Pretentii. Decizia nr. 3136/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3136/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 5365/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3136/2013
Ședința publică de la data de 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.
Judecător M. G. B.
Judecător Olguța L. T.
Grefier A. R.
****************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N. împotriva sentinței civile nr.280/CF din 18.02.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., este la primul termen de judecată, iar în ceea ce privește regularitatea acestuia, constată că este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Totodată, conform dispozițiilor art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/26.06.2013 și ale H.G. nr. 520/2013, constată că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași se subrogă în toate drepturile și obligațiile recurentei-pârâte, după care, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 280/CF din 18.02.2013 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a admis acțiunea principală formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu neamț pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 5.561 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 70 Cod procedură fiscală; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Târgu N., suma de 5.561 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 70 Cod procedură fiscală; a obligat pârâta și chemata în garanție să plătească, în solidar, reclamantului suma de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul, la data de 16.07.2012, a cumpărat un autoturism second-hand, marca BMW, de la numita Crecana C. L., care îl achiziționase din Italia, pentru înmatricularea căruia a achitat suma de 5.561 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței . 4A nr._ din 24.07.2012.
Această taxă a fost instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
În cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, respectiv art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, dispoziții care au, în sistemul Tratatului, un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 T.C.E. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de C.E.J. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05, Brzezinski, C-313/05).
Diferențierile recunoscute de jurisprudența comunitară nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hotărârea Outokumpu, C-213/96, hotărârea Nadasdi și N. C-290/05).
Este de reținut hotărârea dată de Curtea de Justiție, în cauza C-402/09. T. vs. Statul român.
Apărarea pârâtei că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat O.U.G. nr. 50/2008, este nefondată. Reclamantul a achitat taxa de poluare pentru înmatricularea autovehiculului la data de 24.07.2012, după . Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv 13.01.2012.
Totodată, prevederile Legii nr. 9/2012 sunt în continuare discriminatorii și nelegale. Discriminarea rezultă din suspendarea prevederii legale care se referea la plata taxei de primă vânzare pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2006, până la data de 1 ianuarie 2013, prin O.U.G. nr. 1/2012. Datorită acestei suspendări, sunt supuse în continuare la plata taxei, mașinile noi și mașinile second-hand înmatriculate într-un alt stat membru UE, fără ca autoturismele second-hand înmatriculate în România să fie supuse, în caz de vânzare, unei asemenea taxe.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, este ținută să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084. raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Cererea de chemare în garanție este întemeiată, suma la plata căreia a fost obligată pârâta fiind virată chematei în garanție, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. pentru Mediu. Cum chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constat caracterul nelegal al taxei și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei de poluare.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Direcția Generală a Finanțelor Publice N., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu N., a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
Instanța a omis să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității pe care a invocat-o prin întâmpinare. Taxa a fost stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare care reprezintă un act administrativ fiscal supus condițiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală. Astfel, contestația administrativă trebuia formulată în termen de 30 de zile de la comunicarea actului și doar împotriva deciziei care urma să fie dată în soluționarea contestației se putea face acțiune la instanța de contencios administrativ. În cauză, reclamantul nu a îndeplinit procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 10 din Legea nr. 9/2012. Recursul în interesul legii a luat în discuție strict prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, neputând fi aplicat dispozițiilor din Legea nr. 9/2012.
Reclamantul a achitat taxa în baza Legii nr. 9/2012, incidente fiind dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2, art. 3 alin. 1, art. 4 alin. 1 lit. a) și art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 9/2012. Prin noul act normativ se elimină orice formă posibilă de discriminare între autovehiculele menționate în aceste dispoziții.
Se impun a fi avute în vedere dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție, art. 1-14 și art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, art. 110 și art. III – 170 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Prin Legea nr. 9/2012 care a impus obligația de plată a taxei pentru toate autovehiculele în momentul înmatriculării, respectiv pentru prima înscriere a dreptului de proprietate în România, a fost eliminată orice formă posibilă de discriminare, așa cum a fost reținută în cauza T..
Nu se poate acorda dobânda de 0,1%/zi întârziere conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, situația dedusă judecății neîncadrându-se în niciuna dintre prevederile art. 124.
Examinând hotărârea recurată, curtea de apel constată următoarele:
În privința inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile se constată următoarele:
Art. 10 din Legea nr. 9/2012 are același conținut cu art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, în privința contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, prevăzându-se că se realizează potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin Decizia nr. 24/2011, soluționând un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că procedura de la art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, raportat la art. 205-208 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d) din același cod. În condițiile în care cele două texte sunt similare, nu se poate reține inaplicabilitatea acestei decizii în cazul taxelor stabilite prin Legea nr. 9/2012. Prin decizia dată, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut jurisprudența comunitară care a dezvoltat și explicitat principiile existenței unor remedii naționale adecvate și efective - cauzele reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd. în care s-a statuat că rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi condiționată de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății -, al echivalenței și efectivității, considerând că „parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă”.
Pe fondul cauzei, este de constatat că reclamantul a pretins restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă care a fost reglementată prin Legea nr. 9/2012. Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârile pronunțate în cauzele T. și N., a interpretat art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (fost art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene), „în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Deși Legea nr. 9/2012 a fost concepută pentru a înlătura, așa cum susține recurenta, orice discriminare la data primei înscrieri a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, regimul fiscal diferențiat, evidențiat în cele două hotărâri menționate, este menținut ca urmare a suspendării, prin art. 1 din O.U.G. nr. 1//2012, a aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012.
Sub aspectul dobânzii legale aplicabile sunt dispozițiile art. 124 alin. 1 din acest cod; pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Așadar, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, cu luarea în considerare a termenului prevăzut de art. 70 și a datei la care aceștia au solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare.
Față de cele ce preced, curtea de apel va menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice N. - Administrația Finanțelor Publice Târgu N., în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. G., cu domiciliul în ., ., județul N. și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, împotriva sentinței civile nr. 280/CF din 18.02.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 septembrie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. |
Grefier, A. R. |
Red.sent.L.E.F.
Tehno.Red.dec.rec. G.M.C./3.10.2013
2ex
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3121/2013. Curtea de Apel BACĂU | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3139/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
