Pretentii. Decizia nr. 3087/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3087/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 2259/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3087/2013
Ședința publică de la 17 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.-judecător
Judecător C. P.
Judecător V. P.
Grefier M. A.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., împotriva sentinței civile nr. 321/CF/19.02.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant A. V. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N..
Instanța constată că recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N. este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Direcția Generală a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 321/CF/19.02.2012 pronunțată de Tribunalul N. și a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat în sensul respingerii acțiunii, având în vedere următoarele considerente:
Taxa de poluare a cărei restituire se solicită a fost stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare emisă de organul fiscal teritorial și achitată de către reclamant urmarea și în temeiul acestei deciziii ce reprezintă un act administrativ fiscal, supus condițiilor speciale de fond și forma prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala.
Astfel, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrative sub sancțiunea decăderii, la organul competent, care la rândul sau, avea obligația de a emite o decizie de soluționare. Impotriva deciziei astfel emisă de organul competent, cel nemulțumit se poate adresa organelor de contencios administrativ.
Prin urmare contribuabilul trebuia să formuleze contestație împotriva Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule-act administrativ fiscal și ulterior în măsura în care se considera vătămat de raspunsul/lipsa răspunsului autorității fiscale, să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru a putea fi analizată legalitatea actului administrativ.
Precizează faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, coroborat cu art.10 din Legea nr.9/2012, cererea de restituire a sumei reprezentând taxa pe poluare neavând caracterul unei contestații (fiind reglementat de alte texte legale si producând alte efecte juridice), astfel încat este incidența sancțiunea decăderii din acest termen .
De altfel, având în vedere obiectul acțiunii, instanța nu este investită cu analiza legalității actului administrativ în baza căruia reclamantul a achitat taxa de poluare, respectiv "decizia de calcul", astfel încât nu poate dispune nici restituirea sumei achitata în baza acesteia.
Precizează faptul că RIL-ul nr.24/2011 a luat în discuție strict prevederile art.7 din OUG nr.50/2008, dispozițiile acestuia neputând fi aplicate și noilor prevederi legislative, respectiv Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
2.Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și în consecința respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achitat taxa de poluare conform prevederilor Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care abrogă OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule-act normativ considerat de Curtea Europeana ca instituie un regim discriminatoriu intre mașinile second-hand provenite din România si cele provenite din spațiul comunitar.
Astfel, în cauză sunt incidente următoarele prevederi legale:
Referitor la instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, art.1 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementează următoarele:
"(1) Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.
(2) Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului."
Referitor la autovehiculele care intra sub incidența taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule art.3 alin.1 din legea mai sus menționata, prevede următoarele: "Taxa se aplica pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3 astfel cum sunt acestea definite in RNTR2-Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cârtii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate de acestea(...)".
Referitor la momentul intervenirii obligației de plata a taxei pentru emisiile poluante art.4 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule precizează: " (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;(...);
iar art.1 din HG nr.9/2012 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.9/2012 stipulează:
" (1) Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă, reglementată de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare lege, se aplică, în condițiile ari. 4 din actul normativ mai sus menționat, autovehiculelor din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, autovehicule în cazul cărora în rubrica 1 "Categoria" din cartea de identitate a vehiculului este înscris unul dintre codurile: M1, M1G, M2, M2G, M3, M3G, N1, N1G, N2, N2G, N3 sau N3G."
Prin noul act normativ se elimina orice posibilă formă de discriminare între autovehiculele menționate mai sus, în condițiile în care sunt obligate la taxa de poluare toate autovehiculele în momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Art.148 alin.2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene fata de dispozițiile contrare din legile interne, "cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar in conformitate cu prevederile art.1-14, conform căruia mediul face parte din categoria domeniilor de competenta partajata ale Uniunii Europene cu statele membre și ale art.1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea României la UE "Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei și mijloacelor".
Legile cadru emise de Uniunea Europeana sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autoritățile naționale având competenta de a alege forma si mijloacele necesare obținerii rezultatului.
Astfel, potrivit art.110 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene si conform art.lll-^170 -Secțiunea 6 "Dispoziții fiscale" din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr.157/2005, "Nici un stat
Curtea Europeana, în cauza T., a precizat faptul ca Articolul 110TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acel stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin noul act normativ, respectiv prin impunerea obligației de plata a taxei de poluare pentru toate autovehiculele in momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate in România, a fost eliminata orice posibila interpretare discriminatorie a OUG nr.50/2008.
3. Contestă de asemenea acordarea dobânzii legale de 0,1%/zi conform art.124 Cod procedura fiscala, din următoarele considerente:
Singura prevedere din Codul de procedura fiscala în temeiul căreia contribuabilii pot solicita dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este art.124, conform căruia:
„(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la aii. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori."
Așa cum în mod evident se poate observa, situația dedusă judecații nu se încadrează
în nici una din prevederile legale menționate mai sus, motiv pentru care solicită respingerea
solicitării de acordare a dobânzilor ca neîntemeiată.
