Pretentii. Decizia nr. 2384/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2384/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 5353/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2384/2013
Ședința publică de la data de 07 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător M. N.
Judecător C. Ș.
Grefier A. V.
***************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Moinești împotriva sentinței civile nr. 1464 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în data de 7.06.2013, anterior ședinței de judecată, prin serviciul registratură, intimata-reclamantă a depus înscrisuri referitoare la proveniența autoturismului pentru care s-a solicitat restituirea taxei de poluare, după care;
Nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1464/15.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Bacău a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale A Finanțelor Publice Bacău și în consecință a respins cererea de chemare în judecată față de aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta B. I. M. împotriva pârâtei.
A obligat în solidar Administrația Finanțelor Publice Moinești și Administrația F. pentru Mediu București la plata sumei de 2548 lei taxă poluare achitată nelegal, a dobânzii fiscale calculate de la achitarea taxei la restituirea ei, a 39,30 lei cheltuieli de judecată și 500 lei onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, printre care Cauza C – 402/09 T. vs. Statul Român Justiție, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare și că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 alin.2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală .
Recursul pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele A.F.P. Moinești
Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele A.F.P. Moinești a criticat sentința sub următoarele aspecte:
- În mod greșit a reținut instanța că taxa reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008 este
nelegală, întrucât vine în contradicție cu normele europene aplicabile
- legile-cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă,
autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care acestea devin obligatorii pentru fiecare dintre state.
- incidența prevederilor tratatului (art. 90) nu se poate reține, întrucât taxa de poluare se
impune a fi plătită conform art. 4 din O.u.G. nr. 50/2008
- reclamanta nu se încadrează în situațiile de excepție prev. de art. 3 al. 2 din O.u.G. nr.
50/2008, taxa de poluare fiind datorată.
- atât tratatul, cât și directiva 77/388/CE nu interzic perceperea unei taxe, ci doar nasc
discuții cu privire la modul de calcul al respectivei taxe.
- principiul „poluatorul plătește” este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
- Taxa nu introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, întrucât se aplică tuturor
autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine
- existența taxei de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare.
- Hot. pronunțată în cauza T. nu produce efecte juridice în cauzele al căror obiect îl
constituie raporturi juridice născute sub incidența altor reglementări decât cea care a fost în vigoare la data nașterii raportului juridic dedus judecății. Or, în speță, nu ne aflăm într-o situație similară cauzei T., taxa fiind plătită în baza O.G. nr. 7/2009.
10. hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile.
Motivarea Curții.
Analizând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Excepția privind lipsa procedurii prealabile este nefondată, întrucât textul art. 205 Cod de procedură fiscală conferă dreptul de a formula contestație atât celui care se consideră vătămat printr-un act administrativ fiscal, cât și prin lipsa acestuia. Coroborând respectivul text cu dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d) Cod de procedură fiscală, în care este prevăzută posibilitatea restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale și, cum aplicarea taxei reprezintă o aplicare eronată a prevederilor comunitare (art. 110 din Tratatul C.E.) și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar, rezultă că refuzul restituirii taxei, asimilat lipsei actului administrativ fiscal, poate fi atacat în baza art. 205 alin. 2 ultima ipoteză, în atare situație fiind admisibilă acțiunea formulată în instanță după refuzul restituirii taxei.
De altfel, și art. 148 alin. 1 și 2 din Constituția României dispune că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
În consecință, aplicarea directă și prioritară a normelor de drept comunitar exclude respectarea altor prevederi respectiv cea de contestare a taxei de poluare, incluzând obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile.
La data de 07 aprilie 2011 în cauza T., C.J.U.E., a răspuns întrebărilor adresate de Tribunalul Sibiu, motivele de recurs urmând a fi analizate ținând cont de hotărârea C.J.U.E., având în vedere că interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale.
Reclamantul a investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect principal restituirea sumei achitate cu titlu de „taxă de poluare”, susținând că dispozițiile legale în baza cărora s-a perceput această taxă – O.U.G. nr. 50/2008 încalcă dispozițiile art. 110 din T.C.E., obligatorii pentru Statul Român în virtutea Legii nr. 157/2005 și ale art. 11 și 148 din Constituție.
Această susținere a reclamantului este în prezent confirmată de hotărârea preliminară a C.J.U.E. la 07.04.2011 în Cauza C-402/09 – T., în care Curtea a stabilit că: „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Astfel, instanța trebuie să facă aplicarea normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și să soluționeze acțiunea cu care este sesizată, respectiv căile de atac exercitate, respectând interpretarea Curții.
Prin urmare, Curtea va aplica cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară, în speță, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, având în vedere dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
Întrucât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 în forma aplicabilă în cursul anului 2009, perioadă în care a luat naștere raportul juridic fiscal în speță prin achitarea taxei de poluare la data de 28.12.2009, nu diferă în mod substanțial de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare, nici această variantă ulterioară a taxei de poluare conform modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 7/2009 nu poate fi considerată ca fiind compatibilă cu art. 110 TFUE, astfel considerentele hotărârii preliminare exprimate în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în cauza de față. Rațiunea reglementărilor comunitare în materie este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție.
Mai mult, ulterior în cauza N. – C263/2010 Curtea de Justiție a interpretat tratatul în sensul că nu este permisă instituirea taxei de poluare așa cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 117/2009 (pct.27 cauza N.).
Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea națională a taxei de poluare, în vigoare la data achitării taxei de către reclamant, încalcă dispozițiile art. 110 TFUE, situație în care Curtea de Justiție a decis că taxa nu este datorată, iar statul membru trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
În ce privește obligarea la plata dobânzii se reține că această obligație nu este antrenată în funcție de culpa autorității publice, fiind accesorie obligației principale, se calculează potrivit art. 124 alin. 1 cu art. 70 de la data expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, pârâta.
Cum rambursarea sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național, reține că în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Interpretând sistematic cele două dispoziții legale rezultă că, în condițiile în care soluționarea cererii depășește termenul prevăzut de lege, dobânda se datorează de la împlinirea acestui termen legal de soluționare. În situația în care cererea a fost soluționată înaintea împlinirii termenului de 45 de zile dobânda curge de la termenul de soluționare a cererii, critica recurentei nefiind fondată nici sub acest aspect.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Moinești în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. I. M. cu domiciliul ales la C.. Av. T. M. – Moinești, .. E8, ., județul Bacău și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 1464 din 15.10.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, M. N. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.M. M.
Red.dec.rec.L.A.
Tehnored.dec.rec. V.M./2 ex.
18.06.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1873/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2721/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
