Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 164/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 164/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 280/32/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 164/2013
Ședința publică de la data de 26 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Olguța L. T.
Grefier A. R.
*******************************************************
Astăzi a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. T. .. . prin lichidator judiciar L. C. & H. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău și Administrația Finanțelor Publice Onești, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, la solicitarea reclamantei de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26 septembrie 2013, când;
INSTANȚA
- deliberând –
Constată că S.C.T. .., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice/Agenția Națională de Administrare Fiscală/Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău/Activitatea de Inspecție Fiscală a solicitat anularea Deciziei nr.1792 din 30.12.2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice/Agenția Națională de Administrare Fiscală/Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului Bacău/Administrația Finanțelor Publice Bacău având nr.de înregistrare nr._/29.12.2010, privind soluționarea contestației formulate de S.C.T. Corn S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr./723/13.09.2010 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău sub nr._/29.11.2010; a Deciziei de impunere nr.723/13.09.2010 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău sub nr.3 7712/29.11.2010; a Procesului-verbal nr._/09.09.2010 încheiat, conform mențiunilor înscrise în act, de către numiții Prihoancă G. și S. I., inspectori principali în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală/Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău./Activitatea de Inspecție Fiscală/Serviciul de Inspecție Fiscală; a Raportului de inspecție fiscală nr._/13.09.2010 încheiat, conform mențiunilor înscrise în act, de către numiții Prihoancă G. și S. I., inspectori principali și L. I. referent superior în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală/Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău./Activitatea de Inspecție Fiscală/Serviciul de Inspecție Fiscală; a Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.723/13.09.2010 înregistrate la A.I.F.Bacău; a Deciziei nr. din 13.10.2010, referitoare la obligațiile de plată accesorii, în sensul desființării actelor atacate, ca fiind netemeinice, nelegale și nefondate, precum și cheltuieli de judecată.
Se arată în motivarea acțiunii că în fapt, în luna iunie 2010, s-a dispus de către Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău un control fiscal la societatea reclamantă. În perioada efectuării așa zisului control, I. Cornelius, a fost în concediu medical, fapt pe care 1-a adus la cunoștința organelor fiscale, soția acestuia I. M., prin adrese la care s-au anexat concediile medicale. S-a luat legătura telefonic cu numitul Prihoancă G., reprezentantul organului de control și i s-a adus la cunoștință faptul că administratorul societății este bolnav, încă de la începutul lunii iunie 2010.
Dovadă că nu s-au sustras controlului fiscal este corespondența purtată între asociatul societății, I. M., și organul de control, atașarea concediilor medicale, solicitându-se doar o amânare temporară a controlului fiscal și nu o suspendare a acestuia având la bază motive întemeiate-administratorul societății-I. Cornelius, a fost grav bolnav, s-au atașat acte prin care prin care s-a probat incapacitatea temporară a administratorului de a fi prezent la efectuarea controlului fiscal; de asemenea, s-a solicitat ca acest control fiscal să fie reprogramat la o dată ulterioară, la data revenirii reprezentantului societății, dată ce urma a se stabili cu acordul organului de control, ulterior.
S-a arătat faptul că I. M., în calitate de asociat al societății nu a fost împuternicită și ca atare nu reprezenta societatea. Art. 18 din Codul de procedură fiscală ,invocat chiar de către organul de control, prin corespondența transmisă, menționează că, contribuabilul, poate fi reprezentat printr-un împuternicit (situație inexistentă în cazul de față), sub condiția să existe acea împuternicire iar aceasta să fie depusă la organul fiscal, fapt pe care l-am relatat și în adresele transmise ulterior.
Arată reclamanta că a menționat că nu au fost și nu sunt de rea-credință și nu s-a pus niciodată problema să nu prezente la dispoziția organului fiscal actele solicitate, doar că a arătat că aceste acte trebuiesc înaintate și semnate de cel ce reprezintă societatea, administratorul societății sau de o persoană împuternicită de acesta, conform art. 18 din O.G.nr.92/2003, pentru opozabilitate. A semnalat în scris, că la data când administratorul societății va reveni va pune la dispoziție toate actele și pentru a efectua inspecția fiscală, doar că organul de control fără a ține cont de aceste solicitări a încheiat un act care nu reprezintă realitatea.
Deși cunoștea situația, organul de control s-a prezentat la sediul unității și a luat legătura cu F. Victorița, vânzător, angajat în cadrul societății, fapt menționat și în Registrul Unic de Control.
Organul de control a întocmit și depus o plângere penală motivat de faptul că, administratorul societății s-ar fi sustras de la efectuarea controlului fiscal și de la prezentarea actelor contabile, ulterior dispunându-se neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia iar împotriva acestei soluții organul de control nu a formulat plângere.
Mai arată reclamanta că a depus atașat la contestație balanțe de verificare, bilanțurile anuale, jurnale de cumpărări, copie de pe registrele unice de control, arătând totodată că poate pune oricând la dispoziția unui expert, organ de control facturile aferente celor 5 ani, dar nu poate efectua copii de pe acestea deoarece situația financiară actuală a societății nu permite acest fapt, dar că, oricând se poate deplasa o persoană numită de către fisc, să le verifice.
În fapt, sumele reprezentând tva deductibil declarat la AFP pe baza cărora organele de control au estimat baza de impunere a unui tva nejustificat, arată reclamanta că au fost declarate de către AFP, în baza unor documente contabile justificative, documente care sunt conforme cu legea nr.82/1991 a contabilității și codul fiscal.
În conformitate cu art.65.1. din H.G. nr. 1040/2004 privind normele metodologice de aplicare ale codului fiscal, invocate chiar de fisc, se menționează că "estimarea bazelor de impunere va avea loc în situații precum sunt atunci când contribuabilul refuză să colaboreze la stabilirea de fapt fiscale, sau situațiile în care contribuabilul obstrucționează sau refuză acțiunea de inspecție fiscală"
Nici una din situațiile prezentate în aceste norme nu coincid cu situația reală, având în vedere că s-a solicitat doar o amânare a controlului situație probată cu documente medicale.
Referitor la deducerea tva arată reclamanta că deține documente justificative, facturi emise în conformitate cu art.155 din Codul Fiscal. Organul fiscal nu arată ce trebuie să conțină și cum trebuie să arate o factură, în condițiile în care reclamanta deține aceste documente.
Precizează reclamanta că a arătat că,S.C.T. .., a înregistrat și înscris în deconturi, în perioada 01.01._10, o taxă pe valoarea adăugată deductibilă în sumă totală de 1.042.176 lei. Pentru toate aceste înregistrări, raportări deține documente justificative, conform prevederilor legale. În mod abuziv și fără a face nici un fel de verificări amodului de contabilizare a tva deductibil organul de inspecție fiscală a stabilit suma de_ lei la care adaugă majorări de întârziere de_ lei (fără a arăta și evidenția modul de calcul, scadența, nr.de zile, și a indica penalitatea) fără a face nici un fel de investigații suplimentare privind realitatea tranzacțiilor și în mod abuziv a anulat în totalitate sumele înscrise în deconturi. Organul de control avea date din care ar fi putut dispune efectuarea unui control încrucișat, potrivit art.94 alin.(l) lit.c) C.pr.fiscală, dar nu a procedat astfel, avea la dispoziție balanțele lunare, bilanțurile anuale exemplificate, jurnalele de cumpărări în care sunt menționați furnizorii, codul de înregistrare fiscală al acestora, valoarea achiziției, valoarea tva, etc)
Până la efectuarea acestui control, în perioada 2005-2010 societatea a avut peste 72 de acțiuni efectuate de diferite organe de control, inclusiv de organul de control care a întocmit actele atacate, conform înregistrărilor din Registrul Unic de Control al societății și niciodată nu au lipsit documente contabile, avize, facturi, etc. Fără a face nici un fel de constatări pentru perioada verificată, s-au reținut în mod ilegal și abuziv așa-zise neregularități în legătură cu condițiile de deducere a taxei pe valoarea adăugată, iar concluziile raportului s-au materializat în decizia de impunere atacată prin care s-a stabilit pentru perioada 2005-2010 taxa pe valoare adăugată și majorări de întârziere, suplimentar la plată .Stabilirea acestor sume s-a reținut în baza documentelor depuse lunar la administrația financiară, în sensul că societatea a achiziționat bunuri, servicii etc, care au fost destinate în folosul operațiunilor taxabile pentru care au fost înregistrate și raportate facturile aferente, facturi declarate și înregistrate în documentele contabile ale societății.
