Pretentii. Decizia nr. 112/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 4977/103/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE NR. 112/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 IANUARIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. Ș.
JUDECĂTOR L. A.
JUDECĂTOR M. V. C.
GREFIER V. Z.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA N. împotriva sentinței civile nr. 770/CF/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Părțile au solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 770/CF/26-04.2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ s-a respins excepția de inadmisibilitate și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul CARFA M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N.. A obligat pârâta A.F.P.Piatra N. să restituie reclamantului suma totală de 3118 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124 din OG nr. 92/2003.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei sumele de bani la care
aceasta a fost obligată către reclamant. A obligat pârâta să plătească reclamantului 39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, în ce privește inadmisibilitatea acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile, excepția nu este întemeiată, întrucât reclamantul, anterior sesizării instanței s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a taxei, iar în ce privește fondul cauzei, taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, printre care Cauza C – 402/09 T. vs. Statul Român Justiție, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare și că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 alin.2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală .
Recursul Administrației Finanțelor Publice Piatra N.
După . Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu mai poate fi vorba de discriminare, față de prevederile art 4.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008, iar potrivit dispozițiilor art. 12 din această ultimă lege, în cazul în care taxa de poluare achitată de către contribuabili începând cu data de 1 iulie 2008 în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 și până la data intrării în vigoare a noii legi, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea actualei legi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui diferențele, potrivit formulei de calcul prevăzută de respectiva lege și de normele metodologice de aplicare.
A susținut recurenta că în mod greșit a respins instanța de fond excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, având în vedere că împotriva deciziei de calcul intimatul-reclamant nu a formulat contestație administrativă conform dispozițiilor art. 205 din O.G. nr. 92/2003.
Pe fondul cauzei, a arătat recurenta că modificările aduse O.G. nr. 50/2008 prevăd scutirea de taxe pentru anumite categorii de autovehicule, ceea ce pune în discuție o altă dimensiune a taxării interne prevăzute de art. 110 T.C.E., text care nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, respectiv clasa de poluare, capacitate cilindrică etc.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pe anumite produse, chiar similare în sensul art. 110 al. 1 T.C.E., în funcție de criterii obiective.
Este incidentă încălcarea art. 110 al. 1 T.C.E., atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
Un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 110 T.C.E. dacă este suficient de precis astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii.
Din cuprinsul art. 3 al. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că taxa de poluare se aplică în cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute la art. 3 al. 2, pe baza unor criterii ce privesc distincția lor și nu proveniența.
Referitor la decizia Curții Europene pronunțată în cauza C-402/2009, a susținut că hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată chestiunea prejudicială.
Conform principiului "tempus regit actum" legislația aplicabila in litigiul aflat pe rolul Tribunalului Sibiu este O.U.G. nr.50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27 octombrie 2008 și anume în forma publicării sale în Monitorul Oficial al României nr.327/2008. Amendamentele aduse O.U.G. nr.50/2008 au intrat în vigoare ulterior datei de 27 octombrie 2008.
Deosebit de situația raportului juridic născut în 27.10.2008, în care una din părți este domnul T., in ceea ce privește cele doua ordonanțe de urgenta, O.U.G. nr.208/2008 si O.U.G. nr.218/2008, este evident faptul ca O.U.G. nr.208/2008 si O.U.G. nr.218/2008 nu sunt aplicabile, in condițiile in care drepturile și obligațiile părților - conținutul raportului juridic - au fost stabilite la o data la care cele doua acte normative nu erau in vigoare.
Hotărârea preliminară a CJUE (in baza art.267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai in privința litigiului in cadrul căruia a fost formulata chestiunea prejudiciala.
S-a mai criticat greșita obligare a recurentei la plata dobânzilor și a cheltuielilor de judecată, întrucât situația creată nu-i poate fi imputată acesteia instanța de recurs urmând a avea în vedere și disp. art 13 din Lg. nr. 9/2012, privind deducerea cheltuielilor de judecată din cuantumul taxei achitate și virate F. pentru mediu.
Motivarea Curții.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Excepția privind lipsa procedurii prealabile este nefondată, întrucât textul art. 205 Cod de procedură fiscală conferă dreptul de a formula contestație atât celui care se consideră vătămat printr-un act administrativ fiscal, cât și prin lipsa acestuia. Coroborând respectivul text cu dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d) Cod de procedură fiscală, în care este prevăzută posibilitatea restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale și, cum aplicarea taxei reprezintă o aplicare eronată a prevederilor comunitare (art. 110 din Tratatul C.E.) și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar, rezultă că refuzul restituirii taxei, asimilat lipsei actului administrativ fiscal, poate fi atacat în baza art. 205 alin. 2 ultima ipoteză, în atare situație fiind admisibilă acțiunea formulată în instanță după refuzul restituirii taxei.
De altfel, și art. 148 alin. 1 și 2 din Constituția României dispune că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
În consecință, aplicarea directă și prioritară a normelor de drept comunitar exclude respectarea altor prevederi respectiv cea de contestare a taxei de poluare, incluzând obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile.
Mai mult, ICCJ, admițând recursul în interesul legii, s-a pronunțat prin decizia nr. 24/14.11.2011 în sensul că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de Procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d) din același cod.
