Pretentii. Decizia nr. 4564/2013. Curtea de Apel BACĂU

Decizia nr. 4564/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2482/103/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ Decizia nr. 4564/2013

Ședința publică de la 10 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. Ș. - judecător

Judecător C. P.

Judecător V. P.

Grefier E. S.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R. împotriva sentinței civile nr. 855/CF din 19 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal .

La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au fost lipsă.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Instanța constată recursul ca fiind declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurentă, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut dosarul în pronunțare.

CURTEA

- deliberând –

Asupra recursului de față, instanța constată următoarele:

P. sentința civilă nr. 855/CF/19.04.2013 a respins excepția de inadmisibilitate și de tardivitate, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R. și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice R. să restituie reclamantei suma totală de 1445 lei, reprezentând taxă auto, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003 .

A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de Administrația Finanțelor Publice R. și a obligat Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant, respectiv taxa de poluare de 1445 lei și cheltuieli de judecată de 639,3 lei.

Pentru înmatricularea unui autoturism provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamanta a achitat suma de 1445 lei, la Trezoreria R.. În cauză este incident RIL pronunțat de ICCJ la data de_, potrivit căruia: procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.

Pe fondul cauzei, taxa a fost instituită prin OUG nr.50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri

Art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care stipulează că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, în cauză, a aplicat în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.

În cauza T., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a apreciat că taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.

Dacă în cauza T. Vs statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a OUG nr.50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza c-263/10, I. N. vs statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG nr.50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01.iulie 2008 – 31 decembrie 2010.

P. Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatata, prevăzându-se în art. 4 alin. 2 al Legii nr. 9/2012 că obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.

P. O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, că suma plătită de către reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, iar taxa trebuie restituită.

Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.

Cu privire la cererea de chemare în garanție, aceasta are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța a constat-o întemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului R.. Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.

În motivarea recursului recurenta arată că taxa de poluare percepută prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 nu se încalcă Tratatul de aderare a României, iar textul de lege nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.

Mai susține recurenta că obligația de armonizare a legislației naționale cu acea comunitară revine, potrivit art. 148 din Constituție Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 (2) și (4) din Constituția României.

În ceea ce privește criticile privind fondul cauzei, instanța de recurs constată că potrivit art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Chiar dacă această dispoziție a fost de natură a elimina discriminarea dintre autovehiculele de ocazie comercializate pe piața națională și cele similare cumpărate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, toate autovehiculele de ocazie fiind în mod egal supuse taxei de poluare, prin art. 1 din OUG 1/2013, începând cu data 31.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a fost suspendată până la 1 ianuarie 2013.

Așa fiind, prin suspendarea aplicării art. 4 alin. 2 din legea 9/2012 se revine în fapt la aceeași soluție legislativă adoptată prin OUG 50/2008, analiza instanței de fond privind efectul discriminatoriu al Legii 9/2012 în raport de art. 110 din TFUE realizat prin . OUG 1/2013 fiind corect realizată, discriminarea indirectă dintre autovehiculele de ocazie deja înmatriculate în România și comercializate pe piața internă și cele cumpărate din țările membre ale Uniunii Europene care urmează a fi înmatriculate în România fiind pe deplin dovedită, critica recurentei fiind nefondată.

În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELELEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R. împotriva sentinței civile nr. 855/CF din 19 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2013.

Președinte,

C. Ș.

Judecător,

C. P.

Judecător,

V. P.

Grefier,

E. S.

Red.sent. M. I./Red.d.r. C. P./18.12./Tehnored. E.S. 2 ex./19.12.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 4564/2013. Curtea de Apel BACĂU