Organul de control a dispus încheierea unor acte fără a avea temei de fapt și de drept în susținerile sale.
În susținerile sale, a arătat reclamanta că depune înscrisuri și solicită proba cu expertiză contabilă.
A invocat reclamanta prevederile cap. 10, art. 145 (1) din Codul Fiscal, care prevede că dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei, iar art. 145(2) precizează că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă aceasta este destinată operațiunilor specific, conf. art. 145(2) lit.a)-e). De asemenea, în mod expres se menționează că orice persoană care îndeplinește condițiile de exercitare prevăzute de art. 146 C.Fiscal, are dreptul la deducere, drept exercitat prin decontul de taxă conferit de art.147 1 al.(l)-(4), iar reclamanta poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal al taxei către bugetul de stat și pentru depunerea în termenul legal al decontului și declarațiilor, dar totodată această taxă este administrată de organele fiscale, pe baza competențelor, conform art. 158 (2) din Codul Fiscal.
Conform art. 145 din Codul Fiscal, la alin.(8) din acest articol se prevede că exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată este condiționată de justificarea dreptului respectiv, în funcție de felul operațiunii, cu unul din documentele specificate, diferențiat la lit. a) și b) din același alineat. De asemenea, prin art.6 din legea contabilității nr.82/1991 republicată, se prevede, la alin.(l) că:"orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel, calitatea de document justificativ", iar la alin.(2) că "documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."în același spirit, prin art.24 alin.(l) din legea 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, s-a precizat că: "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei, documentele necesare pentru fiecare caz de deducere prezentat. Mai mult în art.29 din aceeași lege s-au instituit obligații pentru "persoanele care realizează operațiuni taxabile "specificându-se modul cum trebuie să consemneze livrările de bunuri/și sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate și să completeze în mod obligatoriu anumite date, situație îndeplinită de către reclamantă,deoarece există facturi, avize, alte documente care stau la baza deductibilității taxei pe valoarea adăugată, acte completate ,semnate și ștampilate de emitent și acceptată la plată de către beneficiar, facturi înregistrate în contabilitate, conform notelor contabile, balanțelor de verificare pe lunile aferente ian.2005-sept.2010 și a bilanțurilor pe anii 2005-2009, de care are cunoștință și le recunoaște chiar și organul de control.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 30 Martie 2011.
Prin s.c. nr.398/29 aprilie 2011, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel Bacău, dosarul fiind înregistrat la data de 13 mai 2011.
Reclamanta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, expertiză tehnică contabilă.
La termenul din 27 octombrie 2011, s-a clarificat cadrul procesual în sensul că s-a stabili că au calitate de pârâte în cauză DGFP Bacău, activitatea de Inspecție fiscală din cadrul DGFP Bacău și AFP Onești.
La data de 17 Noiembrie 2012 judecata cauzei s-a suspendat din lipsa părților, cauza fiind repusă pe rol la data de 19 ianuarie 2012.
Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2012 s-a admis proba cu expertiză contabilă, desemnându-se expert contabil în cauză d-na A. D. F., stabilindu-se un onorariu provizoriu de 1500 lei.
Deoarece la termenul din 26 ianuarie 2012, nici o parte nu a fost prezentă și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art.242 pct.2 C.pr.civilă, cauza fiind repusă pe rol, urmare a cererii formulate de către reclamantă, pentru data de 8 Noiembrie 2012.
Apărătorul reclamantei a depus la dosar s.c. nr.1210/11 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, prin care s-a admis cererea creditoarei AFP Onești și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței pe o perioadă de 50 de zile împotriva debitoarei . ridicarea dreptului de administrare. S-a desemnat administrator judiciar provizoriu L. C. & H. SPRL.
Onorariul provizoriu pentru expertiza contabilă a fost achitat cu ordinul de plată din 5.12.2012, depus la dosar, instanța stabilind ca obiective ale expertizei: expertul să verifice și să menționeze dacă TVA aferent facturilor pentru perioada 1.01.2005 – 31.03.2005 a fost corect înregistrat și înscris în deconturi; dacă există documente justificative pentru TVA înscris în deconturi și dacă aceste documente sunt înregistrate în contabilitate și raportate la organele fiscale.
După efectuarea expertizei, expertul contabil a depus decontul de cheltuieli solicitând achitarea unei diferențe de onorariu de 4607,66 lei.
Instanța având în vedere dificultatea lucrării,numărul de ore necesar pentru efectuarea acesteia, precum și raportul de expertiză contabilă depus, a dispus suplimentarea onorariului de expertiză cu 3000 lei, sumă care a fost achitată cu chitanța nr._/1/13.06.2013.
L. C. & H. SPRL a comunicat instanței că este de acord cu contestația formulată de către ..
Prin s.c. nr. 29/17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus . procedura simplificată a debitoarei ., s-a dispus dizolvarea societății, confirmându-se în calitate de lichidator judiciar L. C. & H. SPRL.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Lichidatorul judiciar L. C. & H. SPRL a transmis instanței o adresă prin care a arătat că fostul administrator al ., I. Cornelius, care a formulat și acțiunea, este numit administrator special, lichidatorul judiciar, precizând că nu se impune să renunțe la judecata cauzei.
Analiza instanței:
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 723/13.09.2010, emisa de Activitatea de Inspecție Fiscala Bacău, obiectul contestației reprezentând suma totala de 2.233.131 lei, compusă din: 1.164.873 lei - taxa pe valoarea adăugata; 1.066.209 lei - majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata; 200 lei - impozit pe venituri din salarii; 68 lei - majorări de întârziere impozit pe venituri din salarii; 625 lei - contribuție asigurări sociale datorata de angajator; 212 lei - majorări de întârziere contribuție asigurări sociale datorata de angajator; 315 lei - contribuție asigurări sociale reținuta de la asigurați; 107 lei - majorări de întârziere contribuție asigurări sociale reținuta de la asigurați ;5 lei-contribuție asigurări pentru accidente de munca si boli profesionale; 2 lei - majorări de întârziere contribuție asigurări pentru accidente de munca si boli profesionale; 15 lei - contribuție șomaj datorata de angajator; 5 lei - majorări de întârziere contribuție șomaj datorata de angajator;15 lei - contribuție șomaj reținuta de la asigurați; 5 lei - majorări de întârziere contribuție șomaj reținuta de la asigurați; 155 lei - contribuție asigurări sănătate datorata de angajator; 53 lei - majorări de întârziere contribuție de asigurări sănătate datorata de angajator;165 lei - contribuție asigurări sănătate reținuta de la asigurați; 56 lei - majorări de întârziere contribuție asigurări sănătate reținuta de la asigurați; 25 lei - contribuție pentru concedii si indemnizații datorata de angajator; 8 lei - majorări de întârziere contribuție pentru concedii si indemnizații datorata de angajator;10 lei - contribuție la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale datorata de angajator;3 lei - majorări de întârziere contribuție la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale datorata de angajator.
Prin contestația formulata, ., Dofteana, a solicitat: desființarea in totalitate a procesului verbal nr._/09.09.2010, Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr. 723/13.09.2010, Raportului de inspecție fiscala nr._/13.09.2010, Deciziei nr._/13.10.2010 referitoare la obligațiile de plata accesorii, dosar fiscal nr. 767, ca fiind netemeinice, nelegale si nefondate, precum si suspendarea executării deciziei de impunere pana la soluționarea contestației; să se aibă în vedere la soluționarea contestației și întreaga corespondență dintre părți din faza prelitigioasă, alte acte întocmite societății, de aceleași organe de control, precum și alte acte depuse în susținerea argumentelor; petenta a invocat încălcarea principiului unicității inspecției fiscale (excepție procedurala), în baza art. 105 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, astfel solicită organului competent de soluționare a contestației ca: „având în vedere motivele de fapt și de drept prezentate, să constate încălcarea principiului dreptului procedural fiscal potrivit căruia, inspecția fiscală se efectuează o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contribuție si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitării.. ".
