Obligaţia de a face. Decizia nr. 3262/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3262/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 5834/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3262/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Instituția P. Bacău - prin Serviciul Public Comunitar- Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, împotriva sentinței civile nr. 396 din data de 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că recursul promovat în cauză de recurenta-pârâtă Instituția P. - Județul Bacău, se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen și legal timbrat conform chitanței aflate la fila 15 în dosar, solicitându-se judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Prefectul județului Bacău a formulat recurs și a solicitat ca, prin hotărârea pe care o pronunța instanța de recurs, să se admită recursul și să modifice în totalitate sentința nr. 396/08.02.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, în sensul de a se dispune respingerea ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamanta-intimat[, având ca obiect obligația de a face.
În motivare arată că, în fapt, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, din următoarele considerente:
I. Instanța de fond a respins excepțiile lipsei capacității procesuale și a calității procesuale pasive, precum și excepția lipsei procedurii prealabile în mod eronat.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale și excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. - județul Bacău, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, arătă că aceasta este întemeiată, motivat de faptul că problema capacității procesuale a unei persoane juridice se analizează în raport cu principiul specialității capacității, conform căruia o persoană juridică nu poate avea decât acele drepturi și nu își poate asuma decât acele obligații care corespund scopului și competențelor ei stabilite prin lege sau alte acte normative.
Solicită să se observe că acțiunea reclamantei se referă la plata unei taxe pentru emisiile poluante ale autovehiculul său. Aceasta, în modul cel mai evident este o obligație fiscală în legătură cu care instituția prefectului nu are nicio competență. Problemele legate de obligațiile fiscale intră în competența autorităților fiscale (direcții județene ale finanțelor publice, administrații fiscale, trezorerii etc.), cu respectarea principiului specialității.
Mai mult decât atât, instituția recurentă nu are calitate procesuală în litigiile prin care se solicită obligarea acesteia la înmatricularea unor autovehicule fără plata taxei pentru emisii poluante.
În mod intenționat, în toate litigiile de acest tip, s-a creat o confuzie între înmatricularea unui autovehicul si plata taxei pentru emisii poluante.
Conform art. II din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, înmatricularea autovehiculelor este o obligație pentru punerea în circulație a acestora și are ca scop asigurarea circulației și protecția mediului, în sensul că sunt admise numai autovehiculele care nu depășesc anumite limite legale ale emisiilor poluante.
Plata taxei este o obligație fiscală și constă în plata unei sume de bani către organul fiscal competent, deoarece autovehiculul respectiv are emisii poluante care afectează mediul.
Înmatricularea autovehiculului este doar momentul la care se verifică dacă solicitantul și-a îndeplinit obligația fiscală anterior, persoana respectivă parcurge etape si proceduri cu reguli specifice, gestionate de autorități diferite, competente conform unor acte normative exprese.
Conform Ordinului nr.1501/13.11.2006 al ministrului administrației și internelor, privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările și completările ulterioare, proprietarul unui autovehicul trebuie să prezinte la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bacău nu mai puțin de 11 documente care provin de la diferite instituții sau autorități publice.
Exemplifică în acest sens:
- cartea de identitate a autovehiculului;
- documente care atestă dreptul de proprietate;
- documentul de asigurare obligatorie de răspundere civilă;
- certificatul de autenticitate al autovehiculului;
- dovada efectuării inspecției tehnice.
Este evident că, în situația în care solicitantul are litigii cu privire la procedurile care conduc la eliberarea acestor documente, este chemat în judecată emitentul documentului si nu Instituția P..
Pentru identitate de rațiuni, în prezentul litigiu reclamantul trebuie să cheme în judecată organul fiscal competent si nu Instituția P..
În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a contestației privind taxa (prematuritatea acțiunii), arată că, în conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea nr.9/2012:"stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Codul de procedură fiscală, care este dreptul comun în acest domeniu, prin art.205 alin.(l) teza a II-a dispune: „contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
S-ar putea considera că persoana lezată are dreptul să opteze între o contestația administrativă și o acțiune în justiție, dar art. II din Legea nr.9/2012 dispune expres: "persoana nemulțumită de răspunsul primit la contestație se poate adresa instanțelor de contencios, competente potrivit legii".
