9/2012 nu mai poate fi vorba de discriminare deoarece taxa pentru emisii poluante se plătește în toate cazurile inclusiv pentru înmatricularea vehiculelor, radiate ca urmare a transmisiunii, înmatriculate anterior anului 2007. În realitate, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, conform art. 1 din OUG 1/2012 au fost suspendate până la 1 ianuarie 2013. În această împrejurare subzistă situația premisă în sensul că reclamantul este discriminat în raport cu deținătorii de autovehicule înmatriculate în România anterior anului 2007 și care în prezent procedează la vânzarea acestora.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta este ținută să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța o constată întemeiată. Astfel, suma la plata căreia a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a fost încasată de aceasta însă a fost virată chematei în garanție, potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. Pentru Mediu. Cum chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constat caracterul nelegal al taxei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei de poluare, cu dobânda fiscală datorată de pârâtă reclamantului.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice N. a formulat prezentul recurs, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., în motivarea căruia a susținut următoarele:
După . Legii nr. 9/2012 nu mai poate fi vorba de discriminare în condițiile în care, conform art. 4, toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt supuse taxei de poluare. Această taxă se plătește și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ori taxa de poluare. Mai mult, sunt de reținut și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012.
Art. 110 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele din O.U.G. nr. 50/2008, iar apoi din Legea nr. 9/2012.
Modificările aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, 218/2008 și 7/2009 – care constau în scutire de taxe pentru anumite categorii de autovehicule, cu o anumită normă de poluare și capacitate cilindrică, înmatriculate într-o anumită perioadă de timp – pun în discuție o altă dimensiune a taxării interne prevăzută de art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene decât cea cu care s-au confruntat instanțele în condițiile O.U.G. nr. 50/2008.
Este vorba de caracterul protecționist al taxei interzis de aceste dispoziții. or, acest text nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective cum sunt cele utilizate de O.U.G. nr. 50/2008. Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, prevederile art. 90 au un caracter complementar raportat la dispozițiile art. 25.
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând un sistem general de taxe interne aplicabile în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este de reținut ceea ce a reținut Curtea în cauzele Brzezinski C-313/05, Outokumpu C-213/96, Nadasdi și Nemth C-290/05, Comisia-Luxemburg C-152/89, Comisia-G. C-375/1995. Rezultă din această jurisprudență că este incidentă încălcarea art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauză, în raport de art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare se aplică tuturor autovehiculelor, fiind excluse, pe baza unor criterii care privesc destinația și nu proveniența, doar cele prevăzute în aline. 2. Nu se realizează însă o discriminare între autovehiculele second-hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care taxa de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate.
Referitor la decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-402/09:
Conform principiului tempus regit actum, legislația aplicabilă litigiului aflat pe rolul Tribunalului Sibiu este O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27.10.2008. Modificările ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008 ar fi impus Curții să se pronunțe asupra a trei situații diferite care ar fi putut determina trei hotărâri distincte: perioada 1 iulie 2008 – 31 noiembrie 2008, când și-a produs efectele O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 327/2008; perioada 1 decembrie 2008-14 decembrie 2008, când a produs efecte O.U.G. nr. 50/2008, modificată prin O.U.G. nr. 208/2008; perioada 15 decembrie 2008-13 februarie 2010, când a produs efecte O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 care a abrogat O.U.G. nr. 208/2008.
Hotărârea pronunțată în cauza C-402/09 este obligatorie, dar numai pentru instanța care a formulat întrebarea preliminară. În fapt, hotărârea CJUE este obligatorie pentru toate instanțele statelor membre. Prezentei cereri de restituire a taxei de poluare stabilite în alte condiții decât cele ale O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, nu îi sunt incidente efectele Hotărârii pronunțate în cauza C-402/09.
În privința dobânzii, niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 117 coroborat cu art. 124 din Codul de procedură fiscală nu este incidentă în cauză.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, curtea de apel constată următoarele:
Principiul constituțional al neretroactivității legii împiedică instanța să aplice Legea nr. 9/2012 unei situații născute anterior intrării în vigoare a acestei legi. Taxa de poluare a fost plătită de reclamant în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, act normativ avut în vedere de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la pronunțarea hotărârii în cauza T. contra României.