În susținerea contestației petenta, a invocat următoarele motive, care de altfel au fost invocate și în acțiunea de față:
În perioada efectuării „așa zisului control" administratorul societății I. Cornelius, a fost în concediu medical, fapt adus la cunoștința organelor fiscale de către soția sa, I. M., prin adrese, la care au fost anexate concediile medicale. S-a luat legătura telefonic, cu
inspectorul fiscal Prihoanca G., si i s-a adus la cunoștința faptul că, administratorul societății este bolnav, încă de la începutul lunii iunie 2010; Petenta nu s-a sustras controlului fiscal, iar prin corespondenta purtata între asociatul societății, I. M., și organul de
control, s-a solicitat „doar o amânare temporara a controlului fiscal și nu o
suspendare a acestuia", urmând ca, acest control să fie reprogramat la o data
ulterioară, respectiv, la data revenirii reprezentantului societății; asociatul unic -I. M., nu a fost împuternicită, și ca atare, nu reprezenta societatea. Potrivit art. 18 din Codul de procedura fiscala: „contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit (situație inexistenta in cazul de fata), sub condiția să existe acea împuternicire iar aceasta să fie depusa la organul fiscal; contestatoarea nu a fost de rea-credință, si nu s-a pus niciodată problema, să nu pună la dispoziția organului de control actele
solicitate, doar a arătat că: aceste acte trebuiesc înaintate si semnate de cel ce
reprezintă societatea - administratorul societății, sau de o persoană împuternicită
de acesta - conform art. 18 din OG nr. 92/2003, semnalând în scris: „că la data când administratorul societății va reveni, va pune la dispoziție toate actele pentru a se efectua inspecția fiscala. "; organul fiscal, deși cunoștea situația, s-a prezentat la sediul unității și a luat legătura cu F. V., vânzător, angajat în cadrul societății, fapt menționat și în Registrul unic de control; .: „echipa de control numita în mod tendențios și fără a avea probatoriu, a încheiat actele atacate deși cunoștea faptul că, administratorul societății este spitalizat sau în concediu medical. "
Petenta a precizat că, a înregistrat și înscris în deconturi, în perioada 01.01._10, o taxă pe valoarea adăugata deductibilă în sumă totală de 1.042.176 lei, iar pentru toate aceste înregistrări și raportări, deține documente justificative, conform prevederilor legale, susținând că: „Fără a face nici un fel de verificări a modului de contabilizare a taxei pe valoarea adăugata, organul de inspecție fiscala a stabilit suma de 1.164.873 lei, la care se adaugă majorări de întârziere de 1.066.209 lei (fără a arăta și evidenția modul de calcul, scadența, nr. de zile și a indica penalitatea), fără a face nici un fel de investigații suplimentare privind realitatea tranzacțiilor, și în mod abuziv a anulat în totalitate sumele înscrise în deconturi. Organul de control avea date din care ar fi putut dispune efectuarea unui control încrucișat, potrivit art. 94 alin. (1) Ut. c) din Codul de procedura fiscala, dar nu a procedat astfel, deoarece este mult mal ușor să comiți un abuz, să copiezi niște sume din deconturi, să calculezi majorări, să întocmești un act fiscal nereal, ridicol chiar, decât să analizezi realitatea actelor, datelor aflate în contabilitatea societății (avea la dispoziție balanțele lunare, bilanțurile anuale exemplificate, jurnalele de cumpărări în care sunt menționați furnizorii, codul de înregistrare a acestora, valoarea achiziției, valoarea TVA, etc).
Petenta a specificat că „Până la efectuarea acestui control, în perioada 2005-2010, am avut peste 72 de acțiuni efectuate de diferite organe de control, Inclusiv de organul de control care a întocmit actele atacate, conform înregistrărilor din Registrul unic de control al societății și niciodată nu au lipsit documente contabile, avize, facturi, etc.
De altfel, fără a face nici un fel de constatări pentru perioada verificată, s-au reținut în mod ilegal și abuziv, așa zisele neregularități În legătura cu condițiile de deducere a taxei pe valoarea adăugata, iar concluziile raportului s-au materializat in decizia de impunere atacata, prin care s-a stabilit pentru perioada 2005-2010, taxa pe valoarea adăugata si majorări de întârziere suplimentar la plata. Stabilirea acestor sume, s-a reținut în baza documentelor depuse lunar la administrația financiara, In sensul ca, societatea a achiziționat bunuri, servicii etc, care au fost destinate In folosul operațiunilor taxabile pentru care au fost înregistrate si raportate facturile aferente, facturi declarate si înregistrate In documentele contabile ale societății
Organul de control dispune încheierea unor acte fără a avea temei de fapt si de drept In susținerile sale. Toata întemeierea In fapt si In drept a actelor de control încheiate, este întocmita In mod eronat.
Instanța reține că Inspecția fiscala parțială, concretizată prin raportul de inspecție fiscala nr._/13.09.2010, a avut ca obiectiv verificarea ansamblului declarațiilor fiscale și/sau operațiunilor relevante pentru inspecția fiscală pentru: taxa pe valoarea adăugata pentru perioada 01.01._10; alte venituri ale bugetului general consolidat pentru perioada 01.05._09; verificarea modului de organizare și conducere a evidenței fiscale și contabile.
Prin decizia de impunere nr. 723/13.09.2010, care are la baza constatările cuprinse în raportul de inspecție fiscala nr._/13.09.2010, la capitolul 2 "Datele privind creanța fiscala", subcapitolul 2.1.1. "Obligații fiscale suplimentare de plata" s-a stabilit taxa pe valoarea adăugata în sumă de 1.164.873 lei și majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata în sumă de 1.066.209 lei.
La subcapitolul 2.1.2 "Motivul de fapt", s-a precizat că: l.a) Agentul economic a înscris în deconturile de TVA, aferente perioadei 01.01._10, taxa pe valoarea adăugata deductibilă în sumă totală de 1.042.176 lei, fără a face dovada că deține documente justificative, prevăzute de lege, pe baza cărora și-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru achizițiile declarate.
Organul de inspecție fiscala a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 5.485.137 lei, căreia îi corespunde TVA dedusă nejustificat în sumă de 1.042.176 lei.
Agentul economic a înscris în decontul de TVA nr. 160/26.02.2007, aferent lunii ianuarie 2007, la rândul 11, regularizări taxă colectată în rubrica "TVA" în suma de - 122.697 lei, fără a înscrie la rubrica "Valoare", baza de impozitare aferentă și fără a justifica cu documente operațiunea efectuata.
Organul de inspecție fiscala a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 645.774 lei, pentru care a calculat TVA colectată stabilita suplimentar în suma de 122.697 lei.
În consecința, organul de inspecție fiscala a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă totală de 6.130.911 lei, pentru care a stabilit TVA suplimentară în sumă de 1.164.873 lei.
2. Pentru TVA stabilită suplimentar, organul de inspecție fiscala a calculat majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 1.063.312 lei până la data de 25.05.2010 și penalități de întârziere în sumă de 2.897 lei, pentru perioada de până la 31.12.2005.
Prin decizia de impunere nr. 723/13.09.2010, care are la baza constatările cuprinse în raportul de inspecție fiscală nr._/13.09.2010, subcapitolul 2.1.1. "Obligații fiscale suplimentare de plată" s-a stabilit impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor în sumă de 200 lei și majorări de întârziere în sumă de 68 lei.
Subcapitolul 2.1.2 "Motivul de fapt":
1. Societatea nu a declarat la organul fiscal teritorial impozit pe veniturile din salarii în sumă de 200 lei. În consecință, organul de inspecție fiscala a stabilit o bază impozabilă suplimentară în suma de 3.000 lei, pentru care a calculat impozit pe veniturile din salarii suplimentar în sumă de 200 lei.
Pentru impozitul pe veniturile din salarii stabilit suplimentar în sumă de 200 lei au fost calculate majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 68 lei.
Prin aceeași decizie de impunere s-a stabilit contribuția de asigurări sociale datorată de angajator în sumă de 625 lei și majorări de întârziere în sumă de 212 lei, Subcapitolul 2.1.2 "Motivul de fapt": Societatea nu a declarat la organul fiscal teritorial contribuția de asigurări sociale datorata de angajator în sumă de 625 lei. În consecință, organul de inspecție fiscală a stabilit o baza impozabilă suplimentară în sumă de 3.000 lei pentru care a calculat suplimentar de plată contribuție de asigurări sociale datorată de angajator în suma de 625 lei.
