Pretentii. Decizia nr. 3477/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3477/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 6230/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 3477/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A. - judecător
Judecător M. N.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 2059 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
În raport de incidența art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013 și ale H.G. nr. 520/2013 pct. 1 din Anexa 2 a acestei hotărâri privind reorganizarea instituțiilor finanțelor publice instanța constată că Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași se subrogă în drepturile și obligațiile Administrația Finanțelor Publice Bacău, Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași dobândind astfel calitate procesuală activă în prezenta cauză .
Instanța constată recursul ca fiind declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ fiscal constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2059/17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Administrației F. de Mediu formulată de Administrația Finanțelor Publice Bacău, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău și Administrația F. pentru Mediu, fiind obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 2060 lei, reprezentând taxă pe poluare, și dobânzile fiscale până la restituirea efectivă a taxei, respectiv suma de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Totodată a fost anulată Decizia_/20.01.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Bacău.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la cererea de chemare în garanție a A.F.M. instanța a avut în vedere faptul că reclamanta a chemat în judecată această instituție prin cererea introductivă. Cum cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție sunt întemeiate pe același motiv, respectiv pe faptul că sumele colectate cu titlu de taxă de poluare sunt gestionate de către Administrația F. de Mediu, iar instanța urmează a analiza aceste motive în soluționarea cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în garanție a fost respinsă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta a probat cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei că a cumpărat din spațiul U.E., un autovehicul care a fost înmatriculat în țară. Pentru înmatriculare a plătit o taxă de poluare în valoare de 2060 lei conform Deciziei emise de A.F.P. Bacău. Taxa a fost calculată în baza Legii nr. 9/2012, dar aplicarea acestui act normativ a fost suspendată prin O.U.G. 1/2012 până la data de 1.01.2013. Ca urmare taxa a fost impusă în baza O.G. nr. 50/2008. Instanța a reținut că această ordonanță impune o taxă de poluare care este o taxă cu efect echivalent a unei taxe vamale, încălcând în acest fel art. 110 din T.F.U.E.
Instanța a ținut cont de faptul că această taxă este încasată de către A.F.M. de circumscripție a înmatriculării dar este gestionat de către Administrația F. pentru Mediu, această instituție fiind destinatara sumelor astfel încasate.
Instanța a avut în vedere cauzele T. C 402-2009 în care Curtea s-a pronunțat în sensul că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” și N., respectiv C-236/2010 în care Curtea a retinut același aspect, menționând la paragraful 27 că nici o variantă a acestei forme de taxare nu este conformă cu art. 110 T.F.U.E. și nici una nu a adus schimbări semnificative în acest sens. Pentru aceste considerente instanța a reținut că această taxă încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul european și ca urmare a admis cererea și a obligat ambele pârâte la plata către reclamant a sumei de 2060 lei taxă de poluare, dobânda fiscală aferentă acestei sume, și la plata sumei de 40,30 lei cheltuieli de judecată, respectiv contravaloare taxă de timbru.
Instanța a avut în vedere că obligarea la plată doar a A.F.P. Bacău, ca instituție care a dispus plata taxei și care a încasat-o inițial ar fi fost insuficientă deoarece Administrația F. pentru Mediu este destinatara sumelor încasate cu acest titlu.
A.F.P. nu are de unde să le restituie decât dacă sunt recuperate de la destinatarul fondurilor astfel încasate sau dacă se iau din alte destinații bugetare, iar singura soluție ar fi fost acționarea F. de către A.F.P. pentru obținerea unui titlu ceea ce ar fi îngreunat executarea prezentei hotărâri și ar fi mărit numărul cauzelor litigioase create de o măsură legislativă luată cu încălcarea T.F.U.E.
În ceea ce privește anularea deciziei prin care a fost stabilită taxa pentru emisii poluante instanța are în vedere că acesta este actul în baza căruia taxa nelegală a fost calculată, că actul este unul administrativ fiscal care are efecte juridice și ca atare a admis cererea și a anulat decizia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Administrația Finanțelor Publice Bacău, recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea nr.146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că abrogarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 prin Legea nr. 9/2012 atrag caracterul nefondat al acțiunii, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 reglementând restituirea diferenței de taxă auto și condițiile de realizare a restituirii.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 304¹ Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 alin. 5 din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 alin. 2, 4 din Constituția României.
Potrivit art. 90 din T.C.E. (art. 110 din T.F.U.E.) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește incidența art. 12 din Legea nr. 9/2012 acesta cuprinde reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit O.U.G. nr. 50/2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare prin Legea nr. 9/2012. Așadar în această reglementare se analizează diferențele de sume rezultate din compararea a două taxe, legal stabilite și percepute, conform condițiilor prevăzute de art. 12 din Legea 9/2012 și normele de aplicare ale acesteia.
În cauză, însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (subrogată în drepturile și obligațiile Administrației Finanțelor Publice Bacău) împotriva sentinței civile nr. 2059 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. M. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 octombrie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, M. N. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. M. M.
Red.d.r. M..N./22.10.2013
V.M./ 2 ex.
23.10.2013
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 3253/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 910/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