Abrogarea O.U.G. nr. 50/2008 prin Legea nr. 9/2012 nu are ca efect înlăturarea efectelor pe care ordonanța le-a produs în perioada cât a fost în vigoare. Orice aprecieri cu privire la eliminarea discriminărilor sancționate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea dată în cauza T. împotriva României sunt lipsite de relevanță atâta vreme cât taxa de poluare care face obiectul restituirii dispuse prin hotărârea recurată a fost încasată în baza actului normativ examinat de Curte.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în materia interpretării art. 110 din TFUE (fost 90 TCE), invocate de recurente, au fost reținute de însăși Curtea de Justiție a Uniunii Europene în motivarea hotărârii date în cauza C-402/09 T. împotriva României. Curtea a analizat neutralitatea taxei de poluare instituită pentru autovehiculele de ocazie importate prin raportare atâta la vehiculele similare înmatriculare anterior în România și suspuse, cu ocazia acestei înmatriculări, aceleași taxe, cât și la vehiculele de ocazie similare înmatriculare anterior în România anterior instituirii taxei de poluare. Interpretarea finală a Curții se referă la această din urmă situație. Cu privire la prima situație, Curtea reținut că un sistem precum cel al O.U.G. nr. 50/2008 asigură că taxa de poluare nu depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculare anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia primei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008 (par. 47).
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, similare, în esență cu cele ale recurentelor, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă că caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
Este adevărat că hotărârea Curții în cauza C-402/09 a vizat a fost pronunțată într-o cauză în care taxe de poluare fusese stabilită în baza O.U.G. nr. 50/2008 în versiunea inițială. Însă, este de observat că modificările aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008 și nr. O.U.G. nr. 7/2009 nu privesc elementele pe baza cărora se determină suma de plată reprezentând taxa de poluare, ci nivelurile taxei de poluare care au devenit mai mari decât cele din versiunea inițială. Astfel, prin O.U.G. nr. 208/2008 a fost mărit considerabil nivelul (triplându-se) taxei specifice în funcție de emisia de dioxid de carbon (anexa 1) pentru ca apoi, prin O.U.G. nr. 7/2009 acest nivel să fie redus, dar nu sub nivelul stabilit în versiunea inițială a taxei (rămânând dublu față de nivelul inițial). Aceeași este situația cu nivelul taxei specifice în funcție de norma de poluare (anexa 2). Cotele de reducere a taxei, însă, au rămas, neschimbate, exceptând vehiculele mai vechi de 14 ani pentru care cota de reducere a fost stabilită la 90% față de 95%.
În ceea ce privește întinderea efectelor hotărârilor pronunțate care Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul art. 234 CE este de reținut hotărârea dată în cauza C-66/1980 International Chemical Corporation împotriva Amministrazione delle Fianze dello Stato. Curtea a stabilit că, deși o asemenea hotărâre este adresată în principal instanție care a cerut-o, ea este obligatorie și pentru celelalte instanțe naționale care se confruntă cu problema respectivă, efectul hotărârii originare fiind unul multilateral și, prin urmare, o astfel de hotărâre va avea efect de precedent față de toate instanțele din comunitate.
Sub aspectul dobânzii legale aplicabile sunt dispozițiile art. 124 alin. 1 din acest cod; pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Așadar, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, cu luarea în considerare a termenului prevăzut de art. 70 și a datei la care aceștia au solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare.
Față de cele ce preced, curtea de apel va menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în loc. Piatra N., . bis, jud. N., împotriva sentinței civile nr. 13/CF/08.01.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant R. P., cu domiciliul în com. B., . și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 iunie 2013.
pt. Președinte, Olguța L. T. - aflată în C.O. - semnează Președinte Instanță | Judecător, M. G. C. | Judecător, M. G. B. |
Grefier, O. P. |
Red. sent. fond S. U.
Red/tehnored. decizia recurs M.G. C./25.06.2013
O.P./25.06.2013/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1534/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