Pentru contribuția de asigurări sociale datorată de angajator în sumă de
625 lei au fost calculate majorări/dobânzi de întârziere în suma de 212 lei de asigurări sociale reținută de la asigurați în suma de 315 lei și majorări de întârziere în suma de 107 lei.
Deoarece societatea nu a declarat la organul fiscal teritorial contribuția
individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în suma de 315 lei, organul de inspecție fiscală a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 3.000 lei, pentru care a calculat suplimentar de plată contribuție de asigurări sociale reținuta de la asigurați în sumă de 315 lei.
Pentru contribuția de asigurări sociale datorata de asigurați în sumă de
315 lei au fost calculate majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 107 lei.
Prin decizia de impunere nr. 723/13.09.2010, s-a stabilit contribuția de asigurare pentru accidente de munca și boli profesionale datorată de angajator în sumă de 5 lei și majorări de întârziere în sumă de 2 lei, deoarece societatea nu a declarat la organul fiscal teritorial contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator în sumă de 5 lei. În consecință, organul de inspecție fiscală a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 3.000 lei, pentru care a calculat suplimentar de plată contribuție de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale în sumă de 5 lei.
Pentru contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator în sumă de 5 lei au fost calculate majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 2 lei.
S-a stabilit de asemenea contribuția de asigurare pentru șomaj datorată de angajator în sumă de 15 lei și majorări de întârziere în sumă de 5 lei, deoarece societatea nu a declarat la organul fiscal teritorial contribuția de asigurare pentru șomaj datorată de angajator în sumă de 15 lei. În consecință, organul de inspecție fiscala a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 3.000 lei, pentru care a calculat suplimentar de plată contribuție de asigurări pentru șomaj datorată de angajator în sumă de 15 lei.
Pentru contribuția de asigurare pentru șomaj datorată de angajator în sumă de 15 au fost calculate majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 5 lei.
S-a stabilit contribuția de asigurare pentru șomaj reținută de la asigurați în sumă de 15 lei și majorări de întârziere în sumă de 5 lei reținându-se că societatea nu a declarat la organul fiscal teritorial contribuția de asigurare pentru șomaj reținută de la asigurați în sumă de 15 lei. În consecință, organul de inspecție fiscală a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 3.000 lei, pentru care a calculat suplimentar de plata contribuție de asigurări
pentru șomaj reținută de la asigurați în sumă de 15 lei.
Pentru contribuția de asigurare pentru șomaj reținută de la asigurați în
sumă de 15 au fost calculate majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 5 lei.
S-a stabilit contribuția pentru asigurări de sănătate datorata de angajator în sumă de 155 lei și majorări de întârziere în sumă de 53 lei.
Societatea nu a declarat la organul fiscal teritorial contribuția pentru asigurări de sănătate datorată de angajator în sumă de 155 lei. În consecință, organul de inspecție fiscală a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 3.000 lei, pentru care a calculat suplimentar de plata contribuția de asigurări de sănătate datorată de angajator în suma de 155 lei.
Pentru contribuția de asigurări de sănătate datorată de angajator, în sumă de 155 lei, au fost calculate majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 53 lei.
S-a stabilit contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 165 lei și majorări de întârziere în sumă de 56 lei. Societatea nu a declarat la organul fiscal teritorial contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 165 lei. În consecință, organul de inspecție fiscală a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 3.000 lei, pentru care a calculat suplimentar de plată contribuție de asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 165 lei.
2. Pentru contribuția de asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 165 lei, au fost calculate majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 56 lei.
S-au stabilit contribuții pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice în sumă de 25 lei și majorări de întârziere în sumă de 8 lei. Societatea nu a declarat la organul fiscal teritorial contribuții pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice în sumă de 25 lei. În consecință, organul de inspecție fiscală a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 3.000 lei, pentru care a calculat suplimentar de plata contribuție pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice în sumă de 25 lei.
Pentru contribuția pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice în sumă de 25 lei, au fost calculate majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 8 lei.
S-a stabilit contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale în sumă de 10 lei și majorări de întârziere în sumă de 3 lei.
Societatea nu a declarat la organul fiscal teritorial contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale datorata de angajator în sumă de 10 lei. În consecință, organul de inspecție fiscală a stabilit o baza impozabilă suplimentară în sumă de 3.000 iei, pentru care a calculat suplimentar de plata contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale în sumă de 10 lei.
Pentru contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata
creanțelor salariale datorată de angajator în sumă de 10 lei au fost calculate
majorări/dobânzi de întârziere în suma de 3 lei.
În soluționarea contestației DGFP Bacău a avut în vedere că avizul de inspecție fiscală nr. 3316/27.05.2010, a fost transmis petentei, conform art. 102 alin. (1) lit. b) din același act normativ, fiind înștiințată că va face obiectul unei inspecții fiscale, pentru perioada 01.01._10, începând cu data de 21.06.2010.
., Dofteana, a luat la cunoștință de avizul de inspecție fiscala nr. 3316/27.05.2010, în data de 02.06.2010, prin semnarea confirmării de primire nr._/01.06.2010.
Inspecția fiscală nu a putut fi inițiată la data programată, respectiv, 21.06.2010, întrucât, la sediul social al contribuabilului nu a fost găsit și nu a putut fi contactat telefonic, niciunul din cei doi asociați, I. Cornelius și I. M., și potrivit declarațiilor verbale ale celor două vânzătoare de la magazinul societății, aceștia erau plecați „de la ora 6 la Bacău după marfa". Organele de inspecție fiscală au transmis prin poștă cu scrisoare recomandată și cu confirmare de primire, atât la adresa sediului social al . și la adresa de domiciliu a asociatului I. M., din ., două invitații (înregistrate la AIF Bacău sub nr. 3389/21.06.2010 și nr. 3390/21.06.2010), prin care se solicita prezența administratorului/asociat I. Cornelius și a asociatei I. M., în data de 23.06.2010 la ora 9.00, la sediul organului de inspecție fiscală,în conformitate cu prevederile art. 49 și art. 50 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Cu adresa înregistrată la Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău sub nr._/21.06.2010, asociatul . - I. M. a solicitat amânarea controlului fiscal, pe motiv că, asociatul/administrator I. Cornelius este internat în spital din data de 04.06.2010, fără a preciza o dată certă, până la care se solicita suspendarea controlului fiscal, adresa mai sus menționată, și fără a fi însoțită de un document din care să rezulte faptul că, I. Cornelius este internat în spital. Prin adresa nr._/25.06.2010, organele de control au adus la cunoștința petentei că, inspecția fiscală „nu poate fi amânată" întrucât adresa prin care solicita suspendarea nu este însoțită de un document din care rezultă realitatea faptului invocat, respectiv că I. Cornelius este internat în spital.
Totodată, i s-a adus la cunoștința petentei, că ., poate fi reprezentată în relațiile cu organul de inspecție fiscală, de către asociatul I. M. sau de un alt împuternicit, desemnat potrivit prevederilor art. 18 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Organele de inspecție fiscală au constatat că, ., Dofteana, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. f) din Ordinul nr. 14/2010 privind condițiile și modalitățile de suspendare a inspecției fiscale, emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, ., Dofteana.
În consecință, organele de control s-au deplasat în zilele de 23 si 25 iunie 2010, la sediul petentei, unde nu a fost găsit nici un unul din cei doi asociați sau alt reprezentant legal al petentei, astfel, în conformitate cu art. 49 și art. 50 din OG nr. 92/2003, organele de inspecție fiscală au transmis prin poștă cu scrisoare recomandată și cu confirmare de primire, atât la adresa sediului . (pe numele administratorului I. Cornelius), cât și la adresa de domiciliu a asociatei I. M., în localitatea Dofteana, jud. Bacău, un număr de 4 (patru) invitații (înregistrate la Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. 3393/23.06.2010, nr. 3394/23.06.2010, nr. 3399/25.06.2010 si nr. 3400/25.06.2010), prin care organul de inspecție fiscală din cadrul AIF Bacău, a solicitat prezentarea documentelor financiar-contabile aparținând ., aferente perioadei 01.01._10, în vederea efectuării inspecției fiscale.