În concluzie, contestația privind îndeplinirea sau neîndeplinirea acestei obligații fiscale constituie o procedură prealabilă pe care reclamantul nu a respectat-o.
II. Instanța de fond a reținut în motivarea sentinței recurate, în mod greșit, că considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C- 263/10, cauza N., sunt în continuare actuale, fiind menținută prin Legea nr.9/2012, discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Contrar acestui
punct de vedere, s-a pronunțat Curtea de Apel Bacău-Secția a Ii-a Civilă, C. administrativ și Fiscal în dosarul nr._, prin decizia civilă nr. 1256/2012, pe care o anexează, din care rezultă foarte clar că cele două hotărâri ale Curții Europene de Justiție, pronunțate în cauzele C-402/09, T. vs. Statul Român și C-263/10, I. N. vs. Statul Român, vizează O.U.G. nr.50/2008, în toate variantele ulterioare, și nu Legea nr.9/2012.
De asemenea, consideră că motivarea primei instanțe fundamentată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr.9/2012 cu prevederile dreptului comunitar, respectiv art.110 pct. l din Tratatul de constituire a Comunității Europene și implicit pe aplicarea art.148 alin.(2) din Constituția României care stipulează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legea internă, este eronată, așa cum a mai arătat.
Susținerile de mai sus sunt justificate de faptul că Legea nr.9/2012 este în conformitate cu normele comunitare, fiind concepută tocmai din dezideratul de a elimina prezumtivele discriminări pe care le-au ridicat cu titlu de motivații cei ce s-au considerat lezați și, pe cale de consecință, au intentat acțiuni în justiție, solicitând instanțelor competente scutirea de la plata taxei pe poluare reglementată de O.U.G. nr.50/2008.
În Legea nr.9/2012 nu există dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene. Prezenta lege stabilește taxa pe emisii poluante prevăzând clar categorii de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art.4 alin.(l) din Legea nr.9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate în România cât si în privința acelora ce provin din alte state membre ale Uniunii Europene.
Chiar dacă în lege există sintagme de genul „primul proprietar din România" sau „transcrierea dreptului de proprietate în România", arată că nu se face o distincție privind țara de origine a autovehiculului și nu există prevederi discriminatorii în raport de acest criteriu. De asemenea, nu se fac discriminări în raport de cetățenia proprietarului respectiv. Legiuitorul a dorit să sublinieze doar faptul că reglementările în cauză se aplică numai operațiunilor respective care s-au produs pe teritoriul României, ceea ce înseamnă respectarea principiului competentei teritoriale.
De asemenea, solicită să se rețină că Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor este obligat să respecte actele normative care reglementează înmatricularea autovehiculelor (Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.195/2002, Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, etc.)
Nimeni, cu atât mai mult instituțiile administrației publice, nu pot să refuze aplicarea unor acte normative în vigoare, motivând că sunt neconstituționale sau contrare dreptului european, atât timp cât Curtea Constituțională sau instanțele judecătorești nu s-au pronunțat în acest sens.
Din precizarea de mai sus rezultă două consecințe;
a. reclamanții care se consideră lezați de actele normative în domeniu trebuie să se adreseze Curții Constituționale;
b. Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor și Instituția P. nu se află în culpă procesuală și nu trebuie obligate la plata cheltuielilor de judecată. Numai după ce se pronunță instanța care constată că norma din dreptul intern contravine dreptului european, se naște posibilitatea si obligația Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor de a nu se conforma dispoziției din dreptul intern și de a pune în aplicare hotărârea instanței.
Față de cele de mai sus, solicită, în principal, să se admită recursul așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 396/8 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în sensul de a respinge acțiunea reclamantei, ca fiind formulată față de o persoană care nu are capacitate procesuală și calitate procesuală pasivă în prezenta cauză sau ca inadmisibilă (prematur introdusă) iar, în subsidiar, solicită rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, în sensul de a respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantei.
În drept, Își întemeiază recursul pe dispozițiile Legii nr.9/2012, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul MAI. nr. 1501/2006, cu modificările și completările ulterioare, art.299 alin.(1), art.304 pct. 9 și art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Solicită judecata în lipsă.
Intimatul - reclamant nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Recursul este neîntemeiat.
Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și Instituția P. sunt organele administrative care au în competența lor emiterea actelor administrative legate de înmatricularea (înscrierea) în circulație a autovehiculelor, astfel că acestea au capacitatea administrativă necesară și deci și calitate procesuală activă și pot fi chemate în judecată în ipoteza în care refuză, nejustificat, să admită cererea de înmatriculare.
Recurentul nu poate invoca nepronunțarea unei instanței competente asupra acestei chestiuni de drept, atâta vreme cât Curtea Europeană de Justiție a decis, în cauza C-402/09, că taxa de poluare ce se aplică cu ocazia primei înmatriculări instituită de legea română este contrară dreptului Uniunii.
Pe de altă parte, în ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța apreciază, în primul rând, că procedura prealabilă constituie o piedică în calea aplicării dreptului comunitar, fiind incompatibilă cu preeminența dreptului comunitar și cu tratatele U.E., așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție în legătură cu orice procedură care ar întârzia aplicarea directă și imediată a dreptului comunitar în cauza C-106/77 (Simmenthal), iar pe de altă parte, în această chestiune de drept s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, care a dat soluționat recursul în interesul legii exprimat prin Decizia nr. 24/14 noiembrie și prin care s-a decis, cu putere obligatorie asupra tuturor instanțelor de judecată, că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, raportată la art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Rezultă că excepțiile invocate de recurent sunt nefondate, ca și motive de admitere a cererii de recurs.
Nu era necesară nici invocarea neconstituționalității Legii nr. 9/2012, din moment ce Curtea Europeană de Justiție statuează de principiu, iar Constituția României (art. 148) obligă instanțele naționale române la aplicarea imediată și cu prioritate a dreptului comunitar, indiferent de ierarhia internă a actului normativ contrar tratatelor și regulamentelor comunitare.
Orice prevedere internă contrară prevederilor comunitare și care se aplică de drept și face parte din dreptul intern este considerată că nu există, astfel că plata taxei de înmatriculare nu are suport legal, refuzul înmatriculării unui autoturism înmatriculat anterior într-u stat membru U.E apărând ca nejustificat, în raport cu prevederile art. 110 T.F.U.E., așa cum a arătat și instanța de fond.
Nici susținerea privind concordanța O.U.G. nr. 50/2008 cu legislația comunitară, după modificările aduse acesteia de Legea nr. 9/2012, nu este întemeiată, din moment ce Curtea Europeană de Justiție a decis în cauza C-402/09 că taxa de poluare ce se aplică cu ocazia primei înmatriculări instituită de legea română este contrară dreptului Uniunii, iar modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008 prin Legea nr. 9/2012 au fost amânate sine die, menținându-se în continuare discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E.
Invocarea deci de către recurentă a principiului tempus regit actum nu poate fi primită, din moment ce modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008, chiar și prin Legea nr. 9/2012, nu au fost unele de substanță, menținând discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E. ori amânând aplicarea în timp a criteriilor care diminuau sau făceau să dispară diferența de tratament între autoturismele deja înmatriculate în România și cele importate din state membre U.E.
Nu au relevanță în acest sens aprecierile experților europeni, hotărârile CJUE fiind obligatorii pentru instanțele naționale.
Taxa introdusă de OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare și menținută de Legea nr. 9/2012 nu reprezintă o taxă vamală sau cu efect echivalent, ci reprezintă o taxă internă, însă orice taxă internă trebuie să fie nediscriminatorie, aspect de care legislația română nu a ținut cont și care a stat la baza cauzei C-402/09, decizie care a statuat de principiu și care este aplicabilă indiferent de modificările interne de formă ale reglementărilor care introduc sau mențin taxe interne discriminatorii între produsele naționale și cele importate din state U.E..
În fine, dacă prin cauza C-402/09 s-a permis de principiu introducerea unei taxe de poluare, în conformitate cu principiul comunitar poluatorul plătește, aceasta nu trebuie să se aplice diferențiat între autovehiculele deja înmatriculate în România și de producție internă și cele similare importate din state membre U.E. unde au fost deja înmatriculate anterior, fapt de care legislația internă nu ține cont nici în prezent, motive pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Instituția P. Bacău - prin Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, împotriva sentinței civile nr. 396 din data de 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. P. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, A. V. |
Red. sent. civ. S.L.G.
Red. dec. rec. /tehnored/C.Ș. 25 /Septembrie 2013
VZ
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 679/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4398/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
