Pretentii. Decizia nr. 3363/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3363/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 2559/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3363/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 628/CF din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Instanța constată că intimatul-reclamant I. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului N., în numele și pentru A.F.P B., în calitate de pârât, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 628/26.03.2013 pronunțata de Tribunalul N. - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr._ prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I. V. în sensul obligării pârâtei A.F.P B. și a chematei în garanție la plata către reclamant a sumei de 1619 lei reprezentând taxa de poluare, actualizată cu dobânda fiscala, solicitând admiterea acestuia cum a fost formulat în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a arătat că:
1.Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității, respectiv neîndeplinirii procedurii prealabile a prezentei acțiuni, excepție pe care solicită sa o admită instanța de recurs având in vedere următoarele considerente:
Taxa de poluare a cărei restituire se solicită a fost stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare emisă de organul fiscal teritorial și achitată de către reclamant urmarea și în temeiul acestei decizii ce reprezintă un act administrativ fiscal, supus condițiilor speciale de fond si formă prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala.
Astfel, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ sub sancțiunea decăderii, la organul competent, care la rândul sau, avea obligația de a emite o decizie de soluționare. Împotriva deciziei astfel emisă de organul competent, cel nemulțumit se putea adresa organelor de contencios administrativ.
Prin urmare contribuabilul trebuia sa formuleze contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule-act administrativ fiscal și ulterior, în măsura în care se consideră vătămat de răspunsul/lipsa răspunsului autorității fiscale, să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru a putea fi analizata legalitatea actului administrativ.
Precizează faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabila prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, coroborat cu art.10 din Legea nr.9/2012, cererea de restituire a sumei reprezentând taxa pe poluare neavând caracterul unei contestații (fiind reglementat de alte texte legale si producând alte efecte juridice), astfel încât este incidentă sancțiunea decăderii din acest termen .
De altfel, având în vedere obiectul acțiunii, instanța nu este învestită cu analiza legalității actului administrativ în baza căruia reclamantul a achitat taxa de poluare, respectiv "decizia de calcul", astfel încât nu poate dispune nici restituirea sumei achitată în baza acesteia.
Precizează și faptul că RIL-ul nr.24/2011 a luat in discuție strict prevederile art.7 din OUG nr.50/2008, dispozițiile acestuia neputând fi aplicate și noilor prevederi legislative, respectiv Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
2. Consideră ca în mod netemeinic si nelegal instanța de judecata a admis acțiunea si a dispus restituirea taxei de poluare, având in vedere următoarele contraargumente:
Reclamantul a achitat taxa de poluare conform prevederilor Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care abroga OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule-act normativ considerat de Curtea Europeana ca instituie un regim discriminatoriu intre mașinile second-hand provenite din România și cele provenite din spațiul comunitar.
Astfel, in cauza sunt incidente următoarele prevederi legale:
Referitor la instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, art.1 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementează următoarele:
"(1) Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.
(2) Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiecte/or pentru protecția mediului."
Referitor la autovehiculele care intra sub incidența taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule art.3 alin.1 din legea mai sus menționata, prevede următoarele: "Taxa se aplica pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3 astfel cum sunt acestea definite in RNTR2-Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cârtii de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate de acestea(...)".
Referitor la momentul intervenirii obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante art.4 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule precizează:
" (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;(...);
iar art.1 din HG nr.9/2012 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.9/2012 stipulează:
"(1) Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă, reglementată de Legea nr. 9/2.012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare lege, se aplică, în condițiile art. 4 din actul normativ mai sus menționat, autovehiculelor din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, autovehicule în cazul cărora în rubrica 1 "Categoria" din cartea de identitate a vehiculului este înscris unul dintre codurile: M1, M1G, M2, M2G, M3, M3G, N1, N1G, A/2, N2G, N3 sau N3G."
Prin noul act normativ se elimină orice posibilă formă de discriminare între autovehiculele în momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate in România.
Art.148 alin.2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne, "cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar în conformitate cu prevederile art.1-14, conform căruia mediul face parte din categoria domeniilor de competență partajata ale Uniunii Europene cu statele membre, și ale art.1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea României la UE "Legea cadru europeana este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competenta în ceea ce privește alegerea formei si mijloacelor".
Legile cadru emise de Uniunea Europeana sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autoritățile naționale având competenta de a alege forma si mijloacele necesare obținerii rezultatului.
Curtea Europeana, în cauza T., a precizat faptul ca Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acel stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin noul act normativ, respectiv prin impunerea obligației de plata a taxei de poluare pentru toate autovehiculele în momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, a fost eliminată orice posibilă interpretare discriminatorie a OUG nr.50/2008.
Apreciază și că instanța a acordat dobânda fiscală în mod nelegal, singura prevedere incidentă fiind art. 124 Cod procedură fiscală, speța dedusă judecății neîncadrându-se în niciuna din situațiile prevăzute de lege.
| ← Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... | Pretentii. Decizia nr. 1977/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