La datele menționate în invitații, nu s-a prezentat la sediul organului de control niciunul din cei doi asociați și nici o altă persoană împuternicită de aceștia, refuzând să prezinte în mod nejustificat documentele de evidență contabilă solicitate de către organul de control în vederea efectuării inspecției fiscale. Organele de inspecție fiscală s-au deplasat din nou, în data de 05.07.2010, la sediul social declarat de . Dofteana, unde a fost găsită asociata I. M., care a refuzat să pună la dispoziție documentele societății, motivând acest lucru prin faptul că, fiica sa I. C., care a întocmit evidența contabilă, este plecată în Italia, iar soțul I. Cornelius, care are calitatea de administrator la societate, este bolnav. Având în vedere că, I. M. a refuzat să colaboreze cu organele de inspecție, aceștia s-au deplasat la punctul de lucru al societății, din . prezența vânzătoarei F. V., a fost întocmit procesul verbal care a fost înregistrat în Registrul unic de control, . nr._ și la AIF Bacău sub nr._/05.07.2010, un exemplar rămânând la societate. Prin adresele nr._/05.07.2010, nr._/29.07.2010 și_/23.08.2010, asociata I. M. a motivat neprezentarea la control a evidenței contabile solicitate, prin faptul că, administratorul I. Cornelius este în concediu medical menționând că, administratorul societății va solicita ulterior reprogramarea verificării, fără însă a specifica o dată certă de începere a inspecției fiscale.
Din certificatele medicale transmise de asociata I. M., rezultă faptul că administratorul I. Cornelius a fost internat în spital, în perioadele: 04-07 iunie 2010, respectiv: 01-05 iulie 2010, și a fost în concediu medical în perioada 08-30 iunie 2010, respectiv: 06.07- 01.09.2010, conform certificatelor de concedii medicale, atașate la dosarul contestației.
Organele de control au solicitat Administrației Finanțelor Publice Tg. Ocna prin adresa nr._/03.09.2010 informații, cu privire la datele de identificare ale persoanei care a reprezentat contribuabilul în relațiile cu organul fiscal teritorial, în perioada 01.06._10.
Din adresa înregistrată la Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău sub nr._/09.09.2010, se reține că toate declarațiile de obligații Dl00, Dl02 și deconturile de TVA aferente perioadei iunie-august 2010 (perioadă în care administratorul I. Cornelius) au fost depuse la organul fiscal competent sub semnătura administratorului I. Cornelius, organul de control concluzionând că aceasta conduce la concluzia că, petenta și-a desfășurat activitatea economică în condiții normale.
Faptul că, administratorul . Dofteana, a condus și administrat activitatea societății, în perioada cât s-a aflat în concediu medical, precum și faptul că, după data de 01.09.2010, acesta nu a mai beneficiat de concediu medical, a condus la concluzia că administratorul ., Dofteana, a refuzat în mod nejustificat să prezinte documentele de evidență contabilă ale societății, în vederea efectuării inspecției fiscale.
Raportat la cele reținute mai sus de către organul fiscal, s-a concluzionat de către acesta că reiese în mod clar că, petenta a refuzat să colaboreze la stabilirea situației de fapt fiscale, să dea informații, să prezinte toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante pentru impunere aferente perioadei 01.01._10, conform art. 106 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin contestația formulată, petenta a menționat că la contestație, a atașat înscrisuri prin care înțelege să probeze cele afirmate, respectiv: balanțe de verificare, jurnale de cumpărări și registre unice de control, însă organul fiscal a considerat că acestea nu sunt documente care să susțină cele afirmate de petentă, și care să justifice respectarea de către aceasta a legislației fiscale în materie, documentele contabile pe baza cărora . și-a exercitat dreptul de deducere, nefiind prezentate pe parcursul desfășurării inspecției fiscale și nici nu au fost depuse la dosarul contestației.
Prin adresa nr._/21.12.2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău prin Biroul de soluționare contestații, a solicitat petentei ca, în conformitate cu art. 206 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, să depună documentele legale (facturi fiscale) care să justifice realitatea și legalitatea operațiunilor. Prin adresa fără număr, înregistrată la Direcția generală a finanțelor publice Bacău sub nr._/29.12.2010, ., menționează că, documentația care a fost solicitată în nenumărate rânduri de noi, se află la sediul social al societății, fără însă a o prezenta în susținere.
Referitor la faptul dacă ., Dofteana, datorează bugetului de stat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1.164.873 lei, stabilită prin decizia de Impunere nr. 723/13.09.2010, respectiv raportul de Inspecție fiscală nr._/13.09.2010, în soluționarea contestației DGFP Bacău a stabilit că . înscris în deconturile de taxă pe valoarea adăugată aferente perioadei 01.01._10, taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1.042.176 lei, fără a prezenta la control documentele justificative, prevăzute de lege, pe baza cărora și-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată pentru achizițiile declarate.
Conform situației mai sus detaliate, a reținut organul de soluționare a contestației, petenta a refuzat în mod repetat, să prezinte la control evidență contabilă aferentă perioadei controlate, astfel încât aceasta nu a justificat cu documente, taxa pe valoarea adăugată deductibilă declarată prin deconturile depuse la AFP TG. Ocna. Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 1.042.176 lei petenta trebuia să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii cu factură fiscală care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și care este emisă pe numele său de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, respectiv cu un alt document prevăzut prin normele de aplicare a actului normativ mai sus menționat.
În consecință, a apreciat organul de soluționare a contestației că în mod legal și corect organele de inspecție fiscală, au procedat la estimarea bazei de impunere, potrivit prevederilor art. 64, art. 65 și art. 67 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în sumă de 5.485.137 lei căreia îi corespunde TVA dedusă în mod nejustificat în sumă de 1.042.176 lei, întrucât au fost încălcate de către ., Dofteana, următoarele prevederi legale: art. 6 alin. (1) și (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare, republicată; art. 65 și art. 67 din OG nr. 92/2003.
S-a reținut în motivarea deciziei atacate că în conformitate cu pct. 65.1 din HG nr. 1040/2004 privind Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003: Estimarea bazelor de impunere va avea loc în situații cum sunt: b) contribuabilul refuză să colaboreze la stabilirea stării de fapt fiscale inclusiv, situațiile în care contribuabilul obstrucționează sau refuză acțiunea de inspecție fiscală." Potrivit prevederilor din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare: Art. 145: (1) Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei. (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile."Art. 146: (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155."
De asemenea au fost invocate prevederile pct. 46 din HG nr. 44/2004:
"46.(1) Justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal, inclusiv facturi transmise pe cale electronică în condițiile stabilite la pct. 73, care să conțină cel puțin informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal".
A arătat DGFP în soluționarea contestației, că ., a invocat în susținerea celor contestate, prevederile art. 24 alin. (1) si art. 29 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, act normativ, care a fost în vigoare până la data de 31.12.2003. Perioada supusă inspecției fiscale și pentru care organul de inspecție fiscală a stabilit obligații suplimentare a fost 01.01._10, perioadă în care au fost aplicabile prevederile Codului fiscal, în speță Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare și nu Legea nr. 345/2002.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată colectată, s-a reținut în decizia atacată că în perioada supusă controlului, petenta a declarat taxa pe valoarea adăugată colectata în sumă de 1.049.430 lei, însă urmare a faptului că, societatea contestatoare a refuzat să prezinte la control evidența contabilă aferentă perioadei 01.01._10, potrivit prevederilor art. 64, art. 65 și art. 67 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile pct. 65.1 din HG nr. 1040/2004 privind Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003 (articole de lege, citate mai sus), organele de inspecție fiscală au procedat la estimarea taxei pe valoarea adăugată colectată, pe baza deconturilor de TVA depuse la organul fiscal teritorial de către petenta, și au stabilit taxa pe valoarea adăugată colectată în sumă de 1.172.127 lei, rezultând o diferență de taxă pe valoarea adăugată colectată suplimentar în sumă de 122.697 lei.
