Pretentii. Decizia nr. 3254/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3254/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 3013/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3254/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 762 din data de 21 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Procedura este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Instanța constată că recursul promovat în cauză de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr.146/1997, solicitându-se judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
deliberând:
Asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 762/2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 762/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. C.-F. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Bacău. A obligat pârâta A.F.P.Bacău să restituie reclamantului suma de 2438 lei reprezentând taxă pe poluare și dobânda fiscală calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul a cumpărat autovehiculul marca VOLSKWAGEN Tip 7M/BRTX0AFA8C/SHARAN, . WVWZZZ7MZ7VO26223, neînmatriculat în România, înmatriculat în Uniunea Europeană la data de 12.06.2007. Pentru înmatricularea autoturismului pentru prima dată în România organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a unei taxe de 2.438 lei, taxă achitată cu chitanța depusă la fila 5.
Taxa pe poluare reprezinta un impozit intern, trebuind a fi examinata în raport cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanțele naționale sunt obligate să aplice norma comunitară, și să soluționeze litigiile având ca obiect impozitele interne cu respectarea interpretării Curții asupra articolului 110 TFUE. Aplicarea cu prioritate a normelor dreptului comunitar, prin ignorarea legislației naționale contrară acestora, în speță OUG 50/2008 constituie un principiu al dreptului comunitar, stabilit odată cu hotărârea pronunțată în cauza C-106/77, Simmenthal.
Prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art.110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27)., hotărârea confirmând faptul că toate variantele taxei de poluare sunt incompatibile cu art. 110 TFUE.
Prin Hotărârea T. citată mai sus, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, așa încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
Față de incompatibilitatea normelor cuprinse în OUG 50/2008 instanța a reținut faptul că decizia de calcul a taxei pe poluare nu are fundament juridic, fiind întemeiată acțiunea de anulare a deciziei de calcul a taxei, lipsa temeiului legal atrăgând lipsa dreptului creditorului bugetar de a stabili în sarcina contribuabilului obligația de plată.
Din analiza actelor depuse la dosar și prin raportare la jurisprudența Curții în sensul caracterului ilegal al Ordonanței 50/2008, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 117 pentru admiterea acțiunii în pretenții. Astfel prestația contribuabilului are semnificația unei plăți, dovada acestui aspect fiind făcută prin chitanța depusă la fila 5. De asemenea este îndeplinită și condiția că datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, față de incompatibilitatea normei naționale care a instituit-o cu normele dreptului comunitar.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, instanța a reținut că este întemeiată și sub acest aspect, în raport de dispozițiile articolului 124 Cod procedură fiscală, având în vedere principiul restituirii in integrum a sumei achitate fără bază legală.
În ceea ce privește data de la care se poate dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, față de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală și art. 70 din același act normativ, instanța a reținut că aceasta trebuie raportată la momentul expirării termenului de 45 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea cererii. În ceea ce privește nivelul dobânzii, acesta este cel prevăzut de art. 120 al. 7 Cod procedură fiscală.
Față de aceste aspecte instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta AFP Bacău la plata sumei de 2.438 lei, cu titlu de pretenții și dobândă fiscală din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată că taxa de poluare reglementată prin OUG 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară dreptului comunitar, că prin Legea 9/2012 s-au abrogat dispozițiile OUG 50/2006 cu modificările ulterioare și HG 686/2008, iar prin art. 12 din Legea 9/2012 s-au stabilit modalitățile de restituire a eventualei diferențe dintre taxa de poluare achitată conform OUG 50/2008 și taxa stabilită prin legea nouă.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Cu privire la legalitatea taxei de poluare stabilită prin OUG 50/2008, critica recurentei este irelevantă, în cauză instanța de fond analizând conformitatea cu art. 110 din TFUE a Legii 9/2012, aceasta a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 148 din Constituția României și a dispozițiilor cuprinse în art. 110TFUE.
Așa cum a reținut și instanța de fond, deși inițial Legea 9/2012 înlătura neconformitatea dispozițiilor OUG 50/2008 referitoare la cumpărarea autovehiculelor de ocazie din țările membre ale Uniunii Europene, acestea fiind aplicabile și autovehiculelor de ocazie cumpărate de pe piața internă, prin OUG 1/2012 aceste dispoziții au fost suspendate până la 01.01.2013, și astfel pentru anul 2013 sunt menținute aceiași discriminare indirectă a autovehiculelor de ocazie cumpărate de pe piața internă cu cele cumpărate din țările membre ale Uniunii Europene, dispozițiilor Lege 9/2012 fiindu-le incidente interpretările Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele T. și N..
Astfel, prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza T. (C-402/09) Curtea de justiție a reținut că, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Constatând că legislația națională lasă în afara taxei autovehiculele aflate pe piața internă impunând doar taxa de poluare autovehiculele de ocazie cumpărate din statele comunitare, aceasta este contrară dispozițiilor art. 90 alin. 1 din TCE (110TFUE), instanța de fond dispunând restituirea taxei de poluare în scopul înlăturării consecințelor încălcării dreptului comunitar.
În ceea ce privește incidența art. 12 din Legea 9/2012 acestea cuprind reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit OUG 50/2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare prin Legea 9/2012. Așadar în această reglementare se analizează diferențele de sume rezultate din compararea a două taxe, legal stabilite și percepute, conform condițiilor prevăzute de art. 12 din Legea 9/2012 și normele de aplicare ale acesteia.
În cauză însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312. alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 762 din data de 21 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. C. F., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. P. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, A. V. |
Red.s.M. O.
Red.d.r.Cl.P.
Tehnored.VZ/7.10.2013
EX.2
| ← Pretentii. Decizia nr. 3953/2013. Curtea de Apel BACĂU | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 3253/2013.... → |
|---|