In concluzie solicită admiterea recursului, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea obligației contestatorului la plata taxei de poluare.
In temeiul art.242 alin.2 Cod procedura civila solicită judecarea cauzei în lipsa.
Intimatul – reclamant nu a depus întâmpinare însă a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, în ce privește lipsa existenței unei proceduri de restituire a taxei de poluare, instanța apreciază, pe de o parte, că în lipsa unei proceduri speciale este incident dreptul comun și instituția plății nedatorate, orice altă pretenție privind așteptarea reglementării unei proceduri speciale de restituire fiind incompatibilă cu preeminența dreptului comunitar și cu tratatele U.E., așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție în legătură cu orice procedură care ar întârzia aplicarea directă și imediată a dreptului comunitar în cauza C-106/77 (Simmenthal), iar pe de altă parte, în aplicarea aceluiași principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat soluționat recursul în interesul legii exprimat prin Decizia nr. 24/14 noiembrie în care se arată că procedura de restituire este cea prevăzută în art. 117 alin. (1) lit. d) Codul de procedură fiscală, însă procedura de contestare nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Orice prevedere internă contrară prevederilor comunitare care se aplică de drept și face parte din dreptul intern este considerată că nu există, astfel că plata taxei nu are suport legal, în cazul plății nedatorate nefiind obligatorie, nici în dreptul intern, efectuarea procedurii prealabile.
Prin urmare această critică este neîntemeiată.
Nici celelalte critici nu sunt întemeiate, din moment ce Curtea Europeană de Justiție a decis în cauza C-402/09 că taxa de poluare ce se aplică cu ocazia primei înmatriculări instituită de legea română este contrară dreptului Uniunii.
Invocarea de către recurentă a principiului tempus regit actum nu poate fi primită, din moment ce modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008, chiar și prin Legea nr. 9/2012, nu au fost unele de substanță, menținând discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E. ori amânând aplicarea în timp a criteriilor care diminuau sau făceau să dispară diferența de tratament între autoturismele deja înmatriculate în România și cele importate din state membre U.E.
Este adevărat că taxa introdusă de OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare și menținută de Legea nr. 9/2012 nu reprezintă o taxă vamală sau cu efect echivalent, ci reprezintă o taxă internă, însă orice taxă internă trebuie să fie nediscriminatorie, aspect de care legislația română nu a ținut cont și care a stat la baza cauzei C-402/09, decizie care a statuat de principiu și care este aplicabilă indiferent de modificările interne de formă ale reglementărilor care introduc sau mențin taxe interne discriminatorii între produsele naționale și cele importate din state U.E..
Nici critica privitoare la existența criteriului obiectiv al destinației autovehiculelor nu poate fi primit, pentru că aprecierea un text intern ca fiind compatibil sau nu cu dreptul Uniunii Europene nu se face după destinația sumelor, ci după existența sau nu a efectului descurajant al importului de aceleași produse din statele membre U.E., efect existent în cazul în care autoturismele interne deja înmatriculate sunt în continuare exonerate de plata unei taxe care se plătește numai pentru autoturismele de același fel importate din comunitate.
Chiar dacă s-a admis cererea în garanție, cel care a căzut în pretenții este pârâta-recurentă, astfel că în mod corect instanța a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, deoarece s-a aflat în culpă procesuală solicitând o taxă contrară dreptului comunitar, reclamantul solicitând recuperarea unei plăți nedatorate.
Nici critica referitoare la obligația de a respecta cauza C-402/09 numai de către instanța care a solicitat hotărârea preliminară nu poate fi primită, din moment ce Curtea Europeană de Justiție statuează de principiu, iar Constituția României (art. 148) obligă instanțele naționale române la aplicarea imediată și cu prioritate a dreptului comunitar, indiferent de ierarhia internă a actului normativ contrar tratatelor și regulamentelor comunitare.
Taxa plătită de reclamant este evident o plată nedatorată, încasată la buget pe baza unor acte normative ce încalcă tratatele U.E., astfel că și dobânda fiscală este cuvenită și a fost corect stabilită în sarcina recurentei de instanța de fond, aceasta fiind acordată la cererea reclamantului, așa cum dispune art. 124 din Codul de procedură fiscală.
Din acest punct de vedere nu contează cine va suporta și din ce cont al organelor care reprezintă Statul Român se va vira suma percepută cu titlul de taxă de poluare, acestea fiind chestiuni interne și care nu pot privi decât organele fiscale ale statului, iar nu și debitorul care va fi obligat prin hotărârea judecătorească, respectiv cel care are calitatea de pârât pentru că a încasat taxa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., cu sediul în loc. Piatra N., . bis, jud. N., împotriva sentinței civile nr. 321/CF/19.02.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant A. V. cu domiciliul în Târgu N., .. D2, ., județul N. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, C. P. | Judecător, V. P. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond S. U.
Red/tehnored. decizia recurs C. Ș.
MA/30.09.2013/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4168/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2341/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