În fapt, diferența suplimentară în sumă de 122.697 lei, provine din înscrierea în decontul de TVA nr. 160/26.02.2007, aferent lunii ianuarie 2007, la rândul 11 "regularizări taxă pe valoarea adăugată în rubrica TVA" suma de 122.697 lei, fără a înscrie la rubrica "Valoare", baza de impozitare aferentă și fără a justifica cu documente operațiunea efectuată.
Organele de inspecție fiscală au stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă de 645.774 lei, pentru care au colectat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 122.697 lei, întrucât au fost încălcate de petentă prevederile art. 6 alin. (1) si (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată (articol de lege mai sus citat), art. 140 alin. (1) și art. 156 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu pct. 79 din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Referitor la accesoriile de întârziere în sumă de 1.066.209 lei, se reține din motivarea deciziei că pentru taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar la control au fost calculate în mod legal și corect majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 1.063.312 lei, potrivit prevederilor art. 120 alin. (1) din OG nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și penalități de întârziere în sumă de 2.897 lei, potrivit prevederilor art. 121 alin. (1) din OG nr. 92/2003, republicată, conform anexei nr. 2, care face parte integrantă din raportul de inspecție fiscală, potrivit art. 5 din Ordinul ANAF nr. 1181/2007.
Cu privire la suma de 2.049 lei, în condițiile în care, prin contestația formulată, societatea nu a adus nici o motivație în susținerea acestui capăt de cerere, suma totală de 2.049 lei, reprezentând: 200 lei - impozit pe venituri din salarii; 68 lei - majorări de întârziere impozit pe venituri din salarii; 625 lei - contribuție asigurări sociale datorată de angajator; 212 lei - majorări de întârziere contribuție asigurări sociale datorată de angajator; 315 lei - contribuție asigurări sociale reținută de la asigurați; 107 lei - majorări de întârziere contribuție asigurări sociale reținută de la asigurați; 5 lei-contribuție asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale; 2 lei - majorări de întârziere contribuție asigurări pentru accidente de munca și boli profesionale; 15 lei - contribuție șomaj datorată de angajator; 5 lei - majorări de întârziere contribuție șomaj datorată de angajator; 15 lei - contribuție șomaj reținută de la asigurați; 5 lei - majorări de întârziere contribuție șomaj reținută de la asigurați; 155 lei - contribuție asigurări sănătate datorată de angajator; 53 lei - majorări de întârziere contribuție de asigurări sănătate datorată de angajator; 165 lei - contribuție asigurări sănătate reținută de la asigurați; 56 lei - majorări de întârziere contribuție asigurări sănătate reținută de la asigurați; 25 lei - contribuție pentru concedii și indemnizații datorată de angajator; 8 lei - majorări de întârziere contribuție pentru concedii și indemnizații datorată de angajator; 10 lei - contribuție la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale datorată de angajator; 3 lei - majorări de întârziere contribuție la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale datorată de angajator, având în vedere faptul că, societatea nu a adus niciun argument de fond, în susținerea contestației care să fie justificat cu documente și motivat pe baza de dispoziții legale, prin care să combată și să înlăture constatările organelor de inspecție fiscală, s-a respins contestația formulată de ., ca nemotivată pentru acest capăt de cerere.
În soluționarea acțiunii formulate de către reclamantă, pentru stabilirea situației de fapt, instanța a dispus așa cum s-a menționat mai sus, efectuarea unei expertize tehnică contabilă.
Expertul contabil pentru efectuarea expertizei a analizat: dosarul cauzei, balanțe de verificare, registre jurnal,jurnale de cumpărări, jurnale de vânzări întocmite de ., pentru perioada 1ianuarie 2005-31 martie 2010, registre de casă și jurnale de bancă încheiate în original de către reclamantă pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 octombrie 2006, 1ianuarie 2010-31martie 2010, facturi reprezentând achiziții și prestări servicii de la diverși furnizori aferente perioadei 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2005, 1 februarie 2006-31 mai 2006, iulie 2006, 1ianuarie 2010-31 martie 2010, existente în exemplare originale, respectiv facturile originale cuprinzând mărfuri cumpărate și facturile de achiziții diverse reconstituite, aferente lunilor ianuarie 2006, iunie 2006, august 2006, septembrie – octombrie 2006, facturile reconstituite de reclamantă, emise de către diverși furnizori în perioada 1 noiembrie 2006- decembrie 2009, deconturi de TVA întocmite de către reclamantă în perioada 1ianuarie 2005-31 martie 2010, state de plată aferente intervalului mai 2009-septembrie 2009, adresele nr. 3294/4.04.2013 emisă de ., nr.3601/29.03.2013 SN a Sării SA sucursala Tg.Ocna, nr.380/27.03.2013 emisă de ., nr.225/28.03.2013 emisă de ., cuprinzând precizări la reconstituirea facturilor întocmite de către aceștia pentru reclamantă, în perioada 1ianuarie 2005-31 martie 2010.
Reconstituirea unor documente s-a impus deoarece se aflau într-o stare avansată de degradare, fostul administrator al societății motivând starea acestora ca fiind urmare a inundației cartierului Centru-Dofteana, ..
Examinând materialul documentar menționat mai sus, expertul contabil a constatat că . în deconturile de TVA aferente perioadei 1 ianuarie 2005-31 martie 2010 taxă pe valoarea adăugată colectată în valoare de 1.049.430 lei, comparativ cu suma de 1.053.287 lei înscrisă în balanțele de verificare, registrele jurnal, jurnale de vânzări din perioada menționată, respectiv taxă pe valoarea adăugată deductibilă în valoare de 1.042.176 lei comparativ cu suma de 1.049.708 lei înregistrată în evidența sa contabilă. Expertul contabil a stabilit suma de 456.8034 lei ca fiind taxa pe valoarea adăugată evidențiată în mod corect de către reclamantă în balanțele de verificare, registrele jurnal, jurnale de cumpărături și înscrisă în deconturile de TVA, pentru documentele financiar contabile prezentate de către . 1ianuarie 2005-31 martie 2010. Diferența de 592.905lei reprezintă TVA deductibil aferent documentelor financiar contabile care nu sunt emise în conformitate cu prevederile art.155,lit. a-n, art.146, alin.1,lit. a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
A precizat expertul contabil că documentele financiar contabile aferente sumei de_ lei nu au fost reconstituite cu respectarea pct.46 alin.1și 2 din Hotărârea Guvernului 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legiinr.571/2003 privind codul fiscal, al art.6, alin.1 și 2, art.26 din Legea nr.82/1991 a contabilității, a OMEF nr.3512/27.11.2008 ori nu au fost prezentate expertului contabil, conform anexelor nr.1,2,3,4,5,6,7,8 la raportul de expertiză contabilă.
. pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 martie 2010 a prezentat expertului contabil documente financiar contabile evidențiate în balanțele de verificare, registrele jurnal, jurnale de cumpărături și înscrise în deconturile de TVA din intervalul menționat în valoare de 3.450.975 lei din care taxa pe valoarea adăugată este de 550.957 lei. A reținut expertul contabil,verificând documentele că din acestea calitatea de document justificativ reglementată de art.155 alin.8, lit. a-n, art.146, alin.1, lit. a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, pct.46, alin.1 și 2 din Hotărârea Guvernului 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind codul fiscal, a art.6, alin.1 și 2, art.26 din Legea nr.82/1991 a contabilității, a OMEF nr.3512/27.11.2008, o întrunesc documentele financiar contabile în valoare totală de 2.860.996 lei din care taxa pe valoarea adăugată este de 456.803lei în exemplare originale cât și reconstituite, așa cum sunt ele înscrise în jurnalele de cumpărături din intervalul menționat.. Diferența de 589.979 lei din care TVA este de_ lei, este reprezentată de documentele financiar contabile care nu întrunesc calitatea de document justificativ, acestea nefiind reconstituite cu respectarea normelor legale menționate, conținând date incomplete sau eronate, . neprezentând expertului contabil documente justificative pe baza cărora a dedus taxa pe valoarea adăugată în perioada 1 ianuarie 2005-31 martie 2010 în valoarea de 3.139.545 lei din care TVA este în sumă de 4 498.751 lei (anexele nr.1,2,3,4,5,6,7,8).