Pe fondul cauzei, la 07 aprilie 2011 C.J.U.E., în cauza T., a răspuns întrebărilor adresate de Tribunalul Sibiu, motivele de recurs urmând a fi analizate ținând cont de hotărârea C.J.U.E., având în vedere că interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale.
Reclamanta a investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect principal restituirea sumei achitate cu titlu de „taxă de poluare", susținând că dispozițiile legale în baza cărora s-a perceput această taxă - O.U.G. 50/2008 încalcă dispozițiile art. 110 din T.C.E., obligatorii pentru Statul Român în virtutea Legii nr. 157/2005 și ale art. 11 și 148 din Constituție.
Instanța de fond a reținut ca întemeiată această susținere, apreciind că taxa reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine normelor europene, fiind instituită cu scopul și efectul imediat de a diminua introducerea în România a autoturismelor deja înmatriculate într-un alt stat membru al U.E.
Această interpretare a tribunalului este în prezent confirmată de hotărârea preliminară a C.J.U.E. la 7.04.2011 în cauza C-402/09 - T., în care Curtea a stabilit că: „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Pe cale de consecință, se reține că motivele de recurs referitoare la legalitatea taxei sunt nefondate.
Astfel, instanța trebuie să facă aplicarea normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și să soluționeze acțiunea cu care este sesizată, respectiv căile de atac exercitate, respectând interpretarea Curții.
Prin urmare, Curtea va aplica cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară, în speță, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, având în vedere dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
Întrucât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 în forma aplicabilă în perioada în care a luat naștere raportul juridic fiscal în speță prin achitarea taxei de poluare, nu diferă în mod substanțial de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare, nici variantele ulterioare ale taxei de poluare conform modificărilor aduse O.U.G. nr._ nu pot fi considerate ca fiind compatibile cu art. 110 TFUE, astfel considerentele hotărârii preliminare exprimate în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în cauza de față. Rațiunea reglementărilor comunitare în materie este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție.
Mai mult, ulterior în cauza N. – C263/2010 Curtea de Justiție a interpretat tratatul în sensul că nu este permisă instituirea taxei de poluare așa cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 117/2009 (pct.27 cauza N.).
Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea națională a taxei de poluare, în vigoare la data achitării taxei de către reclamantă, încalcă dispozițiile art. 110 TFUE, situație în care Curtea de Justiție a decis că taxa nu este datorată, iar statul membru trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
În atare condiții, se constată că este legală soluția instanței de fond, de restituire a taxei de poluare ce a fost percepută prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale, în cauză fiind incidente prevederile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, coroborate cu art. 117 lit. (d) Cod procedură fiscală.
În ce privește obligarea la plata dobânzii se reține că această obligație nu este antrenată în funcție de culpa autorității publice, fiind accesorie obligației principale, se calculează potrivit art. 124 alin. 1 cu art. 70 de la data expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, pârâta.
Cum rambursarea sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național, reține că în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constat caracterul nelegal al taxei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei de poluare, precum și a accesoriilor.
Cât privește modul de acordare a cheltuielilor de judecată, reține că la baza obligației de acoperire a acestora se află culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute în mod nejustificat de către cealaltă parte.
Poziția de parte câștigătoare este determinată de raportul existent între conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărâre. Astfel, chiar dacă, în final A.F.M. este cea care a fost obligată să plătească A.F.P. P. N. sumele achitate de către reclamant cu titlu de taxă de poluare, organul fiscal, titular al raportului fiscal, este cel care a încasat taxa și apoi a refuzat restituirea sumei.
Așadar, în cauză nu se poate reține decât culpa procesuală a organului fiscal cu care a fost încheiat raportul juridic fiscal, așa încât în mod corect a îndatorat-o prima instanță numai pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată.
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, nu poate fi luată în discuție, dispozițiile acestei legi producând efecte numai pentru viitor, potrivit principiului neretroactivității legii, așa încât procedura invocată nu poate fi aplicată unui raport fiscal născut anterior, intrării sale în vigoare. Mai mult, observă că prin respectiva procedură se încearcă o reparare parțială a efectelor aplicării unei proceduri, prin care s-a instituit o taxă neconformă dispozițiilor comunitare.
Or, atâta vreme cât CJUE a constatat că taxa de poluare percepută în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 este nedatorată, procedura invocată prevăzută de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 este privită și ca lipsită de eficiență.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Același principiu al neretroactivității legii se aplică, în egală măsură, și în ceea ce privește incidența disp. art 13 din Lg. nr. 9/2012, privind deducerea cheltuielilor de judecată din cuantumul taxei achitate și virate F. pentru mediu.
Observând că prima instanță a calificat corect raportul juridic dedus judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA N. împotriva sentinței civile nr. 770/CF/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. M. și intimat-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.01.2013.
PREȘEDINTE, C. Ș. | JUDECĂTOR, L. A. | JUDECĂTOR, M. V. C. |
GREFIER, V. Z. |
Red.s.N. A.
Red.d.r./tehnored.L.A./01.02.2013
VZ
Ex.2
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3998/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 804/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
