Pretentii. Decizia nr. 4231/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4231/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 5101/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4231/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. B.-judecător
Judecător Olguța L. T.
Judecător M. G. C.
Grefier M. A.
************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în numele Administrației Finanțelor Publice P. T. împotriva sentinței civile nr. 602 din 28 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că intimata reclamantă C. P. a depus la dosar dovada de primă înmatriculare a autoturismului într-un stat aparținând Uniunii Europene.
Nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._ reclamanta C. P., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P. T., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 6191 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precum și a dobânzii legale aferente calculată până la data restituirii taxei, cu cheltuieli de judecată .
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, provenit din Uniunea Europeană (unde a fost înmatriculat inițial) și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligată reclamanta să achite taxa arătată mai sus conform dispozițiilor Legii nr. 9/2012. Reclamanta a susținut, în esență, că, taxa percepută în temeiul Legii nr. 9/2012 care a abrogat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamantă și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente.
Prin sentința civilă nr. 602/2013 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a admis acțiunea reclamantei în sensul că a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice P. T. să restituie reclamantei suma de 6191 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, cu dobânda fiscală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală coroborat cu art. 70 alin.1 C.pr.fisc. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.C.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii în care s-a reținut că taxa pentru emisii poluante instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 încalcă dispozițiile art. 110 din TFUE, iar dispozițiile Legii nr. 9/2012 prin care se înlătura discriminarea au fost suspendate prin O.U.G. nr. 1/2012, astfel că subzistă situația premisă în sensul că reclamantul este discriminat în raport cu deținătorii de autovehicule înmatriculate în România anterior anului 2007. În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice P. T. , care a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal. Recurenta a invocat mai întâi faptul că în mod nelegal a fost obligată la restituirea taxei de poluare deoarece această taxă nu se face venit la bugetul de stat administrat de recurentă, ci la bugetul administrat de Administrația Fondului pentru Mediu, astfel că recurenta nu avea calitate procesuală pasivă în cauză, iar acțiunea trebuia respinsă pentru acest considerent. Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că taxa în discuție a fost percepută legal conform Legii nr. 9/2012, în temeiul unei reglementări interne care nu contravine normelor de drept comunitar, considerentele sentinței fiind greșite .
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. (9) și 3041 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Cu privire la primul motiv de recurs, curtea reține că acesta este nefondat deoarece calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului pretins, precum și între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 alin. 2. În cazul plății nedatorate raportul juridic se stabilește între partea care a efectuat o plată din eroare și partea care primește debitul, răspunderea fiind fundamentată pe lipsa obligației. Decizia de calcul a fost emisă de AFP P. T., iar plata s-a realizat de către debitor în contul organului fiscal - AFP P. T., raporturile juridice fiind încheiate între reclamant și AFP P. T.. Astfel, dacă în raporturile de drept material, părți au fost doar reclamanta și pârâta Administrația Finanțelor Publice P. T., nu și Administrația Fondului pentru Mediu, în raportul de dreptul procesual aceleași părți pot avea calitate, neavând relevanță cărui buget îi era destinată suma achitată cu titlu de taxă de poluare. Posibilitatea de obligare a Administrația Fondului pentru Mediu la plată putea fi valorificată de pârâtă pe calea cererii de chemare în garanție.
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea Legii nr. 9/2012 care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 modificată, raportat la art. 110 din T.F.U.E. și incidența hotărârii preliminare pronunțate de C.J.U.E. în cauza C-402/09 – T. împotriva României, curtea constată următoarele:
Taxa pe poluare reprezintă un impozit intern, trebuind a fi examinată în raport cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanțele naționale sunt obligate să aplice norma comunitară, și să soluționeze litigiile având ca obiect impozitele interne cu respectarea interpretării Curții asupra articolului 110 TFUE. Aplicarea cu prioritate a normelor dreptului comunitar, prin ignorarea legislației naționale contrară acestora, în speță Legea nr. 9/2012 constituie un principiu al dreptului comunitar, stabilit odată cu hotărârea pronunțata în cauza C-106/77, Simmenthal.
Prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27)., hotărârea confirmând faptul că toate variantele taxei de poluare sunt incompatibile cu art. 110 TFUE.
Prin Hotărârea T. citată mai sus, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie:
1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și
2) să nu aibă o valoare atât de mare, așa încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012: (1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7; (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Astfel încât, la acest moment, considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt în continuare actuale, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în numele Administrației Finanțelor Publice P. T., cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 602 din 28 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. P. cu domiciliul în comuna Răchitoasa, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond G. A.
Red/tehnored.decizia recurs M.G. B./19.12.2013
MA /2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1122/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4564/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