Pe baza documentelor prezentate, expertul contabil a concluzionat că obligațiile suplimentare de plată în sarcina . înscrise în Decizia de impunere nr.723/13.09.2010 sunt corect stabilite pentru suma de 2049 lei, reprezentând contribuții și accesorii datorate bugetului general consolidat al statului pentru H. C. și nu sunt corect determinate pentru suma de 571.969 lei reprezentând debit taxă pe valoarea adăugată. Expertul contabil nu s-a putut pronunța cu privire la diferența de 592.904 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată, respectiv asupra accesoriilor în sumă de 1.066.209 lei din decizia nr.723/13.09.2010, motivat de faptul că reclamanta pentru perioada 1ianuarie 2005 – 31 martie 2010 a prezentat documente financiar contabile care nu întrunesc calitatea de documente justificative în valoare totală de 589.979 lei din care TVA 94.154 lei, respectiv nu a prezentat documente justificative pe baza cărora și-a exercitat dreptul de deducere a TVA în valoare totală de 3.139.545 lei din care taxa pe valoarea adăugată 498.751 lei.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Bacău – Activitatea de Inspecție Fiscală, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând că, chiar dacă expertul contabil și-a întemeiat concluziile pe documentele puse la dispoziție de către reclamantă, din care o parte au fost reconstituite conform dispozițiilor legale în materie, constatările organului fiscal sunt corecte, deoarece reprezentanții legali ai . au refuzat să prezinte la control evidența contabilă aferentă perioadei 1.01.2005 – 31.03.2010 și ca urmare a acestui fapt organul de inspecție fiscală a procedat la estimarea TVA deductibilă potrivit prevederilor art.67 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de pr. fiscală.
A arătat pârâta în obiecțiunile formulate că expertul contabil nu s-a pronunțat cu privire la realitatea operațiunilor efectuate de . și nici cu privire la legislația fiscală referitoare la dreptul de deducere pentru achiziții de bunuri și servicii utilizate în folosul operațiunilor taxabile ale agentului economic și nu a făcut o analiză în detaliu a materialului documentar, neținând seama de realitatea faptelor prezentate.
Obiecțiunile au fost transmise expertului contabil care a răspuns la acestea menționând că a analizat în detaliu materialul documentar exemplificat în raportul de expertiză, conținutul raportului de expertiză și concluziile acestuia regăsindu-se în anexele la raportul de expertiză.
Obiectivele raportului de expertiză, au vizat verificarea existenței documentelor justificative pentru taxa pe valoarea adăugată din perioada 1ianuarie 2005 – 31 martie 2010, corectitudinea înregistrării lor în evidența contabilă a .,în declarațiile fiscale, corectitudinea obligațiilor de plată din decizia nr.723/13.09.2010.
În analizarea acțiunii formulate de către reclamanta ., instanța are în vedere că avizul de inspecție fiscala nr. 3316/27.05.2010, a fost transmis reclamantei care a fost înștiințata ca va face obiectul unei inspecții fiscale, pentru perioada 01.01._10, începând cu data de 21.06.2010, ., Dofteana, luând cunoștința de avizul de inspecție fiscală în data de 02.06.2010, prin semnarea confirmării de primire nr._/01.06.2010.
Cu toate acestea Inspecția fiscală nu a putut fi inițiată la data programată, respectiv, 21.06.2010, din culpa reclamantei, întrucât, la sediul social al contribuabilului nu a fost găsit și nu a putut fi contactat telefonic, niciunul din cei doi asociați, I. Cornelius și I. M..
Organele de inspecție fiscală au transmis prin poștă cu scrisoare recomandată și cu confirmare de primire, atât la adresa sediului social al ., Dofteana, cât și la adresa de domiciliu a asociatului I. M., din ., două invitații (înregistrate la AIF Bacău sub nr. 3389/21.06.2010 și nr. 3390/21.06.2010), prin care se solicita prezența administratorului/asociat I. Cornelius și a asociatei I. M., în data de 23.06.2010 la ora 9.00, la sediul organului de inspecție fiscală,în conformitate cu prevederile art. 49 și art. 50 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Cu adresa înregistrată la Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău sub nr._/21.06.2010, asociatul . a solicitat amânarea controlului fiscal, pe motiv că, asociatul/administrator I. Cornelius este internat în spital din data de 04.06.2010, fără a atașa un document din care să rezulte că, I. Cornelius este internat în spital, situație față de care prin adresa nr._/25.06.2010, organele de control au adus la cunoștința petentei că, inspecția fiscală „nu poate fi amânată" întrucât adresa prin care solicită suspendarea nu este însoțită de un document din care rezultă realitatea faptului invocat.
Totodată, i s-a adus la cunoștința reclamantei, că ., poate fi reprezentată în relațiile cu organul de inspecție fiscală, de către asociatul I. M. sau de un alt împuternicit, desemnat potrivit prevederilor art. 18 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Instanța reține că în mod corect organele de inspecție fiscala au constatat că, ., Dofteana, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. f) din Ordinul nr. 14/2010 privind condițiile și modalitățile de suspendare a inspecției fiscale, emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, deoarece potrivit acestor dispoziții, Inspecția fiscală poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiții și numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea inspecției fiscale: f) la solicitarea scrisă a contribuabilului ca urmare a apariției unei situații obiective, confirmată de echipa de inspecție fiscală, care conduce la imposibilitatea continuării inspecției fiscale.
Ori, la adresa transmisă de I. M. prin care a solicitat amânarea controlului fiscal nu a fost atașat un document din care să rezulte că, I. Cornelius este internat în spital.
Deoarece organele de control care s-au deplasat in zilele de 23 si 25 iunie 2010, la sediul reclamantei, nu au găsit pe nici unul din cei doi asociați sau alt reprezentant legal al acesteia, astfel, au transmis prin poștă cu scrisoare recomandată și cu confirmare de primire, atât la adresa sediului . (pe numele administratorului I. Cornelius), cât și la adresa de domiciliu a asociatei I. M., în localitatea Dofteana, jud. Bacău, un număr de 4 (patru) invitații prin care organul de inspecție fiscala din cadrul AIF Bacău, a solicitat prezentarea documentelor financiar-contabile aparținând ., aferente perioadei 01.01._10, în vederea efectuării inspecției fiscale, niciunul din cei doi asociați și nici o altă persoană împuternicită de aceștia, nerăspunzând invitațiilor.
Organele de inspecție fiscala s-au deplasat din nou, în data de 05.07.2010, la sediul social declarat de . a fost găsită asociata I. M., care a refuzat să pună la dispoziție documentele societății, motivând acest lucru prin faptul că, fiica sa I. C., care a întocmit evidența contabilă, este plecată în Italia, iar soțul I. Cornelius, care are calitatea de administrator la societate, este bolnav.
În situația în care I. M. era asociată în . Dofteana, nu se justifică motivația acesteia că administratorul I. Cornelius este în concediu medical și nepunerea de către aceasta la dispoziția organelor fiscale a evidenței contabile solicitate.
Chiar dacă administratorul societății I. Cornelius a fost internat în spital, în perioadele: 04-07 iunie 2010, respectiv: 01-05 iulie 2010, și a fost în concediu medical în perioada 08-30 iunie 2010, respectiv: 06.07- 01.09.2010, conform certificatelor de concedii medicale, atașate, din adresa înregistrată la Activitatea de Inspecție Fiscala Bacău sub nr._/09.09.2010, se reține că toate declarațiile de obligații Dl00, Dl02 și deconturile de TVA aferente perioadei iunie-august 2010 au fost depuse la organul fiscal competent sub semnătura administratorului I. Cornelius.
Având în vedere circumstanțele și împrejurările reținute mai sus, în mod întemeiat organul fiscal, a concluzionat că, reclamanta a refuzat să colaboreze la stabilirea situației de fapt fiscale, să dea informații, să prezinte toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante pentru impunere aferente perioadei 01.01._10, conform art. 106 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Deși prin adresa nr._/21.12.2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău prin Biroul de soluționare contestații, a solicitat reclamantei ca, în conformitate cu art. 206 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, să depună documentele legale (facturi fiscale) care să justifice realitatea și legalitatea operațiunilor, prin adresa fără număr, înregistrată la Direcția generală a finanțelor publice Bacău sub nr._/29.12.2010, . că, documentația care a fost solicitată, se afla la sediul social al societății.
