Pretentii. Decizia nr. 3878/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3878/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 3436/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3878/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. C.-președinte instanță
Judecător V. S.-președinte secție
Judecător L. M.-vicepreședinte instanță
Grefier M. A.
**************************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarata de recurentul-reclamant F. E. și recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău împotriva sentinței civile nr. 1007 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursurile promovate sunt declarate și motivate în termen, de recursul recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău fiind scutit de plata taxei de timbru iar recursul recurentului-reclamant fiind legal timbrat.
Totodată, constată că se impune modificarea conceptului de citare în raport de dispozițiile H.G. nr. 520/2013, în sensul că în calitate de recurentă-pârâtă va figura Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că atât recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău cât și recurentul-reclamant F. E. au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._ reclamantul F. E., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BACĂU și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 11.241 lei ,achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și a dobânzii legale aferente calculate de la formulării cererii de restituire, până la data restituirii efective a sumei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, ,provenit din Uniunea Europeană ( unde a fost înmatriculat inițial ) și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligat să achite o taxă de primă înmatriculare în cuantum total de 11.241 lei ,conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 Cod fiscal.
Reclamantul a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul prevederilor menționate, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamant și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente .
Prin sentința civilă nr. 1007/18.04.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, în sensul că a fost obligată pârâta A.F.P. Bacău să restituie reclamantului suma de 11.241 lei,reprezentând taxă de primă înmatriculare, fiind respins capătul de cerere privind dobânda. Totodată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP Bacău.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, și a constatat că există o discriminare între autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei de primă înmatriculare și că art.90 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită; în ce privește acordarea dobânzii legale, s-a reținut că debitul principal nu este supus normelor juridice ce reglementează dobânda legală, ci normelor prevăzute de art. 124 și 70 Cod procedură fiscală, care nu au fost invocate prin acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău și reclamantul .
Recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal.
Concret, recurenta susține că taxa în discuție a fost percepută legal, în temeiul unei reglementări interne care nu contravine normelor de drept comunitar, considerentele sentinței fiind greșite .
De asemenea, recurenta invocă dispozițiile Legii 9/2012, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 13 .01.2012, susținând că, raportat la prevederile acestuia, taxa pentru emisiile poluante este prevăzută pentru toate categoriile de autovehicule, astfel că nu se mai poate reține vreo discriminare, iar pe de altă parte, art. 12 din Lege prevede că se restituie contribuabililor doar diferența dintre taxa reglementată de OUG 50/2008 și taxa reglementată de Lege 9/2012 .
Recurentul reclamant a criticat sentința sub aspectul respingerii cererii de acordare a dobânzii fiscale, susținând că față de Hotărârea CJUE în Cauza I. ( C – 565/11) și de cererea formulată de el, dobânda fiscală trebuia acordată de la data achitării taxei de poluare.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile legislației naționale și comunitare incidente în speță, curtea constată următoarele:
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea O.U.G. 50/2008 modificată, raportat la art. 110 din T.F.U.E. și incidența hotărârii preliminare pronunțate de C.J.U.E. în cauza C-402/09 – T. împotriva României, curtea constată următoarele:
Specificul situației în speță este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală .
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa,s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).În ceea ce privește prevederile Legii nr. 9/2012, invocate de recurenta-pârâtă, curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 10 ianuarie 2012 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În atare situație, reclamantul a fost îndreptățit la restituirea integrală a taxei încasate nelegal.
De altfel, aplicarea în speță a dispozițiilor Legii nr. 9/2012, ar aduce atingere principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 al. 2din Constituție, întrucât acest act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.(1), raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat .
În ce privește recursul reclamantului, curtea constată că instanța de fond a admis cererea privind restituirea taxei ce a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar, iar în ce privește dobânda aferentă acestei sume, a apreciat că nu poate fi acordată dobânda legală solicitată de reclamant, debitul principal fiind supus normelor din codul de procedură fiscală.
Curtea constată că în speță, chiar dacă reclamantul nu a precizat temeiul juridic al capătului de cerere privind dobânda, instanța de fond avea posibilitatea de a pune în discuție calificarea juridică a acestei cereri și de a reține incidența Hotărârii CJUE în Cauza C 565/11 – Cauza I..
În Cauza C 565/11 – Cauza I., având ca obiect cererea preliminară privind interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective, CJUE a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa,s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Față de considerentele expuse, curtea constată că recurentul reclamant este îndreptățit la dobândă fiscală, pentru taxa plătită, începând cu data achitării sumei, respectiv de la data de 18.04.2007, sens în care se impune modificarea sentinței.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin.(1), raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul pârâtei, va admite recursul reclamantului și va modifica sentința recurată, în sensul că va admite capătul de cerere privind acordarea dobânzii fiscale, la care va fi obligată pârâta, începând cu data de 18.04.2007 și până la achitare. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, cu sediul în Bacău, .. 1-3, județ Bacău formulat împotriva sentinței civile nr. 1007 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite recursul reclamantului F. E., cu domiciliul în Bacău, ., nr. 11, . formulat împotriva sentinței civile nr. 1007 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite capătul de cerere privind dobânda.
Obligă pârâta să achite reclamantului dobânda fiscală aferentă taxei achitate, începând cu data achitării taxei, 18.04.2007 și până la data executării.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013.
Președinte, M. V. C. | Judecător, V. S. | Judecător, L. M. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. de fond O.G.P.
Red. decizia recurs L.M.
Ma/21/22.11.2013 /3 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1842/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1308/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
