Pretentii. Decizia nr. 1528/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1528/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 1386/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1528/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș. - judecător
Judecător C. P.
Judecător V. P.
Grefier M. A.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice R. împotriva sentinței civile nr.1789/CF din 22.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant N. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul N. D. a solicitat în contradictoriu cu AFP R. să se dispună obligarea acesteia la restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum total de 6730 lei, cu dobânda legală.
Prin sentința civilă nr. 1789/CF din 22.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul N. a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul N. D. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice R., județul N..
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice R. să restituie reclamantului suma de 6.730 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124 și 70 Cod procedură fiscală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru înmatricularea a 2 autoturisme provenite dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a achitat suma totală de 6277 lei, la data de 12-12-2008, respectiv la 30-05-2007 la Trezoreria R. .
Examinând cauza, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată pentru motivele care urmează:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142 li 2143 din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu . OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142 și 2143 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită „ taxă de primă înmatriculare” care potrivit art.2142 alin 2 se plătește „ cu ocazia primei înmatriculări în România”.
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene potrivit cărora „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român(în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143 din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143 din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate taxa de primă înmatriculare are natura unui impozit intern mai mare decât impozitele ce se aplică produselor naționale similare fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Reclamantul este îndreptățit nu numai la suma primită prin Decizia nr._/22.10.2008 ci la întreaga sumă pe care a plătit-o cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Potrivit art. 124 alin.(2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzii fiscale. Momentul de la care curge dreptul de a i se calcula dobânda fiscală este cel de la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantului respectiv momentul răspunsului negativ oferit de organul fiscal cererii reclamantului de restituire a taxei și nu momentul plății, așa cum se solicită, reclamantul neputând beneficia de dobânzi pentru perioada în care a stat în pasivitate. Din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamantul a formulat pe cale administrativă, cerere de restituire a diferenței de taxă rămasă în suma de 2.384 lei nerestituită în urma Deciziei cu nr._/22.10.2008. Răspunsul negativ la cererea de restituire a fost oferit de organul fiscal odată cu întâmpinarea din actualul dosar, aceasta fiind data de la care urmează a se calcula dobânda fiscală.
Recursul A.F.P. R., jud. N..
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Administrația Finanțelor Publice R. a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
Taxa de poluare nu încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Noua taxă reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. În acest sens sunt de reținut dispozițiile art. 3, art. 4 și art. 6 din O.U.G. nr. 50/2008.
În cauză, este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică care este obligată la plata taxei de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, fără a se încadra în niciuna dintre situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plata acestei taxe. Dispozițiile invocate nu au fost declarate neconstituționale ori discriminatorii.
Reglementarea actuală a taxei de poluare nu încalcă nici Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea art. 90 din Tratatul UE, iar obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului, iar nu instanțelor de judecată.
A solicitat ca A.F.M. București să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât instanța o obligă la restituirea taxei auto.
Motivarea Curții.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate în recurs, curtea de apel constată următoarele:
La 07 aprilie 2011 C.J.U.E., în cauza T., a răspuns întrebărilor adresate de Tribunalul Sibiu, motivele de recurs urmând a fi analizate ținând cont de hotărârea C.J.U.E., având în vedere că interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale.
Reclamantul a investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect principal restituirea sumei achitate cu titlu de „taxă de poluare", susținând că dispozițiile legale în baza cărora s-a perceput această taxă - O.U.G. 50/2008 încalcă dispozițiile art. 110 din T.C.E., obligatorii pentru Statul Român în virtutea Legii nr. 157/2005 și ale art. 11 și 148 din Constituție.
Instanța de fond a reținut ca întemeiată această susținere, apreciind că taxa reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine normelor europene, fiind instituită cu scopul și efectul imediat de a diminua introducerea în România a autoturismelor deja înmatriculate într-un alt stat membru al U.E.
Această interpretare a tribunalului este în prezent confirmată de hotărârea preliminară
a C.J.U.E. la 7.04.2011 în cauza C-402/09 - T., în care Curtea a stabilit că: „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Pe cale de consecință, se reține că motivele de recurs referitoare la legalitatea taxei sunt nefondate.
Astfel, instanța trebuie să facă aplicarea normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și să soluționeze acțiunea cu care este sesizată, respectiv căile de atac exercitate, respectând interpretarea Curții.
Prin urmare, Curtea va aplica cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară, în speță, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, având în vedere dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea națională a taxei de poluare, în vigoare la data achitării taxei de către reclamantă, încalcă dispozițiile art. 110 TFUE, situație în care Curtea de Justiție a decis că taxa nu este datorată, iar statul membru trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
În atare condiții, se constată că este legală soluția instanței de fond, de restituire a taxei de poluare ce a fost percepută prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale, în cauză fiind incidente prevederile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, coroborate cu art. 117 lit. (d) Cod procedură fiscală.
În ce privește obligarea la plata dobânzii se reține că această obligație nu este antrenată în funcție de culpa autorității publice, fiind accesorie obligației principale, se calculează potrivit art. 124 alin. 1 cu art. 70 de la data expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, pârâta.
Cum rambursarea sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național, reține că în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Cât privește modul de acordare a cheltuielilor de judecată, reține că la baza obligației de acoperire a acestora se află culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute în mod nejustificat de către cealaltă parte.
Poziția de parte câștigătoare este determinată de raportul existent între conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărâre. Astfel, chiar dacă, în final A.F.M. este cea care a fost obligată să plătească A.F.P. R. sumele achitate de către reclamant cu titlu de taxă de poluare, organul fiscal, titular al raportului fiscal, este cel care a încasat taxa și apoi a refuzat restituirea sumei.
Așadar, în cauză nu se poate reține decât culpa procesuală a organului fiscal cu care a fost încheiat raportul juridic fiscal, așa încât în mod corect a îndatorat-o prima instanță numai pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată.
Observând că prima instanță a calificat corect raportul juridic dedus judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R., cu sediul în R., P-ța R. V. nr. 1, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1789/CF din 22.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant N. D., cu domiciliul ales la Cabinet avocat Mancaș Dănuța, Piatra N., ., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, C. P. | Judecător, V. P. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond N.A.
Red.decizia recurs Cl.P.
Tehnored. MA/22.04.2013/2 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 3561/2013. Curtea de Apel BACĂU | Abţinere. Decizia nr. 4475/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