Așa cum s-a constatat cu ocazia dispunerii administrării probei cu expertiza tehnică contabilă, reclamanta nici la data când s-a dispus administrarea acestei probe, nu a fost în măsură să pună la dispoziția expertului documentele contabile, în vederea stabilirii situației fiscale a societății.
Parte din documente au fost reconstituite conform dispozițiilor legale aplicabile acestei proceduri iar parte din documente s-a constatat că nu întrunesc condițiile de documente justificative potrivit dispozițiilor art.155 alin.8, lit. a-n, art.146, alin.1, lit. a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, pct.46, alin.1 și 2 din Hotărârea Guvernului 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind codul fiscal, a art.6, alin.1 și 2, art.26 din Legea nr.82/1991 a contabilității, a OMEF nr.3512/27.11.2008, ori nu au fost reconstituite în conformitate cu prevederile legale, expertul contabil în anexele nr.3, 4,5,6,7 la raportul de expertiză, în cuprinsul a 38 de pagini menționând documentele financiar contabile care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ pentru deducere TVA, conf. art.155 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, respectiv documente financiar contabile neprezentate expertului contabil dar la care s-a aplicat deducere TVA în anul 2005,2006,2007,2008,2009 (filele 58 – 97 dosar, vol.II).
Dată fiind această situație, se constată că în mod justificat organele fiscale au reținut că reclamanta a refuzat în mod repetat, să prezinte la control evidența contabilă aferentă perioadei controlate și că aceasta nu a justificat cu documente, taxa pe valoarea adăugată deductibilă declarată prin deconturile depuse la AFP TG. Ocna și au procedat la estimarea bazei de impunere, potrivit prevederilor art. 64, art. 65 și art. 67 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în sumă de 5.485.137 lei căreia îi corespunde TVA dedusa în mod nejustificat în sumă de 1.042.176 lei, întrucât au fost încălcate de către . prevederi legale: art. 6 alin. (1) și (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare, republicată; art. 65 și art. 67 din OG nr. 92/2003.
Chiar dacă organele fiscale au procedat în mod corect la estimarea bazei de impunere dată fiind lipsa documentelor justificative, urmare a efectuării expertizei contabile și a analizării documentelor prezentate de către . ca stabilirea situației fiscale să se facă în raport de documentele justificative din punct de vedere fiscal și nu prin estimare care este o modalitate subsidiară și care se aplică numai în cazul în care nu există documente contabile.
Decizia de impunere nr.723/13.09.2010 privește obligații fiscale în valoare totală de 2.233.131 lei, respectiv: 1.042.176 lei taxă pentru valoarea adăugată deductibilă înregistrată în deconturile de TVA întocmite de către reclamantă în perioada 1ianuarie 2005 – 31martie 2010 pentru care nu s-au prezentat organului de inspecție fiscală documente justificative pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA; 122.697 lei cu titlu deregularizare taxă pe valoarea adăugată colectată înscrisă în decontul de TVA întocmit pentru luna ianuarie 2007, efectuată în sensul diminuării acesteia, fără a înscrie în declarația fiscală, valoarea bazei de impozitare, respectiv nu a prezentat organului de inspecție fiscală documentele justificative aferente; 1.066.209 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 25 mai 2010, respectiv majorări de întârziere determinate până la data de 31 decembrie 2005, pentru taxa pe valoarea adăugată nejustificată în valoare de 1.164.873 lei și 2049 lei reprezentând contribuții și accesorii datorate bugetului consolidat al statului, stabilite pt. H. C., întrucât . încheiat în perioada 1mai 2009 – 30 septembrie 2009, contract individual de muncă.
Urmare a efectuării expertizei contabile s-a verificat existența documentelor justificative, expertul contabil constatând la fel ca și organele fiscale că reclamanta nu deține contractul individual de muncă pentru H. C., acesta nu este evidențiat în statele de plată întocmite pentru intervalul 1mai 2009-30 septembrie 2009, suma de 2049 lei reprezentând contribuții și accesorii datorate bugetului consolidat al statului,fiind corect stabilită.
Pentru taxa pe valoarea adăugată în valoare de 571.969 lei decizia de impunere nu este emisă corect, având în vedere că reclamanta a prezentat expertului contabil documente justificative din perioada 1 ianuarie 2005 – 31 martie 2010 în valoare totală de 2.860.996 lei din care taxa pe valoarea adăugată este de 456.803 lei și a înscris în declarațiile fiscale un TVA deductibil mai mic cu suma de 7531 lei comparativ cu cel înregistrat în evidența contabilă iar valoarea de 122.697 lei înregistrată în decontul aferent lunii ianuarie 2007, cu titlu de regularizare taxă pe valoarea adăugată colectată, reprezintă corecția taxei pe valoarea adăugată înscrisă în decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2006.
D. fiind faptul că reclamanta pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31martie 2010 a prezentat documente financiar contabile care nu întrunesc calitatea de documente justificative în valoare de 589.979 lei din care TVA este de 94.154 lei, că nu a prezentat documente justificative în baza cărora și-a justificat dreptul de deducere a TVA în valoare totală de 3.139.545 lei din care taxa pe valoarea adăugată este de 498.751 lei, corectitudinea diferenței de 592.904 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată, nu poate fi stabilită din culpa reclamantei și nici cea a accesoriilor în sumă de 1.066.209lei.
Pe cale de consecință, se impune anularea parțială a Deciziei de impunere nr.723/13.09.2010 pentru suma de 571.969 lei reprezentând debit taxă valoare adăugată (456.803 +122.697 lei – 7531 lei).
Reclamanta în acțiunea formulată a solicitat și anularea Deciziei nr._/13.10.2010, ulterior modificând numărul acesteia, ca fiind 587/2012.
În motivarea acțiunii nu precizează însă care este suma contestată ce vizează aceste decizii și nu motivează în nici un fel această solicitare.
Având în vedere considerentele reținute,urmează ca în temeiul art.218 alin.2 din Codul de pr. fiscală, să se admită în parte acțiunea reclamantei . prin Lichidator judiciar L. C. & H. SPRL.
Se va dispune anularea parțială a Deciziei nr.1792/30.12.2010, Deciziei de impunere nr.723/13.09.2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău - AIF, RIF nr._ încheiat la data de 13.09.2010 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău - AIF, Procesul verbal nr._ încheiat pe data de 9.09.2010, pentru suma de 571.969 lei.
Se va respinge capătul de cerere privitor la anularea Deciziei nr._/13.10.2010/nr. 587/2012, ca neîntemeiat.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate, respectiv a onorariului de expert contabil.
Având în vedere însă situația de fapt reținută de către instanță, respectiv că, în mod justificat organele fiscale au reținut că reclamanta a refuzat în mod repetat, să prezinte la control evidența contabilă aferentă perioadei controlate și au procedat la estimarea bazei de impunere, dată fiind lipsa documentelor justificative, efectuarea expertizei contabile a fost dispusă pentru ca stabilirea situației fiscale să se facă în raport de documentele justificative din punct de vedere fiscal și nu prin estimare care este o modalitate subsidiară și care se aplică numai în cazul în care nu există documente contabile.
Expertiza contabilă a fost dispusă pentru verificarea evidenței contabile pe care reclamanta nici la data când s-a dispus administrarea acestei probe, nu a fost în măsură să o pună în întregime la dispoziția expertului, în vederea stabilirii situației fiscale a societății, parte din documente fiind reconstituite conform dispozițiilor legale aplicabile acestei proceduri iar parte din documente s-a constatat că nu întrunesc condițiile de documente justificative.
Ori expertiza contabilă a fost dispusă tocmai din culpa reclamantei, care nu a prezentat evidența contabilă, din această cauză organele fiscale neputând proceda la stabilirea situației fiscale în raport de documentele justificative din punct de vedere fiscal, ci prin estimare, impunându-se ca stabilirea situației fiscale să se facă pe calea expertizei contabile.
Pârâtele nu sunt în culpă procesuală sub acest aspect, motiv pentru care în temeiul art.274 din Codul de pr. civilă, cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, nu este fondată.
Urmează a se dispune plata onorariului de expert în sumă de 4500 lei către expert contabil A. V. D. – F..
| ← Pretentii. Decizia nr. 592/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2491/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
